2019 - And what a (record-breaking) year it has been! (II)

Happy lady in Uganda

Traveling is all about the knowledge we gain and the precious memories we create. And from this point of view 2019 - a  truly record-breaking year, as I was calling it in my previous article - was nothing short of amazing! Not only did we finally get to check some of the most sought-after countries for culture and nature aficionados like ourselves off the bucket list, but we were also blessed with quite a few out-of-this-world experiences, breathtaking views (including some fantastic window views from both airplane windows and hotel rooms!) and plenty of sunshine even when we least expected it (oh well, with one notable exception which actually improved our travel experience this one time - I am obviously talking about China's Great Wall, check out the first part of this review for pictures). But most of all, 2019 was (again) a year of marvelous encounters with some of our favorite living creatures, among them Ethiopia's endemic Gelada baboons, Borneo's endemic Proboscis monkeys, Uganda's fearsome mountain gorillas and playful chimps and sometimes... even people (lol). If I were to summarize 2019 by way of a joke related to the Chinese year/zodiac craze, I would say it was - for us - the year of the monkey rather than the year of the pig! :)))

On a more serious note, I have always considered that (at least for us) trips tend to happen at the right time and for a specific reason and some of last's year's trips have definitely left their mark on the two of us and triggered decisions that we have already turned into reality and are very proud of. Also, the best things that happened to us are better left unsaid... as always ;).

Check out a quick recap of the past year below...

2018 - an mizerabil, călătorii fabuloase (II)

Polinezia Franceză

Pe cât de dezamăgitor a fost, în anumite privințe, 2018, pe atât de darnic s-a arătat în materie de călătorii, deșertându-și cu generozitate tolba de experiențe memorabile în fața ochilor noștri mereu pregătiți a se minuna. N-aș ști să spun, deci, cu ce m-a uimit mai tare, însă e limpede că un an în care am petrecut Revelionul la Moscova, Paștele la Nisa, aniversarea căsătoriei la Chișinău, ziua mea la bordul giganticului A380 (unde am avut parte de o surpriză de neuitat din partea stewarzilor Emirates) - în drum spre piețele de Crăciun din Madrid - și trecerea dintre ani cu ai mei în România, nu avea cum să mă lase indiferentă. Cu atât mai mult cu cât am bifat, printre altele, câteva reușite notabile, a căror realizare a părut să atârne până în ultima clipă de un fir de păr: finala Simonei Halep din Melbourne (Australian Open), finala concursului Eurovision la care țineam morțiș să îi duc pe ai mei, Oktoberfest-ul la München (da, iarăși, de data asta însă alături de sora mea) și două descinderi în Portocalia în timpul cărora - ca un ghid destoinic ce mă aflu :D - am avut eu grijă ca sor-mea și ai mei să se amorezeze si ei lulea de cea mai iubită țărișoară din lume.

Să le luăm, dară, pe rând...

Ape's Eye View over... Gibraltar

Pentru un teritoriu cu o suprafață de doar 6 km pătrați, Gibraltarul are cu ce se mândri în fața vizitatorilor: un castel maur, o peșteră fără de fund despre care se spune că ar fi fost dedicată lui Hercule, tuneluri de pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial, o stâncă faimoasă, cunoscută drept una dintre Coloanele lui Hercule dincolo de care Platon spunea că s-ar fi întins imperiul pierdut al Atlantidei și un șir de trepte tăiate în munte care urcă pieptiș până la ea, un far pitoresc situat în cel mai sudic punct al peninsulei, acolo unde se întâlnesc Atlanticul și Marea Mediterană, un aeroport inedit - singurul din lume a cărui pistă de aterizare se intersectează cu o șosea cu patru benzi, prevăzută cu barieră - și desigur, o atracție deloc de neglijat, macacii berberi sau magoții, singurele primate sălbatice din Europa, de a căror rămânere în Gibraltar legenda spune că atârnă apartenența acestuia și pe viitor la Marea Britanie.

