31.8.16

Top fulger - 11 atracții de nota 10 în Baku

Alice in Wonderland
În ciuda istoriei îndelungate, a atracțiilor nu tocmai puține la număr incluse de ani buni în patrimoniul universal UNESCO, a detaliilor pitorești care te fac să rămâi locului, fermecat, la fiecare pas, reînviindu-ți în fața ochilor minții vremurile strălucitoare în care caravanele străbăteau aste locuri în drumul lor dinspre China spre Europa, a gastronomiei în care se fac simțite influențele persane, turcești și chiar ruso-sovietice și - mai ales - a ospitalității locuitorilor ce le compensează înzecit lacunele în ale limbii engleze, Azerbaidjanul - și respectiv capitala acestuia, Baku - nu figurează neapărat pe lista cu locuri de vizitat a majorității călătorilor lumii. 

Să fie oare de vină faptul că este una dintre țările scumpe spre foarte scumpe, că este asociată - pe nedrept! - în ochii mulțimii cu rigorile islamului, ori că viza se obține destul de greu și asta numai după ce ai depus un întreg calup de formulare și documente? Sau mai degrabă pentru că puținii care ajung acolo se întrec în a împânzi internetul cu considerațiuni de tipul aceleia că Baku este curat-murdar, sărac-bogat, artificial, chipurile, în esență, în fond și el tot un Dubai ca atâtea alte orașe ale lumii care nu le încap în mintea strâmtă decât în urma unei atari catalogări ori comparații? 



30.8.16

Brisbane în 7 fotografii panoramice

Ei poftim, în Dubai sunt măcar vreo 50 de grade iar eu mă grăbesc spre aeroport încălțată-n UGGs-uri! Nu de alta, dar prognoza meteo din Brisbane - unde ar trebui să aterizez peste doar vreo 14 ore, după ce străbat iarăși jumătate de planetă, doar pentru a avea șansa de a koaliza în sfârșit! - zice că peste zi mai e cum mai e în perioada asta, dară seara scade serios temperatura-n termometre. Păi da, că doar e iarnă, la ce altceva să te aștepți?! Mă înfofolesc așadar corespunzător și p-aci ți-e drumul, zborul, saltul peste ocean, sau mă rog, cum vreți să-i spuneți. Și dă-i iar cu un strop de șampanie, vreo cinci filme, neapărat un Mojito și oareșce crănțănele de la Business lounge-ul din avion, să nu pară că l-am ignorat și de data asta, și hop, stai să vezi că am ajuns. Am ajuns? Păi și eu când mai dorm? Altă dată, ghinion. Acum pune mâna, adună-te singură cu fărașul și aruncă-te afară. Afară, dar nu oriunde, ci în Australia, și nu oricum, ci în plină iarnă. Iarnă? Ăăă, da. 

Priveliștea din camera de hotel (Brisbane River)


9.8.16

Regrete din călătorii (50 la număr)

Dacă merită să încep articolul de față cu ceva, apăi acest ceva este el însuși un regret, unul din care însă am tras oareșce învățăminte între timp, așa încât măcar nu se poate spune că a fost inutil. Regret așadar că am anunțat articolul acesta acum vreo trei ani, pe când încă se afla în draft, pentru că pe de o parte asta l-a condamnat la a nu fi finalizat decât acum (soartă pe care de altfel am constatat că o au mai toate proiectele făcute publice de autorii lor înainte de vreme), pe de alta s-au găsit imediat niște duduițe nu foarte înzestrate la minte care să își aproprieze ideea. Nu e însă nici pe departe o întâmplare singulară și din nefericire nici una căreia să-i fi cășunat exclusiv pe jurnalul meu virtual iar practica, bag seamă, e din ce în ce mai răspândită, în România parcă mai mult decât în alte părți. Să lăsam dară imitația în seama celor mult prea obișnuiți să gândească cu orice mai puțin propriul cap și să revenim la regretele noastre...

