Ce (nu) iau cu mine în bagaj în călătorii

Țările în care am călătorit până acum (din păcate n-am găsit abțibilduri chiar pentru toate)

Am fost întrebată de nenumărate ori în toți anii ăștia ce iau cu mine în bagaj când călătoresc. Răspunsul? Nu mare lucru. Cu mici și extrem de rare excepții călătoresc exclusiv cu bagaj de mână, ceea ce se traduce printr-un total de 7-8 kilograme în care este inclusă, desigur, și greutatea trolley-ului. Din fericire, valijoara mea pe roți de la Samsonite este extrem de ușoară, ceea ce mă ajută să valorific la maxim limita de kilograme permise în cabină. Tot din fericire stau foarte bine la capitolul kilograme proprii, iar asta contribuie la succesul operațiunii prin aceea că mai toate hainele mele sunt mititele, ușoare și nu ocupă mult loc în bagaj. Menționez că mă încadrez în limita de 7-8 kilograme indiferent de zona vizitată, fie că e vorba de o vacanță la mare / un city break pe timp de vară ori de o aventură polară sau o vacanță la ski care necesită echipament pe măsură, și indiferent de numărul de zile/săptămâni petrecute pe coclauri. 

Stai la... Alaya Resort, Ubud și n-ai să mai vrei să pleci prea curând

Nu departe de forfota orașului, a pieței și faimoasa pădure peste care s-au înstăpânit, trufașe, maimuțele, tupilat în marea de verdeață a orezăriilor și aproape confundându-se - cu trunchiu-i vânjos de lemn și zidurile-i betonate, îndulcite cu împrejmuiri din bambus - cu armata de palmieri ce o străjuiesc, o oază de seninătate și răsfăț te așteaptă, călătorule, să-i treci pragul. 

Cunoscut sub denumirea profană "Alaya Resort Ubud" și înzestrat cu o sumedenie de atribute și virtuți care îi justifică cu vârf și îndesat încadrarea în tagma lumească a hotelurilor cu multe stele, locul își întâmpină vizitatorii, pe lângă căldura specifică regiunii, cu camere decorate după tipicul balinez și potențate de o multitudine de detalii printre care la rang de cinste stau tavanele înalte cu ventilatoare electrice, pereții împodobiți cu împletituri și reprezentări ale unor scene tradiționale, magnifice walk-in  showers care îți dau impresia că te afli în natură, așternute cum sunt cu un covor de pietricele multicolore din care răsar inspirat ghivece cu plante decorative și flori, și terase largi care se deschid, mai toate, asupra unui bazin zămislit de mâna omului, ale cărui ape azurii se întrec în susur cu foșnetul liniștitor al lanurilor de orez și frunzele mișcate de vânt ale pădurii de palmieri.

Rendez-vous subacvatic în Zanzibar (video)

Întreabă-mă care este acea experiență fără de care o vacanță în Zanzibar ar fi de-a dreptul searbădă și am să-ți răspund fără să clipesc: delfinii. Ia aminte, nu vorbim despre o banală croazieră în căutarea delfinilor, timp în care mătăluță n-ai avea altceva de făcut decât să zaci confortabil pe puntea unei ambarcațiuni mai mari sau mai mici, dezmierdat/ă fiind de un pui de briză răcoritoare, așteptând din partea echipajului un semnal, atâta doar, pentru a ieși la înaintare cu camera foto. Nici pomeneală. Ca întotdeauna în călătorii și mai mereu în viață, dacă tânjești după experiențe unice ai a te lupta cu o sumedenie de factori, printre care, în astă situație, se numără marea cea mare și adâncă, valurile ațâțate de vânt și manevrele smucite ale barcagiului și, deloc de neglijat, viteza amețitoare cu care se mișcă - ai ghicit - delfinii!

Scurt îndrumar pentru Kazahstan

Dintre toate locurile pe care le-am văzut în ultima vreme, Kazahstanul m-a surprins, poate, cel mai plăcut. Ce să spun, sunt foarte sensibilă la anumite aspecte ale călătoriilor și saltă inima în mine de bucurie când văd că mai există pe lume locuri cumsecade cu servicii ireproșabile, respect față de călători, oameni buni de pus la rană și din cale afară de săritori chiar și atunci când cunoștințele de limbi străine nu sunt tocmai atuul lor, muzee splendide (lucru la care mă așeptam, totuși, dat fiind de câtai amar de istorie fascinantă se bucură regiunea!) și - să nu uit - o bucătărie divină cu influențe multiple după care îmi lasă și acum gura apă când îmi amintesc.

Ce trebuie să știi înainte de a pune piciorul într-un loc atât de puțin vizitat cum este Kazahstanul? Să vedem...

Islanda - 2 zile la Laguna de gheață

Nu cred să mai existe, astăzi, cineva care să nu fi auzit încă de faimoasa lagună de gheață islandeză. Lucrurile stăteau puțin altfel când am ajuns eu aici în 2013, iar faptul că am ales să merg iarna, de ziua mea, a adăugat un plus de adrenalină aventurii. 

La fel ca în Insulele Feroe, Groenlanda, Patagonia și alte câteva astfel de locuri din lume, o călătorie în Islanda poate fi pe cât de frumoasă, pe atât de periculoasă, căci vremea este imprevizibilă, terenul  pe care te deplasezi - în mare parte necunoscut și nu puțini au fost cei ce și-au găsit sfârșitul aici chiar și vara, așa încât ar fi fost cât se poate de imprudent din partea noastră să nu ne dăm pe mâna unei agenții locale. Tot ei s-au ocupat și de cazare, aspect care ne-a preocupat la vremea respectivă atât de puțin încât abia la fața locului am aflat unde aveam să înnoptăm lângă Jokulsarlon: Gerdi Guesthouse, situată la poalele ghețarului Vatnajökull - cea mai întinsă calotă glaciară din Islanda și al doilea cel mai mare ghețar din Europa (al treilea chiar, zic unii, dacă punem la socoteală și un fârtat din Rusia) - și la doar 14 kilometri de obiectul fascinației noastre apriorice, laguna de gheață.