Făurar al viselor mele


Setea lunilor în care m-am văzut nevoită să stau locului iar singurele călătorii de care am avut parte au fost chinuitoarele incursiuni imaginare în lumea fără de astâmpăr înghesuită cu trudă de minți strălucite între filele necuprinzătoare ale unor cărți din micuța bibliotecă pe care am reușit să o încropesc în Doha se cădea a fi stinsă cât mai curând cu putință, așa încât - odată înlăturate opreliștile care mă țintuiseră pe lângă casă - mi-am promis să spun "Da" fără ezitare oricărei ocazii de a-mi lua, din nou, tălpile la spinare. Mai presus de orice așteptări aș fi putut avea dacă, desigur, aș fi îndrăznit să sper la mai mult decât îndelung planificata vacanță în nord cu care avea să se încheie, luna februarie mi-a dăruit, pe nepusă masă, nu una, nu două, nu trei, ci de-a dreptul patru (!) destinații la care să jinduiesc până ce ar fi sosit, în fine, timpul ca realitatea să ia locul viselor. Și cum nu-s eu omul căruia să-i placă să se amăgească cu speranțe deșarte, mi-am propus să le iau încet, pe rând, lepădând cât colo, ca pe o nesuferită piele de șarpe prea uzată, obișnuita agitație anticipativă, ca și cum aparenta mea lipsă de interes le-ar fi făcut mai puțin susceptibile de a-mi scăpa printre degete, doar-doar aș fi reușit astfel să păcălesc cât mai multe planuri să se și realizeze. Credeți sau nu, a funcționat!

Veneția în costum de Carnaval



Veneția, 11 februarie 2012. Prima zi de carnaval. Prognozele meteo care anunță vânt nebun și ninsori viscolite s-au înșelat de bună seamă cu câteva ceasuri, oferindu-ți suficient răgaz pentru a lua, din nou, Veneția la picior. Veneția acestor zile își dezvăluie o cu totul altă față, una poznașă, ludică, îmbujorată deopotrivă de răbufnirile gerului aprig și de vinul fiert care aburește îmbietor la fiecare colț de stradă. 

Top 14 idei care l-ar da gata și pe Sf. Valentin!


Înainte să mă învinuiți de inconsecvență, țin morțiș să reiterez că nu mă dau în vânt după sărbători importate. N-am însă nimic împotriva celor care și le însușesc, în fond sunt doar noi prilejuri de a ne colora o existență nu de puține ori deloc palpitantă. Ideea acestui top m-a străfulgerat pe când citeam din cale-afară de concentrată (zic eu) o carte de călătorii în care până una-alta Veneția este subiectul principal. Și cum de la Veneția până la oareșce gânduri romantice nu e decât un singur pas (nici pomeneală de vreun clișeu în cazul acesta, cel puțin în ceea ce mă privește), mi-a venit ideea că v-aș putea sugera niscaiva experiențe romantice pe care le-am trăit pe propria-mi piele, dacă nu pentru anul curent, măcar pentru la anul. Am alcătuit topul de mai jos în 5 minute, prin urmare cer îngăduință ideilor romantice pe care, în graba mea, am omis a le extrage de prin cotloanele prăfuite ale memoriei. Cu siguranță mă voi revanșa față de ele cu proxima ocazie... 

14. Goana după aur lichid la Marea Nordului


Bird's Eye View over ...Schaffhausen


Din cele trei zile pe care tocmai le-am petrecut în Elveția, una a fost dedicată pitorescului orășel Schaffhausen, capitala cantonului cu același nume a cărui faimă se datorează în principal norocului de a fi scena de desfășurare a celei mai mari cascade din Europa, Rheinfall. Și dacă uneori oricât te-ai căzni nu poți găsi niciun avantaj unei zile de iarnă cu ger tăios și temperaturi de -20 grade, de data aceasta ne-am bucurat nespus că frigul teribil a mers mână în mână cu un cer senin și limpede și un soare darnic grație căruia obișnuitul gri iernatic s-a metamorfozat văzând cu ochii în sclipiri de argint. Ei, și cum îi șade omului mai bine într-o astfel de zi cu soare decât undeva la înălțime, de unde să poată cerceta în voie priveliștea magnifică ce i se întinde înainte? Cum ar fi, de pildă, cetatea Munot cea construită în secolul al XVI-lea cu intenții defensive, dar folosită în zilele noastre ca locație a unor evenimente diverse, printre care serate dansante, focuri de artificii și o serie de activități culturale? Priveliștea de la cetate merită cu prisosință urcușul celor câteva trepte abrupte săpate în dealul năpădit de viță de vie! Iar dacă ajungeți aici mai pe înserat, luați loc la o măsuță și ascultați clopotele cetății, pe al căror sunet venit parcă din chiar memoria timpului te poți bizui - indiferent de situație - în fiecare noapte de la ora 21...

Qatar Motor Show 2012 sau despre cum am nimerit într-un film SF



Ce-i drept, e drept, nu m-am înnebunit niciodată după mașini. Când afli însă că o țară precum Qatarul organizează cea de-a doua ediție internațională a târgului auto Qatar Motor Show 2012, mai că-ți vine așa un gând cum că n-ar fi rău să te deranjezi până acolo sau, altfel spus, mai că te încearcă un vag sentiment cum că dacă nu te duci s-ar putea să ratezi ceva. Cu atât mai mult cu cât curiozitatea ți-a fost stârnită întrucâtva de acea demonstrație live a Scuderiei Ferrari de pe Cornișă la care te-ai deplasat într-o doară, dar pe care la final n-ai ezitat să o treci mental la capitolul special intitulat atât de sugestiv "na c-am făcut-o și pe-asta!" :). Iar dacă pleci urechea la șoapta asta interioară și îți rupi vreo oră din orice program ai avea în ziua respectivă, la final s-ar putea să constați că n-a fost rău deloc, ba chiar cu ocazia asta ai aflat și tu într-un târziu cum mai arată "mașinile din ziua de azi", dom'le, căci "pe vremea ta" nu păreau a conta multe alte detalii în afară de 4 roți, un volan și o caroserie. Și... ăăă, motorul, desigur, dar ăsta clar e amănunt neglijabil de vreme ce n-au găsit de cuviință să-l etaleze în văzul lumii! 

La drum! Pe drum... Pe lângă drum?