2014 - De la un capăt al lumii la celălalt și înapoi "acasă" (I)

Stai să vezi că până la urmă 2014 nici n-a fost un an atât de rău, măcar în ceea ce privește călătoriile. În fond și la urma urmei nu doar că am ajuns în 22 de țări anul acesta, dintre care 10 noi, dar am și pășit în fine pe al cincilea continent (Australia), am zburat într-o lună cât alții într-o viață (46.549 km, adică puțin mai mult decât înconjurul pământului pe la Ecuator), ba mai mult, mi-am luat a treia oară bocceluțele și m-am mutat înapoi "acasă" în Golf, adică - de astă dată - în Dubai. Mai mult decât atât, 2014 a fost cu siguranță anul insulelor și plajelor, de vreme ce s-a nimerit să ajungem în nu mai puțin de 12 insule, chiar 13 dacă ar fi să punem la socoteală și Australia. Acum că veni vorba realizez că a fost și anul cu cele mai însorite destinații, anul în care n-am prea ajuns la frig și zăpadă. Deși - cel puțin în cea de-a doua jumătate a lui 2014 - aș pune asta mai degrabă pe seama faptului că nu am apucat încă să îmi aduc hainele groase din România... Anul în care m-am învârtit între 4 continente, m-am împărțit între 2 țări, ambele din categoria (din ce în ce mai largă) "acasă" (Portugalia și E.A.U.), am urcat în 3 dintre cele mai înalte clădiri din lume, am văzut peste 75 de filme (majoritatea pe avion), am înnoptat în cel puțin 25 de hoteluri și am experimentat cele mai lungi zboruri de până acum (Paris-Taiwan și Dubai-Sydney - între 13 și 15 ore per tronson). Iar aventura anului trecut (4.615 km cu mașina de la București la Lisabona) nu putea fi întrecută în peisaje și emoții decât de călătoria inversă, cu mașina și vaporul, întreprinsă pe un alt traseu spectaculos în același an 2014, aflat acum pe ultima sută de metri.

Pe unde m-am plimbat în prima jumătate a lui 2014? Să recapitulăm.

Un oraș într-un carusel (21)

Brighton, martie 2013.

Bird's Eye View over... Edinburgh

Dacă mă întrebi pe mine, un oraș care nu dispune de cel puțin un turn, o clădire cu platformă de observație panoramică  sau orice altă modalitate care să îți înlesnească contemplarea împrejurimilor de la înălțime, smulgându-ți indispensabilele exclamații admirative care încununează orice voiaj, nu e un oraș complet. Poate îți vine greu a crede, însă am întâlnit, în frecventele mele preumblări prin lume, suficiente orașe care prezintă un atare neajuns, fie că un astfel de obiectiv lipsește cu desăvârșire din peisaj, fie că acesta există, însă se află în renovare pe termen nedeterminat ori nu se ridică, în ciuda prețului deloc modest, la înălțimea așteptărilor sau măcar la o înălțime cât de cât acceptabilă care să îți reveleze ceva mai mult din chipul orașului decât niște biete acoperișuri banale și oareșce ziduri care le susțin. Din fericire, în Edinburgh posibilitățile de a-ți satisface setea de înălțimi revelatoare sunt nenumărate. Ți-aș fi putut vorbi despre 4 dintre acestea, dacă nu m-aș fi codit în repetate rânduri să urc pe Scott Monument – închinat, desigur, lui Sir Walter Scott, despre care trag nădejde că ai mai auzit vorbindu-se - și asta nu pentru că m-aș fi socotit nepregătită să dovedesc cele aproape 300 de trepte până în vârf, nici pomeneală, ci pentru că am avut mereu (și am și acum) impresia că nu are cine știe ce potențial panoramic. Dacă m-am înșelat, rogu-te nu mă lăsa să mă zbat în continuare în bezna ignoranței, îți promit că e primul lucru pe care îl voi face la următoarea vizită.