Dincolo de călătorii, noroc și aventuri memorabile sunt acele lucruri, experiențe și dorințe de care ah, te-ai apropiat atât de mult încât mai că le-ai fi putut atinge cu mâna. Din varii motive, fie ele legate de prețuri prohibitive, momente neprielnice, coordonare nefericităîntâmplări și coincidențe bizare sau pur și simplu soartă potrivnică, ți s-au refuzat la fața locului, iar unele nu doar o dată. Ar fi nedrept să le înscrii la capitolul neîmpliniri, în fond pentru fiecare dintre ele poți numi cel puțin zece care au ieșit conform planului și alte cinci care te-au surprins în cel mai plăcut mod. Și totuși nu te înduri să le alungi din minte ci le păstrezi undeva acolo, călduțe, doar-doar s-o ivi ocazia să le reactivezi într-o bună zi. V-ați prins, articolul acesta nu este de fapt despre regrete. Este tot despre dorințe, visuri, dor și pasul acela nu prea mare de până la ele.


Balenă cu cocoașă, California


20.7.16

Legile lui Murphy în avion

Sursa: everythingfunny.org
Nu mai e un secret pentru nimeni că zbor mult, și asta de măcar vreo 10-11 ani de zile. La un moment dat chiar mă bătea gândul să țin socoteala tuturor orelor petrecute în avion de când m-am apucat serios de călătorit, mai mult de curiozitate decât din alte considerente. M-am lăsat păgubașă după ce mi-am dat seama că preocuparea cu pricina îmi consuma mult prea mult timp prețios și nu păream a înainta de fel în demersul meu. Atât de mult zbor încât mi se întâmplă frecvent să am reflexul de a-mi pune centura de siguranță la cinema sau restaurant, sunt mereu suspendată între două fusuri orare (ceea ce se traduce, printre altele, într-un program haotic de somn), iar geanta mea de voiaj se află întotdeauna pe picior de plecare (în holul de la intrare, adică, unde oricine ne calcă pragul are mari șanse de a se împiedica de ea). M-am confruntat și mă confrunt frecvent cu tot soiul de situații hazlii sau mai puțin hazlii în avion de care cel mai adesea, dacă nu cumva sunt din cale afară de obosită, recte susceptibilă de a-mi sări țandăra, sfârșesc prin a face haz de necaz. Drept pentru care azi, de Ziua Aviației, vă supun atenției un rezumat al situațiilor demne de legile lui Murphy cu care m-am întâlnit în decursul anilor și vă invit să mă completați, dacă e cazul, căci iar am bufnițit nopțile trecute și n-ar fi exclus să fi omis ceva.



16.7.16

Spania: 10 străduțe cu lipici pe care să te pierzi în vacanță

Woody Allen (Oviedo)
Dacă mă întrebați care țară are cele mai șarmante micuțe străzi pe care ai putea să te pierzi în Europa, vă răspund fără să clipesc: Portugalia. Acum ceva vreme am scris un prim articol în care vă recomandam orășelele mele portugheze preferate, dacă nu le-ați vizitat nici până acum e numai vina voastră. Drept e că mai sunt și alte țări care se mândresc cu străzi pitorești mărginite, după caz, de terase ademenitoare, palmieri unduioși ori șiruri nesfârșite de ghivece cu flori, străzi asociate, nu de puține ori, cu unele dintre cele mai faimoase festivaluri din lume. Un astfel de loc extrem de bogat în ispite culturale și vizuale este, fără îndoială, Spania. Și pentru că, în contextul ultimelor evenimente nu tocmai plăcute, mi-aș dori ca tot mai mulți turiști români să lepede adânc înrădăcinata și nesuferita meteahnă a vacanțelor all-inclusive "la turci", astăzi m-am hotărât spontan să vă dau oleacă pe la nas cu 10 locuri (aflate nu departe de plaje mi-nu-na-te) ale căror străduțe cu lipici s-ar putea să fie fix leacul (sau alternativa) de care aveți nevoie. 


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Subscribe