Uneori e nevoie doar de un impuls. Un rând dintr-o carte, o discuție însuflețită sau o fotografie. Incredibil câte promisiuni poate ascunde o fotografie! O zi însorită, un drum, milioane de posibilități. Odată ce ți-a intrat drumul în sânge, ești pierdut pe vecie.  Eforturi, dorințe, așteptări de odinioară trec toate în planul secund și tot ce rămâne e... drumul. Drum drept, neted, strălucitor, drum cât vezi cu ochii, drum așternut la picioarele tale ca un covor fermecat tresăltând nerăbdător să te poarte către alte zări. Drum cuminte, drum nebun, posibilități infinite. Uneori memoria traseului imaginat cândva te ajunge din urmă. Ceva din tine încearcă atunci să i se împotrivească, biet ecou îndepărtat răzbătând plăpând din negura amintirilor. Îți spui că e de ajuns să îți ferești privirea, să îți fereci porțile sufletului, să îți smulgi, cu un icnet dureros, cuvântul îndrăgit de pe buze. Zadarnic! Drumul este acolo, mereu acolo, în fața ta, lângă tine, în tine. Drumul trece prin tine. Răbdător, ademenitor, te așteaptă. Nu ești primul care se rătăcește de la drum. Nu ești nici ultimul. Drumul e bun și înțelept. Nu îl cunoști, dar el te știe pe de rost. Știe că îți vei croi iar drum către el. Te poartă hăt departe, peste întinderi de nisip și dune înalte, doar pentru a te aduce mai aproape de tine. Te însemnează cu un strat de colb fin, ca o pulbere de stele. Ești al lui, al drumului, iar el îți aparține. Se prea poate ca, urmând drumul, să te abați de la alt drum. Sau poate drumul se abate de la tine, poți oare spune cu mâna pe inimă că nu i-ai stat cuiva în drum? Ostenit de pe drum, se prea poate să mai faci câte un popas. Să uiți de drum sau el să uite de tine. Într-un fel sau altul, vei fi însă tot timpul pe drum. Popasul nu face drumul mai puțin drum, nu face timpul mai puțin timp, iar pentru fiecare drum există un timp anume. Bucură-te, e timpul drumului, e timpul tău! Iar drumul... drumul ești tu.


Doha de la A la Z (III)


Oryx. Făptură gingașă cu trup ce împrumută culoarea dunelor qatareze, picioare zvelte și coarne lungi și drepte care împung văzduhul ca niște ace, oryxul este o specie de antilopă întâlnită cu precădere în Africa, dar și în peninsula arabă. Amenințată cu dispariția, specia de oryx proprie peninsulei arabe a făcut obiectul a numeroase programe de înmulțire în captivitate și reintroducere în natură, numărând în prezent - în ciuda acestor eforturi - doar puțin peste 1000 exemplare în libertate și în jur de 6-7000 în captivitate la nivel mondial. Animal național și unul dintre cele câteva simboluri principale ale statului Qatar, oryxul se regăsește în formă stilizată pe coada tuturor avioanelor companiei Qatar Airways, dar și ca mascotă (de pildă a Asian Games 2006) în diferite zone din Doha și din împrejurimi. Îl puteți admira la Zoo sau, cu puțin noroc și o autorizație specială, chiar la Oryx Farm. Notă pentru pasionații de lingvistică: Puralul cuvântului "oryx" din limba engleză este, contrar așteptărilor, "oryges", deși pare-se că se acceptă și forma "oryxes". Nu v-am trezit interesul? Aflați atunci că oryxul întâlnit în peninsula arabă ar putea fi responsabil pentru legenda unicornului, priviți-i coarnele din profil și veți înțelege de ce...


Scuderia Ferrari Live Street Demonstration


Săptămâna aceasta Qatarul se pregătește intensiv pentru cea de-a doua ediție internațională a Qatar Motor Show, programată să se desfășoare în perioada 25-28 ianuarie 2012. Și oare ce eveniment ar fi fost mai potrivit pentru a lansa cu mare pompă această a doua ediție decât o demonstrație live a echipei Ferrari? Dacă mă întrebați pe mine, nici că s-ar fi putut alege un loc mai nimerit cu o atare ocazie decât minunata Corniche Road cu vedere la apele Golfului Persic și la mai toate clădirile importante din Doha. Evenimentul, care a constituit o premieră în istoria micuțului stat din Golf, a fost organizat de Shell, sponsor al Qatar Motor Show și partener tehnic al Scuderiei Ferrari. Surse mult mai pricepute decât mine spun că Marc Gené, pilotul de Formula 1 care și-a etalat măiestria de-a lungul Cornișei, ar fi atins nu mai puțin de 300 km/h în cei 3 km de "pistă" care i-au fost puși la dispoziție de către organizatori. Am avut ceva emoții și fără să fi știut una ca asta, dat fiind că - din motive de vizibilitate optimă - m-am postat fix într-unul dintre cele două sensuri giratorii între care s-a desfășurat cursa demonstrativă...


Elephant Parade Singapore - Tropăind pentru o cauză nobilă (II)


White Tiger

Anul trecut prin iunie vă povesteam cum am nimerit în plină Paradă a Elefanților la Copenhaga. Deși pe atunci citisem, în repetate rânduri, lista orașelor participante în 2011, reîntâlnirea cu Elephant Parade în Singapore m-a luat pe nepregătite. Să zicem, dacă vreți, că memoria mea... elefantină :) m-a trădat de data asta. Chiar și așa, m-am bucurat nespus să fiu din nou părtașă la cea mai mare expoziție în aer liber din lume, cu atât mai mult cu cât aceasta a întrecut-o cu mult pe cea din Copenhaga la capitolul imaginație, culoare și inventivitate!