Un oraș într-un carusel (15)

Londra, decembrie 2013.

14 destinații pentru 2014

Destul te-am lăsat să-ți revii după potopul de topuri, sugestii și articole care au răsărit precum ciupercile după ploaia de Anul Nou (da, în Lisabona a plouat de Revelion, și nu doar cu artificii)! În mod sigur la final de februarie sunt ultima care public un astfel de articol cu recomandări pentru 2014, așa încât - cu mintea-ți eliberată de toate locșoarele care ți-au fost propuse până acum - ia loc comod și lasă-te convins să vezi măcar una-două dintre destinațiile recomandate de Printre Rânduri pentru anul acesta. Te las să te documentezi de unul singur de data asta, slavă Domnului că despre majoritatea am scris chiar eu deja pe blog iar celelalte își așteaptă nerăbdătoare rândul. Iar dacă ai la rândul tău vreo sugestie pentru mine, nu mă supăr dacă lași un comentariu aici și-mi arăți o poză-două pe pagina sau profilul meu de Facebook.

Bird's Eye View over... Glasgow

Întreabă orice scoțian ce e de văzut în orașul lui de baștină Glasgow și răspunsul va sosi neîntârziat: Mackintosh. Vei ridica, probabil, din umeri la auzul numelui, așa încât scoțianul se va grăbi să te lămurească. Charles Rennie Mackintosh, căci nu despre altul e vorba, arhitect, designer și artist născut în Glasgow, una dintre cele mai creative minți ale începutului de secol XX și omul căruia localnicii îi datorează o sumedenie de clădiri care înfrumusețează astăzi fața orașului. Una dintre ele, finalizată în 1895 și destinată a servi drept sediu fostelor birouri ale ziarului Glasgow Herald, a fost renovată în 1999 când a și apărut pe bancnota de 20 lire emisă de Clydesdale Bank pentru a marca statutul de UK City of Architecture and Design dobândit de Glasgow în același an. Dincolo de a fi o clădire relevantă în peisajul arhitectural scoțian în general și cel din Glasgow în special, The Lighthouse are marea calitate de a oferi una dintre cele câteva oportunități fotografice de excepție pe care orice iubitor de priveliști panoramice le va aprecia negreșit. Nu te lăsa păcălit de iluzia vederii asupra orașului promise de etajul șase al clădirii pentru că vei fi dezamăgit, ba chiar - aflându-te pentru prima dată în clădire - s-ar putea să pleci fără să știi că adevăratul punct de atracție este turnul spiralat Mackintosh, accesibil pe propriile tale picioare de la etajul trei (!).

Ajuns la capătul spiralei interminabile de trepte te vei felicita în gând că îmi urmărești blogul. Iar berea... berea o aștept pe "adresa redacției", strada Călători(i)lor numărul... (fără număr :-D), Lisabona!

Top 14 idei care l-ar da gata și pe Sf. Valentin!

Înainte să mă învinuiți de inconsecvență, țin morțiș să reiterez că nu mă dau în vânt după sărbători importate. N-am însă nimic împotriva celor care și le însușesc, în fond sunt doar noi prilejuri de a ne colora o existență nu de puține ori deloc palpitantă. Ideea acestui top m-a străfulgerat pe când citeam din cale-afară de concentrată (zic eu) o carte de călătorii în care până una-alta Veneția este subiectul principal. Și cum de la Veneția până la oareșce gânduri romantice nu e decât un singur pas (nici pomeneală de vreun clișeu în cazul acesta, cel puțin în ceea ce mă privește), mi-a venit ideea că v-aș putea sugera niscaiva experiențe romantice pe care le-am trăit pe propria-mi piele, dacă nu pentru anul curent, măcar pentru la anul. Am alcătuit topul de mai jos în 5 minute, prin urmare cer îngăduință ideilor romantice pe care, în graba mea, am omis a le extrage de prin cotloanele prăfuite ale memoriei. Cu siguranță mă voi revanșa față de ele cu proxima ocazie... 