Împărăția orhideelor - Orchis și pedeapsa divină



Imaginează-ți o zi luminoasă. Caldă, înăbușitoare, în fond însorită, excesul de raze fiind însă captat și dijmuit de câțiva nori cu forme fanteziste și rol mai mult decorativ, lățiți în puncte strategice ale înaltului alburiu. Simți nevoia să închizi ochii pentru a testa dacă arșița este la fel de fierbinte și atunci când te detașezi de lumină, concentrându-te exclusiv asupra picurilor de umezeală ce ți se formează, încăpățânați, pe piele între două atingeri fugare cu podul palmei. Când, într-un târziu, îi deschizi moleșită, îți trebuie câteva secunde bune pentru a realiza unde ești și a suprapune mental imaginea știută peste contururile care năvălesc brusc în câmpul tău vizual. E limpede că ești într-o grădină, și încă una dintre grădinile acelea cu vegetație luxuriantă și variată despre care mai mult ai citit decât ai avut prilejul să întâlnești vreodată. Îmbătată de multitudinea nuanțelor de verde care te osândesc la veșnic defavorabilă comparație, privirea ta stăruie minute în șir asupra împletiturii armonioase de plante și trunchiuri, iscodește cotloanele umbroase și desișurile încâlcite, pentru a alerga apoi printre tufișuri și de-a lungul aleilor netede, pe sub crengi plecate și bolte de flori, precum un sol sprinten trimis în recunoaștere de trândavul trup supus legilor imuabile care-l țintuiesc prea adesea la pământ împiedicându-l deopotrivă să se avânte către cer... 

Top-fulger - 11 atracții de nota 10 în Singapore


Pentru că am fost rugată în mod special și repetat să fac cât mai repede niște recomandări pentru Singapore și pentru că în afară de Dana mai știu cel puțin o persoană care se pregătește intens de o călătorie în zonă, am alcătuit degrabă un top care, departe de a fi exhaustiv - este știut faptul că atracțiile sunt la tot pasul în Singapore, imposibil să le epuizezi chiar și într-o săptămână de vacanță cum am avut noi - vă va ține cu siguranță ocupați cea mai mare parte a concediului. Topul este în egală măsură un preview al subiectelor cu care vă veți putea delecta în scurt timp aici pe blog, așa că vă aștept pe toți să descoperim împreună un stat mic, dar ambițios până peste poate - Singapore! 


Scurt îndrumar pentru Kenya



Se spune că nu aduce anul ce aduce ceasul. Și dacă ceasul vă va aduce anul acesta o călătorie în Africa, ar fi bine să vă luați câteva măsuri de precauție pentru a preîntâmpina eventualele situații ce v-ar putea transforma vacanța într-un mic coșmar. Nu de alta, dar ar fi păcat ca toate eforturile voastre de a organiza o excursie în Africa - inclusiv sau mai ales cele financiare -  să fi fost în van și să se ducă de râpă din cauza...unui țânțar bezmetic, de pildă. Sfaturile de mai jos au caracter de recomandare și sunt menite a vă ajuta să vă orientați într-o primă fază, însă nu ezitați să consultați un medic specializat pe boli tropicale înainte de a pleca la drum, el este singurul în măsură să decidă ce vaccinuri și/sau pastile sunt indicate în respectivele zone din Africa pe care plănuiți să le vizitați. Dacă sunteți din București, dați o fugă la spitalul privat din cadrul Centrului Medical de Diagnostic și Tratament Victor Babeș, pe lângă analize și vaccinuri medicii de acolo vă pot prescrie și chiar înmâna pe loc prețioasele tablete antimalarie atât de rare în România. A, să nu uit: Luați-vă pușculița cu voi, în România vaccinurile  costă, nu glumă! 

Bird's Eye View over ...Zermatt



Dacă ești destul de norocos încât să prinzi o zi senină, imaginea Matterhorn-ului înzăpezit îți va rămâne multă vreme întipărită pe retină. Dacă nu, bag mâna în foc că îți vei petrece fiecare clipă liberă a sejurului în Zermatt vânând trufașul vârf care nu se arată oricui sau dacă se arată, atunci doar cu zgârcenie. Ca să pui piciorul pe Matterhorn, trebuie să urci cu o telegondolă și două telecabine. Asta dacă ești dispus să plătești prețul exorbitant per segment de călătorie! Noi am simțit nevoia să economisim banii de telegondolă urcând pe jos o bună bucată de drum. Și am fi economisit cu dragă inimă și banii de telecabină, însă pentru a urca pieptiș pe stânci ne-ar fi trebuit niscaiva abilități de capră neagră, așa că ne-am mulțumit să-i bombănim pe elvețieni printre dinți și am plătit cu mâini tremurătoare biletul.  

Revelion la Singapore - civilizație, bun gust și un show de zile mari!


În afară de vremurile zbuciumate și demult apuse ale adolescenței când orice ocazie era potrivită pentru a o întinde de acasă, nu mi-am dorit niciodată să plec de Revelion. Cu riscul de a fi privită strâmb și de a nu mă înscrie în trend, la întrebarea: "Ce faci de Revelion?" - între noi fie vorba lansată tot mai devreme odată cu trecerea anilor, astfel că mai nou tirul de întrebări se pornește, chinuitor, încă de pe la sfârșitul verii - răspundeam, invariabil, "Stau acasă". "Cum adică stai acasă?" țâșneau în sus intrigate sprâncenele interlocutorului,  în timp ce fața i se preschimba pe dată într-un enorm semn de întrebare. "Uite-așa, stau acasă", îl expediam fără prea multe explicații, iar lista mentală a personajelor ce aveau să-mi elibereze orașul chiar și numai pentru una-două săptămâni se lărgea simțitor, la fel ca zâmbetul triumfător ce punea stăpânire pe toată ființa mea și pe care  nu aveam să-l mai pot camufla multă vreme, astfel încât speram ca exodul de sărbători - marea migrație a turmelor de petrecăreți - să aibă loc cât mai curând cu putință!

2011 in a nutshell - 1 an, 3 continente, 10 țări


Nici n-am apucat bine să mă dezmeticesc după anul călătoriilor 2010 că m-am și trezit prinsă în vâltoarea lui 2011. Și uite că a trecut și el, pe negândite, iar 2012 e nerăbdător să intre în scenă. N-am să mă grăbesc să-i pun etichete anului 2011, anii sunt buni sau răi după cum alegem să preluăm frâiele propriilor vieți ori să ne lăsăm, pasivi, pe tânjală, sperând că lucrurile se vor aranja de la sine. După cum alegem să ne încovoiem spinarea sub povara greutăților și neîmplinirilor ori să zâmbim în ciuda lor, sperând ca micile boabe de rouă ce ni se mai adună uneori în colțul ochilor să treacă neobservate. După cum suntem sau nu dispuși să desprindem din fiecare experiență crâmpeiul acela de înțelepciune care să ne țină de cald când orice altceva dă greș, să ajutăm mai degrabă decât să punem piedici, să pironim clipa trăind-o cu sete, din suflet, în loc să lăsăm zilele să se scurgă, egale, sursă nesfârșită de regrete mai târziu. Să încetăm să judecăm, să privim de sus, să ne comparăm, să invidiem, să ne vindem visele pe nimicuri, să înțelegem că un an bun este un an pe care l-am încheiat sănătoși, noi și toți cei la care ținem mai presus de orice. Că timpul trece și visele îmbătrânesc și ele alături de noi. Că visele - chiar și cele care nu se îndeplinesc niciodată - fac să ne crească aripi, iar așteptarea și anticiparea ce le însoțesc ne descoperă puteri și calități de care nu ne-am fi crezut în stare. Că visele împlinite se transformă în amintiri de neuitat, iar amintirile sunt investițiile noastre cele mai de preț. Cred cu tărie că 

Merry Christmas dintre palmieri


Aveați cumva impresia că în deșert nu vine Crăciunul? Uite că vine, chiar dacă Moșul și spiridușii lui cei harnici trebuie să își facă loc nu prin nămeți, ci printre palmieri împodobiți de sărbătoare iar brăduții, deși ornați cu mult bun gust, nu răspândesc mirosul brazilor de acasă... Vă urez de pe acum Crăciun fericit și clipe de neuitat alături de dragii voștri! Și nu uitați, Moșul există, l-am văzut cu ochii mei în Laponia! :)



Bird's Eye View over ...Doha


Situat în zona cunoscută drept Sports City, în imediata apropiere a stadionului Khalifa și a centrului comercial Villaggio, Aspire Tower (numit și Olympic Tower sau Khalifa Doha Sports Tower) este (încă) cea mai înaltă clădire din Doha. Cu o înălțime de 318 m, turnul în formă de torță a fost una dintre emblemele celei de-a cincisprezecea ediții a Jocurilor Asiatice 2006, ocazie cu care în vârful său a ars o flacără de aproape 10 m înălțime. Poreclit de localnici "The Torch", turnul a fost inaugurat la începutul anului 2011, cu o întârziere de vreo 3-4 ani, iar construcția lui a costat nu mai puțin de 130 milioane de euro. Interiorul său extrem de modern include un hotel de lux cu camere ale căror prețuri încep de la "modica" sumă de 300 euro pe noapte, o spectaculoasă piscină exterioară (!) aflată la 80 m înălțime, un muzeu al sportului, 3 restaurante dintre care unul pe platformă rotativă, situat la înălțimea de 215 m, un bar/lounge, o sală de bal și un centru de conferințe. Nu vă imaginați însă că este prea ușor să admiri orașul de sus pentru că Aspire Tower și implicit platforma de observație nu sunt deschise vizitatorilor. Așa încât dacă nu cumva aveți bafta teribilă de a fi invitați la unul dintre evenimentele organizate frecvent în interiorul turnului (mersi Ana!), singura șansă de a cerceta împrejurimile de la înălțime este să priviți fotografiile de mai jos, imaginându-vă lumina nefiltrată de vălul fin de praf - cunoscut drept "dust haze" - atât de des întâlnit în Doha!


Ioana & Ioana pe drumurile vieții (II)



Data trecută am aflat de la Ioana care sunt, în opinia ei, avantajele și dezavantajele jobului de "travel writer", cum sunt românii din străinătate și care ar fi regulile esențiale pentru a te adapta ca emigrant într-o țară străină, ne-am plimbat împreună prin Tarragona, Toscana, pe plaje, printre stânci pustii și într-o grădină mirifică, filosofând pe marginea conceptului de fericire, și am descoperit că pasiunea te poate ajuta să îți realizezi visele. Citiți mai jos continuarea interviului cu Ioana Budeanu, apoi click aici pentru a citi ce am răspuns eu la aceleași întrebări pe blogul Ioanei :).

Ioana & Ioana pe drumurile vieții (I)



De când m-am apucat să scriu pe blog am întâlnit - cel mai adesea virtual, nu de puține ori și personal - o serie de împătimiți ai călătoriilor, oameni cel puțin la fel de pasionați ca și mine de locuri și experiențe noi și cel puțin la fel de dornici de a le împărtăși cu cei din jur. Dintre aceștia, unii mi-au devenit prietenii, cu alții țin legătura frecvent, sunt cei cu care simt că mă aflu pe aceeași lungime de undă și pe care îi însuflețesc și călăuzesc cam aceleași vise. Ioana Budeanu este unul dintre ei, o fată ambițioasă, analitică, cu ambele picioare bine înfipte în realitate, însă deopotrivă romantică, idealistă și visătoare. Îi admir dârzenia cu care își urmărește visele în ciuda piedicilor - pe alocuri inevitabile - pe care viața i le scoate în cale și îi urez mult noroc, inspirație, putere de muncă și să dea dovadă și pe viitor de aceeași tenacitate în realizarea tuturor proiectelor pe care și-a propus să le ducă la bun sfârșit! Citiți mai jos prima parte a interviului cu Ioana, apoi click aici pentru a citi ce am răspuns eu la aceleași întrebări pe blogul Ioanei :).

Cele mai frumoase târguri de Crăciun (III) - Viena



Când vine vorba de răstimpul în care se desfășoară mult așteptatele Weihnachtsmärkte sau Christkindlmärkte din Germania și Austria, un scurt moment de reflecție vă va releva faptul că acestea își deschid și închid porțile, în mare, cam în aceeași perioadă. Sigur, veți spune că e natural ca târgurile de Crăciun să aibă loc în preajma sărbătorii care le împrumută numele și, deși nu greșiți câtuși de puțin, nu pot să nu observ că este un răspuns pe cât de corect pe atât de ...imprecis. Și asta pentru că momentul de începere a majorității târgurilor de Crăciun nu este nicidecum lăsat la voia întâmplării, după cum s-ar putea crede în necunoștință de cauză. Dimpotrivă, momentul de care vă vorbesc are o tradiție îndelungată și o semnificație religioasă aparte, aflându-se în strânsă legătură cu perioada premergătoare celebrării Nașterii lui Iisus pe care nemții și austriecii o denumesc Advent sau Adventszeit și care cuprinde cele 4 săptămâni dinainte de 25 decembrie.