14. Goana după aur lichid la Marea Nordului

Bird's Eye View over ...Londra

Mai devreme sau mai târziu veți ajunge cu toții la Londra. Sau, ca să mă exprim altfel, nu aveți cum să nu ajungeți măcar o dată în viață la Londra, pentru că Londra este...fenomenală! Părerea mea despre Londra o știți deja...dacă nu, citiți aici cuvinte mici despre o mare dragoste. Ei, și când veți ajunge în sfârșit la Londra (zic "în sfârșit" pentru că oricât de curând ați pune piciorul în capitala britanică, tot vi se va părea că nu ați ajuns acolo pe cât de rapid v-ați fi dorit), este musai să admirați orașul de la înălțime. Pentru asta vă sfătuiesc fie să vă lăsați ridicați lin în aer de către London Eye - unul dintre simbolurile incontestabile ale locului - fie să alegeți varianta ceva mai puțin costisitoare (dar mai solicitantă din punct de vedere fizic) a urcușului în turnul Catedralei St. Paul. Noi nu ne-am putut abține și le-am încercat pe amândouă. Și am mai fi încercat noi încă multe altele dacă nu ne-am fi simțit buzunarele ușurate considerabil după fiecare încercare :-). Dacă a meritat? Cu vârf și îndesat, parol! Ia uitați...

Londra văzută din avion

Top 10 destinaţii - Printre rânduri

Zilele trecute Cătălin şi Renu au lansat un concurs. Toate bune şi frumoase până aici. Păi hai să particip şi eu, mi-am zis, că doar am de unde alege! Iar premiile - mai ales unele dintre ele - îmi cam făceau cu ochiul. Ei bine, trebuie să recunosc că aparent atât de uşoara sarcină a concursului mie una mi-a dat serioase bătăi de cap. M-am gândit, m-am răzgândit, m-am hotărât, am dat să scriu, iar m-am sucit...şi tot aşa. Am ales în fine zece destinații, am tăiat vreo trei şi le-am înlocuit cu altele, am pus pe hârtie şi vreo două rezerve despre care am avut eu impresia că le cam nedreptăţisem...şi voila, aveam în fine un top. L-am trecut pe curat şi am îndesat bileţelul în geantă, hotărâtă să nu mai schimb nimic, în ruptul capului. Și n-am mai schimbat nimic. Adică mă rog, n-am mai adăugat nicio destinaţie şi nici n-am tăiat vreuna de pe listă (cu excepţia rezervelor). Doar le-am...schimbat niţel poziţiile între ele. Adineauri :-). Nu pricep şi pace cum de zece poziţii sunt atât de puţine încât oraşe foarte dragi mie precum Praga, Verona, Nürnberg, Florenţa, Toulouse, Edinburgh, München, Tallinn, Stockholm, Helsinki, Salzburg, Lyon şi muuulte altele au rămas pe dinafară. Vă mărturisesc că una dintre propriile-mi reguli spunea cât se poate de clar că nu am voie să includ în top două oraşe din aceeaşi ţară. Vi se pare simplu? Pai atunci alegeţi voi între Roma și Veneția, să vă văd. Nu mai zic nimic despre criteriile pe care am încercat să le aplic pentru că... vreo duzină dintre ele au sfârşit prin a ieşi cu coada-ntre picioare pe uşa din dos, dând întâietate unor argumente cât se poate de subiective. Ce mai tura-vura, uite topul (nu e topul), îl scriu acum repede că nu se ştie ce mi se mai năzare până mâine... 