Africa, în dar de ziua mea


Știu, la voi e frig, până și în Doha a venit iarna (la 16 grade ziua e chiar răcoare, credeți-mă!) și ar trebui să mă grăbesc să vă povestesc despre târgurile de Crăciun pentru că am promis că termin până la sfârșitul anului, însă ceva din mine se agață încă de impresiile zilelor trecute și mai ales ale zilei de 7 decembrie care mi-a adus, pe lângă un an în plus pe răbojul vieții, unul dintre cele mai frumoase cadouri de când mă știu: un nesperat, dar mult dorit și îndelung așteptat safari în Nairobi, Kenya. Și pentru că am prins drag de Africa și nu vreau să las să treacă anul fără a marca cumva clipele astea de infinită emoție pe care am avut norocul să le trăiesc, vă atașez trei filmulețe (total neprofesioniste, dar ce mai contează?!) de la fața locului, mărturisindu-vă totodată că am avut la rândul meu impresia că urmăresc un film pe întreaga durată a safariului din Nairobi National Park, atât de reușite au fost toate imaginile ce mi s-au perindat prin fața ochilor, atât de bine închegate cadrele și inspirat distribuite rolurile, atât de perfecte culorile și atât de incredibil de armonioase mișcările și sunetele! Spuneți voi, ce-aș fi putut să îmi doresc mai mult de ziua mea?!
 

video

Cele mai frumoase târguri de Crăciun (II) - Sibiu



Despre primele târguri de Crăciun se spune că și-ar avea originea în perioada de sfârșit a Evului Mediu. Deloc surprinzător dat fiind zona actuală de răspândire majoră a târgurilor de Crăciun, acestea au apărut în partea vorbitoare de limbă germană a Europei. Astfel, în Austria anului 1296 lua naștere primul eveniment de acest gen, cunoscut sub denumirea de Dezembermarkt (târgul lunii decembrie) și organizat cu aprobarea ducelui Albrecht I al Austriei pentru comercianții vienezi, în timp ce în Germania cel mai vechi târg a avut loc la Bautzen în 1384, sub forma unei piețe de carne (Fleischmarkt) în aer liber instituite prin lege de către însuși regele Wenzel, dreptul de expunere a mărfurilor în cadrul pieței încetând de Crăciun. Al treilea cel mai vechi târg din lume, târgul de Crăciun din Frankfurt am Main este atestat documentar încă din 1393.

Cele mai frumoase târguri de Crăciun (I) - Wasserburg am Inn


Iubesc Crăciunul. Nici nu știu ce mă atrage mai mult, fulgii mari care se prăvălesc peste străzi și acoperișuri ascunzând cu delicatețe petele de rușine de pe obrajii orașelor, brazii falnici din piețe printre care te preumbli scrutător, cu același aer grav pe care ți l-ar conferi orice altă decizie importantă, convins fiind că numai unul este demn de a-ți păși pragul și de a-ți fi tovarăș de nădejde cea mai mare parte a sezonului hibernal, misteriosul Moș cu hăinuță comercială și chip durduliu și jovial, atât de durduliu încât mai că te bufnește râsul când ți-l imaginezi încercând să se strecoare prin vreun horn de coș, cadourile împachetate cu grijă în hârtie lucioasă pe care mai că nu te-ai îndura s-o sfâșii de n-ar fi marea curiozitate asupra prețiosului conținut, mirosurile care năvălesc afară din case pe ferestre și din balcoane, printre tocuri de uși, pe casele scărilor și dintre rafturile ticsite cu produse ale prăvăliilor - miros de ace de brad amestecat cu aromă de mandarine și portocale, miros de vin fiert împletit cu aromă de ghimbir și scorțișoară, miros de friptură fragedă mustind în sosuri limpezi cu aromă de dafin și piper - amintirea unor povești care mi-au marcat copilăria, povești despre spărgători de nuci transformați în prinți și fetițe cu chibrituri tânjind din spatele ferestrelor aburite după lumină, căldură, o cină îndestulătoare și o familie cu care le-ar putea împărți, colindele vechi, cântate în acompaniament de orgă, care-ți fac ochii să înoate în lacrimi ori șiragurile de luminițe pâlpâind ritmic dincolo de geamuri pe care gerul aprig desenează minunate flori de gheață. Ce vă pot spune, însă, este că de ceva vreme nu-mi mai pot imagina această sărbătoare fără fantasticele târguri de Crăciun dintre care multe își deschid porțile încă de la jumătatea lui noiembrie pentru a schimba total fața orașelor ce le găzduiesc până dincolo de Crăciun.

Doha de la A la Z (II)


Hipodrom. Pe lângă petrol, deșert, aur, cămile, thobe și abaya, unul dintre primele subiecte care îți trezește curiozitatea atunci când te afli într-o țară precum Qatarul este legat de faimoșii cai arabi. Dacă v-ați întrebat mereu cum trebuie să fi arătat mândrul El-Zorab al lui Coșbuc sau pur și simplu vă numărați printre admiratorii înfocați ai nobilelor animale, cu siguranță nu vă va lăsa inima să ocoliți Qatar Racing and Equestrian Club, centrul de echitație unde se desfășoară regulat curse de cai și unde nu doar că puteți urmări antrenamentele jocheilor, vizita grajdurile și mângâia frumoșii armăsari, ci vă puteți chiar exersa abilitățile de călăreți.


Bird's Eye View over ...Elsinore


La vreo 50 km de Copenhaga se află un orășel locuit de nici 50.000 de suflete a cărui faimă îi depășește cu mult dimensiunile modeste: Helsingør. Devenit celebru pentru eternitate grație celei mai faimoase piese a lui Shakespeare, orașul Helsingør - Elsinore vă sună oare mai cunoscut? :) - a fost fondat prin anii 1420 de către regele danez Eric de Pomerania, același care a construit și fortăreața devenită mai târziu castelul Kronborg (numit în piesă Elsinore Castle). Puțini știu însă că renumele castelului datează încă dinainte de piesa lui Shakespeare, dat fiind poziționarea strategică a acestuia în cel mai îngust punct al strâmtorii Øresund și numeroasele avantaje care derivau de aici. Kronborg este o mândrețe de castel, unde mai pui că are și o istorie fascinantă așa încât merită să vă deplasați până acolo pentru a afla detalii din gura uneia dintre cele mai bine pregătite ghide pe care le-am ascultat vreodată. Și dacă tot sunteți acolo, aruncați-vă privirea și asupra împrejurimilor, veți iubi de îndată acest orășel cu aceeași pasiune cu care descopereați, poate, pe vremuri, valențele nebănuite ale limbii engleze vechi izvorâte din condeiul ingeniosului Shakespeare!


Tenerife - tentația exotică a Spaniei (VI)


Zilele s-au scurs pe nesimțite în Tenerife iar vacanța se apropia cu pași repezi de sfârșit. După senzația inegalabilă care te cuprinde în vârful vulcanului Teide, ai zice că insula nu-ți mai poate oferi nimic spectaculos și tot ce-ți mai rămâne de făcut este să te scufunzi într-unul din multele șezlonguri îmbietoare și să te lași alintat de razele binefăcătoare ale astrului diurn, în timp ce sorbi cu nesaț un cocktail multicolor în clinchet melodios de cuburi de gheață. Sau să faci câțiva pași către cel mai apropiat punct de vânzare a suvenirurilor unde te vei căzni să alegi între atâtea și atâtea obiecte cu care i-ai putea impresiona iremediabil pe cei dragi de acasă, rememorând pe drumul într-acolo, odată cu fiecare adiere de vânt care ți va dezmierda tâmplele, fragmente dintr-o vacanță de pomină. Nimic mai greșit, după cum vă spuneam și cu altă ocazie, insula este un izvor nesecat de surprize pe care nu ai cum să le epuizezi într-un biet sejur de 7-8 zile. Ceea ce știusem, însă, de îndată ce luasem în primire catalogul cuprinzător de la recepție, a fost că nu aveam cum să părăsim Tenerife fără a ne delecta cu o plimbare de-a lungul coastei vulcanice a insulei, în căutare de balene și delfini pe care să-i admirăm în mediul lor natural.

De când sunt în Doha...



...am mai mult timp pentru mine. Timp pentru citit, pentru blog, pentru plajă, pentru lenevit, pentru căscat ochii în jur, timp pentru orice. Sigur că asta nu va dura o veșnicie, dar până atunci profit din răsputeri.

...fac (mai mult) sport. Înot și merg la sală. Cel mai adesea înot, după cum bine știți deja este una dintre activitățile mele preferate de când mă știu. Și apoi...trebuie să fiu în formă pentru ziua aceea - sper nu foarte îndepărtată - când mă voi lupta cu nămeții din Groenlanda sau Antarctica, nu? :-P

Prima mea călătorie în străinătate



Bianca m-a poftit să îmi amintesc și eu de prima ieșire din țară, lucru deloc dificil dat fiind că respectiva vacanță are o însemnătate specială pentru mine și n-aș putea-o uita prea curând. 

Bird's Eye View over ...Veneția


Când vine vorba de Veneția, multe sunt de spus și puține dintre acestea pot reda cu adevărat măcar un crâmpei din frumusețea micuțului oraș cuibărit între ape. Fie că stați doar două zile sau o întreagă săptămână binecuvântată, la un moment dat veți simți cu siguranță nevoia să priviți orașul de undeva de sus. Puteți face asta din Palatul Dogilor, de pe terasa Basilicăi San Marco și mai ales din Campanile di San Marco, turnul impozant din cărămidă roșie care domină Piazza di San Marco de la înălțimea celor aproape 100 m ai săi. Dacă mă întrebați pe mine însă, nimic nu se compară cu prima privire fugară aruncată Veneției din avion, pe ultima sută de metri a pregătirilor de aterizare. Să fi fost influențată, oare, și de frumosul curcubeu care ni s-a așternut la picioare ca o punte de lumină între noi și mult râvnita Veneție? Se prea poate...


Noaptea dovlecilor în Canada (II)


După cum vă povesteam data trecută, am părăsit Montrealul în toiul pregătirilor de Halloween. Oarecum înciudată că plecam înainte de sărbătoarea propriu-zisă, știind poate, în sinea mea, că forfota și freamătul care îi făceau pe mulți să afirme despre Toronto că acesta este situat mai degrabă în SUA decât în Canada nu aveau să egaleze nicicând în sufletul și mintea mea farmecul tihnit al Montrealului, m-am consolat totuși la gândul că eram, încă, în vacanță și poate (cine știe?!) Halloween-ul în Toronto avea să mă surprindă plăcut. 


Doha de la A la Z (I)


Alcool. Qatar fiind o țară musulmană, alcoolul este strict interzis și nu poate fi achiziționat decât în mod excepțional de la depozite speciale, pe baza unui permis eliberat la cerere. Nu veți descoperi alcool de cumpărat nicăieri în magazine și supermarketuri, iar la raioanele de băuturi singura bere disponibilă este cea fără alcool, cu varii arome de fructe. Veți găsi astfel de tipuri de bere de la toate marile companii producătoare, rămâne doar să vă hotărâți pe care o alegeți. Interdicția vizează doar comercializarea și consumul de alcool în spații publice, deci dacă chiar vă țipă buza după o bere veți putea să vă ostoiți pofta la orice restaurant sau bar din cadrul numeroaselor hoteluri cu multe stele din Doha ori chiar la voi acasă. 


Noaptea dovlecilor în Canada (I)


Nu mă dau în vânt după sărbători importate, însă dacă am ocazia să văd pe viu un astfel de eveniment la el acasă, fiți siguri că sunt prima care sar în sus de bucurie și număr clipele până la mult așteptatul moment. Iar ocazia s-a ivit pe nepusă masă anul trecut în octombrie, când am făcut un ditamai saltul înaripat peste ocean și m-am trezit buimacă pe continentul american tocmai când toamna dăduse iama în paleta-i colorată, înzestrând frunzele cu hăinuțe noi și vesele care ar fi făcut să pălească de ciudă orice designer cu pretenții de mare inovator.


Stai la...Melia Jardines del Teide, Tenerife - hotelul pentru care ai nevoie de hartă



După cum vă povesteam în serialul meu despre delfini prietenoși, submarine galbene, vulcani încă activi și pești-spadă gigantici, în Tenerife cazarea ideală ar trebui să fie situată în sud, unde precipitațiile sunt ca și inexistente iar soarele strălucește mai mereu. S-ar putea să plătiți ceva în plus față de prețurile practicate în nordul insulei, însă la sfârșitul sejurului îmi veți da dreptate că a meritat. Și pentru că "sud" sună un pic cam prea abstract, nu mai pierd vremea și rostesc doar două cuvinte cu care nu aveți cum să dați greș: Costa Adeje. Dacă mai aveți și noroc de un hotel cu situare optimă, camere spațioase cu vedere la ocean, personal săritor și mâncare gustoasă și de calitate, cu siguranță nu veți uita prea curând preafrumoasa vacanță și, cine știe, într-o bună zi veți dori să povestiți și altora despre ea :-).