Cum am dovedit cu un dram de noroc vulcanul din Islanda sau Cum să (nu) te afli la Londra, Paris, Lyon și București în aceeași zi (II)

Cred că rândurile de mai jos sunt destul de înfricoșătoare și dacă le citești în timp ce îți bei liniștit cafeaua pe canapeaua din sufragerie, în orășelul tău insignifiant. Cum ar fi însă să te afli într-o bună dimineață oarecare (crezi tu) la Londra luând neștiutor micul dejun fără să dai atenție ecranului gigantic, plasat undeva deasupra mesei tale, pe care se succed rapid tot felul de imagini și anunțuri catastrofale? Cum ar fi acela că, la fiecare nouă sorbitură din cafeaua ta îndulcită cu miere, se mai prefigurează închiderea unui aeroport în UK sau chiar în lume? N-ar fi tocmai cel mai bun mod de a-ți începe dimineața, așa-i? Mai ales când știi că este ultima ta zi de vacanță la Londra iar în dimineața următoare (cel puțin teoretic) n-ai avea decât să te urci în avion pentru ca, după un salt de câteva ore, să te afli din nou pe tărâm familiar...

Cum am dovedit cu un dram de noroc vulcanul din Islanda (I)

Two eruptions in a month after volcano is dormant for 200 years

"After lying dormant for more than two centuries, the Eyjafjallajoekull volcano in Iceland has now erupted twice in a month, bringing chaos to northern Europe and destruction to its surroundings. Last night's eruption under a glacier, which spewed massive clouds of ash miles into the sky, was 10 to 20 times more powerful than the one last month, scientists said.

Cel mai scurt zbor regulat cu pasageri din lume!

Incredibil: Cel mai scurt zbor regulat cu pasageri din lume durează doar...2 minute :-). Nu, nu mi-am pus în gând să vă trag pe sfoară, este purul adevăr. Cursa este operată de Loganair, carrier regional scoțian, cu avioane Britten-Norman Islander de 8 locuri și acoperă o distanță de 3 km între insulele Westray și Papa Westray, insule ce fac parte din așa-numitele Orkney Islands scoțiene.  

Stai la...Old Waverley Hotel Edinburgh, la doi pași de Edinburgh Castle!

Dacă tot v-am povestit atâtea despre Edinburgh, m-am gândit eu așa că aș face bine să vă sfătuiesc și unde să vă cazați odată ce ați poposit în capitala scoțiană. Vă amintiți, poate, că menționam la un moment dat principala arteră comercială din New Town - Princes Street. Ei bine, hotelul Old Waverley este situat chiar pe Princes Street, în buricul orașului nou și totodată la o distanță mai mult decât convenabilă de aeroport (20 de minute de mers cu mașina) și gara Waverley (1 minut de mers pe jos). Cum ați aflat deja de la mine că în Edinburgh distanțele dintre obiective sunt nesemnificative și pot fi lesne parcurse pe jos, fiți deci fără grijă și în această privință: de aici veți ajunge fără prea mari bătăi de cap oriunde veți dori.

Edinburgh – 10 atracții gratuite într-un oraș de nota 10

După cum probabil știți cu toții, Edinburgh nu este o destinație chiar ieftină. Pentru a veni în întâmpinarea celor care își doresc totuși să vadă acest oraș fără a scoate o avere din buzunar, iată o listă a celor mai importante zece obiective pe care le puteți vedea gratis în capitala scoțiană.

Aparență și esență în orașul fantomelor: Edinburgh (III)

Dacă n-am reușit data trecută să vă dau fiori pe șira spinării, luați loc comod și ascultați ce am a vă povesti în continuare. Vă promit că data viitoare sau, după caz, prima dată când veți ajunge în Edinburgh, veți privi cu alți ochi orașul...sau, mai bine zis, orașul vă va privi cu (mulți) alți ochi :-D.

Vă spuneam așadar povestea lui Johnny One-Arm și a faimoasei case bântuite – Dalry House. Sunt sigură că v-ați așteptat ca aceasta să nu fie nici pe departe singura casă bântuită din Edinburgh, caz în care vă dau perfectă dreptate și purced neîntârziat a vă reda istoriile altor două astfel de case, una mai înfricoșătoare decât cealaltă, ambele scrise cu sânge și flăcări...

Aparență și esență în orașul fantomelor: Edinburgh (II)

Vă povesteam data trecută despre nenumăratele contraste care fac din Edinburgh o destinație demnă de trecut în capul listei voastre de călătorii, contraste dintre care mie una cel mai tare mi-a sărit în ochi acela dintre aparență și esență. Ba chiar făceam afirmația - destul de îndrăzneață, recunosc – că, la o adică, Edinburgh însuși n-ar avea cum să nu admită că suferă de ... personalități multiple. Se prea poate ca unii dintre voi să fi ridicat sprânceana a neîncredere. Dați-mi voie să vă spun, în apărarea mea, că eu am fost chiar blândă în exprimare, după cum am realizat între timp :-).  Se pare că nu este deloc o coincidență că istoria macabră a lui Dr. Jekyll si Mr. Hyde a luat ființă pe aceste meleaguri, natura schizofrenică a orașului nefiindu-i străină autorului acestei istorii, Robert Louis Stevenson, care nota la vremea respectivă: „Few places, if any, offer a more barbaric display of contrasts to the eye”. De altfel, povestea este inspirată din viața dublă a localnicului Deacon Brodie, cetățean și comerciant respectabil ziua, hoț, fustangiu și împătimit al jocurilor de noroc noaptea. Cazul lui Deacon Brodie nu este însă singular; una dintre cele mai faimoase povești cu fantome din orașul (cel mai) bântuit Edinburgh are drept protagonist un personaj asemănător care ilustrează cum nu se poate mai bine contrastul mult pomenit dintre aparență și esență. Am zis povești cu fantome? Ei bine, luați aminte la ce vă voi povesti în cele ce urmează, pentru că nu se știe niciodată când dați nas în nas cu o fantomă-două în timpul preumblărilor voastre prin Edinburgh și ...n-ar fi rău măcar să știți cu cine aveți de-a face :-P. 

Aparență și esență în orașul fantomelor: Edinburgh (I)

La fel ca multe alte orașe, și Edinburgh s-a imprimat în conștiința universală prin intermediul unor personalități marcante ce i-au adus faimă în diferite domenii. Ar fi imposibil să înșir toate ilustrele personaje care s-au perindat pe aici de-a lungul timpului, după cum este imposibil ca voi să fi auzit de toate. Cred că e suficient și dacă îi amintesc numai pe Sir Walter Scott, Sir Arthur Conan Doyle și Robert Louis Stevenson, autorii faimoaselor titluri „Rob Roy”, „Ivanhoe”, „Sherlock Holmes”, „Treasure Island” și „The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde”. Nu degeaba Edinburgh a fost declarat de UNESCO primul oraș al literaturii. Sigur că de Edinburgh se leagă și alte nume celebre: Maria Stuart, Charles Darwin, David Hume, Sir Sean Connery, Tony Blair, J.K. Rowling, ba chiar și Ian Wilmut, primul om de știință care a reușit să cloneze un mamifer (oaia Dolly). Dincolo de toate acestea, cel mai frumos oraș al Scoției atrage cu cântec de cimpoi, aromă de whisky, foșnet de kilturi din tartane în varii culori asociate diverselor clanuri scoțiene și ...cea mai mare densitate de fantome (sau istorii cu fantome) din lume. Însă mai mult decât orice, Edinburgh frapează prin contraste. Care sunt atât de puternice, încât dacă s-ar putea prezenta singur, probabil că orașul ar spune: I suffer from split personality. Mă rog, poate nu ar spune-o chiar așa literar, în dialect scoțian ar suna mai degrabă în felul următor: Ah suffer frae split personality :-D.