Islanda - de la Sibiu la Doha via Nepal


Sunt sigură că pe mulți dintre voi v-a cam pus în încurcătură titlul, așa că vă liniștesc asigurându-vă că nu, nu sunt într-o doagă și nici n-am descoperit în călătoriile mele vreo rută secretă care să sfideze rânduiala bine cunoscută de pe harta lumii. Dar chiar și așa, traseul de mai sus nu vi se va părea deloc mai puțin bizar când vă voi spune că a fost parcurs întocmai de o carte poștală islandeză oferită mie cu drag de Liliana la începutul verii. Și pentru că distanța dintre Sibiu și București într-o perioadă de frământări, decizii și despărțiri treptate este mai mare decât s-ar putea crede, Cătălin și Renate au preluat cartea poștală de la Liliana cu gândul de a mi-o înmâna când ne-am fi întâlnit la Doha, după cum plănuisem de ceva vreme. Ceea ce s-a și întâmplat, numai că înainte au plimbat cartea poștală și prin ...Nepal, unde au petrecut două săptămâni încărcate de aventuri. Nu știu ce părere are cartea poștală despre toate astea - tind să cred că neam de neamul ei nu a văzut atâtea - dar eu una am fost profund impresionată acum vreo două seri când a poposit în fine, după aproape 4 luni de zile, în mâinile mele, aici, în Qatar. Și, cine știe, dat fiind că tot pe blogul Lilianei am câștigat, cu articolul acesta, și ghidul Lonely Planet despre Islanda, mă gândesc că ar fi frumos din partea mea să îmi iau cât de curând inima în dinți și tălpile la spinare și să purced înspre acolo pentru a vedea cu ochii mei toate minunățiile la care deocamdată doar visez. Până una-alta le mulțumesc din suflet Lilianei, Renatei și lui Cătălin...mă conving pe zi ce trece că "departe" este incredibil de "aproape" câteodată iar partea cea mai frumoasă a călătoriilor sunt tot oamenii deosebiți pe care, dacă ești destul de norocos, soarta ți-i scoate în cale când te aștepți mai puțin.

Iar ție, lume mare, am să-ți spun doar atât: așa mărunți cum suntem, uneori te avem la degetul mic! :-)





Sosirea la Doha sau Cu inima între două continente



Am plecat din București într-o seară, după multe zile lungi și chinuitoare împărțite în și mai multe clipe care au stat sub semnul adjectivului "ultim", îndulcit prea puțin pe moment de conștiința laturii nedefinitive a despărțirii: ultima carte citită pe nerăsuflate în freamăt de ramuri și zarvă de vrăbii la adăpostul umbros al copacilor din grădina alor mei, ultima hârjoneală cu maidanezul misogin negru-tăciune cu care încheiasem în fine un armistițiu (știuse, oare, că plec, de mă tratase cu atâta indulgență și afecțiune?), ultima plimbare prin parcul preferat alături de cea mai bună prietenă, ultima noapte răcoroasă, scuza perfectă pentru a te cuibări lângă sora ta amintindu-ți de zilele netulburate ale copilăriei pe care ai încercat de nenumărate ori să le regăsești de atunci, aflându-le mereu mai îndepărtate ca oricând, ultima privire încețoșată de lacrimi aruncată înspre ai tăi la aeroport, în timp ce domnul acela în uniformă striga la tine Dumnezeu știe ce aținându-ți calea pentru a nu păși și mai departe de zona destinată pasagerilor în încercarea-ți disperată de a-i mai vedea o dată și încă o dată, ultima răbufnire de suspine la ghișeul de pașapoarte urmată de întrebarea, însoțită de un zâmbet reconfortant, a tinerei din spatele ghișeului: - V-ați despărțit de cineva drag, nu-i așa? 

Al Wakrah - bun venit pe țărmul cu mangrove



Pe țărmul Golfului Persic, la nici jumătate de oră de mers cu mașina de Doha, se află un orășel liniștit, pe numele lui Al Wakrah ( الوكرة‎), ai cărui locuitori trăiau pe vremuri exclusiv din pescuit și culesul perlelor. Considerat în zilele noastre unul dintre cele mai importante orașe din Qatar, Al Wakrah a fost inclus într-un amplu proiect de dezvoltare menit a atrage amatorii de natură, cultură și sport, dar și a pune în valoare vechile atracții ale orașului - portul cu frumoasele lui dhow, moscheile, casele tradiționale, muzeele și fortul construit pe ruinele unui vechi castel.

Bird's Eye View over ...Toronto


Dacă ai drum prin Toronto, inevitabil vei fi tentat să urci în CN Tower, turnul de telecomunicații și observație despre care e aproape imposibil să nu fi auzit vorbindu-se la un moment dat. Și chiar dacă nu ai auzit de CN Tower, cu siguranță se va găsi cineva care să te îndrume înspre acolo, pentru că este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-ai putea face în acest oraș. (Asta dacă nu cumva ești femeie și îți răsare absolut întâmplător în cale magazinul Victoria's Secret, caz în care CN Tower mai poate aștepta câteva ore...hai zile, ca să fim mai aproape de realitate :-D.). Turnul, considerat una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne, are o înălțime de 553,33 m, însă de urcat vei putea urca numai până la 447 m, ce-i drept cu o viteză de 11 km/h. Asta înseamnă că vei ajunge la platforma de observație în 44 secunde! Liftul are podeaua de sticlă, așa că îndrăznește să privești cum pământul îți fuge de sub picioare cu rapiditate, te asigur că prea curând nu vei mai experimenta una ca asta. Platforma de observație are la rândul ei o zonă cu podea de sticlă la o înălțime care îți va da niscaiva fiori pe șira spinării, însă pentru o poză reușită cu tine și feeria de lumini de dedesubt va trebui să stai la coadă, așa că înarmează-te cu răbdare...



Vreme trece, vreme vine



Vine o vreme când curiozitatea îţi mână paşii pe cărări puţin umblate pe care nu te-ai fi încumetat să te avânţi vreodată. Vine o vreme când ţi-e scris în stele să ajungi în locuri despre care până mai ieri nici măcar nu ştiai prea bine unde se situează pe hartă. Vine o vreme când, în plină iarnă, îţi încalţi balerinii de pânză şi, păşind zgribulită pe vârfuri prin zăpada de februarie, te urneşti cu inima zbătându-ţi-se în piept de emoţie către zări unde soarele îşi arată cu generozitate chipul surâzător tot timpul anului. Vine o vreme când simți nevoia de o schimbare, una majoră care fără îndoială îți va bulversa complet existența dar, poate, cine știe, îți va permite să pășești în direcții la care până acum nici măcar nu ai îndrăznit să speri. Vine o vreme când, îmbătată de promisiunea unui nou început într-un loc despre care ai avea atâtea lucruri de învățat și atâtea prejudecăți de înlăturat, îți iei inima în dinți și transformi în realitate întrebarea "cum ar fi dacă...?", nădăjduind în sinea ta că va fi bine, mai bine, și că vei avea în sfârșit șansele care ți s-au refuzat până acum. Dacă ai ales bine nu vei ști cu certitudine decât atunci când va veni vremea, știi însă că vei face tot ce îți va sta în putere ca să fie bine, pentru tine și mai ales pentru cel drag de lângă tine care s-a zbătut să facă totul posibil. 

Și mai știi că urarea de mai bine ascunsă în fiecare lacrimă a celor dragi de care tocmai te-ai despărțit cu inima grea îți va da puterea de a privi cu încredere în viitor, la fel cum fiecare dintre lacrimile tale ascunde dorința și speranța de a vă revedea cu bine, atunci când va veni vremea...



Dovada...


Vă mai amintiți poza cu puișorii colorați din Doha, Qatar? Iată răspunsul meu - și proba de netăgăduit - la întrebarea care mi-a tot fost pusă pe pagina de Facebook și peste tot unde am mai făcut publică această fotografie: Da, puișorii sunt cât se poate de reali și vivace...și nu par a fi deranjați câtuși de puțin de coloritul împrumutat pentru scurtă vreme pufului lor :-). Uitasem complet de filmulețul de mai jos până astăzi când l-am găsit întâmplător în timp ce scotoceam prin zecile de mii de poze de prin călătorii, în încercarea zadarnică de a mă hotărî despre ce și în ce ordine să vă mai scriu după ce îmi voi fi rezolvat nenumăratele probleme (inclusiv pe cele legate de conexiunea imposibilă de internet!) care mă sâcâie zilele astea...

video

Bird's Eye View over ...Londra


Mai devreme sau mai târziu veți ajunge cu toții la Londra. Sau, ca să mă exprim altfel, nu aveți cum să nu ajungeți măcar o dată în viață la Londra, pentru că Londra este...fenomenală! Părerea mea despre Londra o știți deja...dacă nu, citiți aici cuvinte mici despre o mare dragoste. Ei, și când veți ajunge în sfârșit la Londra (zic "în sfârșit" pentru că oricât de curând ați pune piciorul în capitala britanică, tot vi se va părea că nu ați ajuns acolo pe cât de rapid v-ați fi dorit), este musai să admirați orașul de la înălțime. Pentru asta vă sfătuiesc fie să vă lăsați ridicați lin în aer de către London Eye - unul dintre simbolurile incontestabile ale locului - fie să alegeți varianta ceva mai puțin costisitoare (dar mai solicitantă din punct de vedere fizic) a urcușului în turnul Catedralei St. Paul. Noi nu ne-am putut abține și le-am încercat pe amândouă. Și am mai fi încercat noi încă multe altele dacă nu ne-am fi simțit buzunarele ușurate considerabil după fiecare încercare :-). Dacă a meritat? Cu vârf și îndesat, parol! Ia uitați...

Londra văzută din avion

Leapșă muzicală



Am primit de la Carmen o leapșă muzicală pe care mă grăbesc să o onorez, după cum am promis:

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (V)


Îndată ce ai pus piciorul în Tenerife îți spui în sinea ta că-ți ești dator să valorifici la maxim timpul alocat insulei, că doar nu degeaba ai numărat atâta timp sârguincios fiecare bănuț, nu degeaba ai socotit fiecare minut până la apropierea mult așteptatei vacanțe și nu degeaba ai suportat cu dârzenie zborul lung și hârtoapele văzduhului. Și cum ai putea să faci asta mai bine decât alegându-ți cât mai multe dintre excursiile și activitățile adunate laolaltă în catalogul disponibil contra unui zâmbet la recepția hotelului în care ești cazat? Departe de a fi una ușoară, alegerea însăși îți va înflăcăra imaginația și îți va prilejui clipe minunate de visare. Poate că nu te vei decide pentru activitățile alese de noi, despre care am tot povestit zilele trecute, sau poate vei opta doar pentru unele dintre acestea și îți vei petrece restul sejurului lenevind la plajă sub soarele dogoritor. Orice ai alege, ia aminte să-ți faci drum și pe Teide, înfocatul străjer al insulei adâncit în somnu-i secular din care însă s-ar putea trezi oricând, înecând împrejurimile în fum și cenușă.

Bird's Eye View over ...Stockholm


Când vine vorba de obiectivele turistice care nu au voie să lipsească din lista voastră odată ce ați ajuns la Stockholm, se va găsi negreșit cineva care să vă îndrume către Ericsson Globe, colosul alb cu diametrul de 110 m și înălțimea interioară de 85 m care servește drept arenă sportivă și scenă de desfășurare pentru majoritatea evenimentelor culturale și artistice organizate în oraș. Poreclit de localnici "Globen" și inaugurat în anul 1989, Ericsson Globe - a cărui construcție a necesitat 2 ani și jumătate de trudă - este și în prezent cea mai mare clădire semisferică din lume, având o capacitate de 16.000 spectatori. Ceea ce nu știați, poate, este că Globen face parte din proiectul mai vast cunoscut drept "Sistemul solar suedez", în cadrul căruia reprezintă chiar soarele, proiect care deține la rândul său recordul de a fi cea mai mare machetă permanentă a sistemului solar din lume. 

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (IV)


Los Cristianos
Aveam de gând să includ povestirile de astăzi în același episod care le conține și pe cele despre submarinul galben. Sunt însă de părere că trebuie să lași un articol în legea lui, de cele mai multe ori știe singur cam când e cazul să se oprească :-). Unde mai pui că episodul ar fi ieșit mult prea lung, or asta nu mă deranjează din punct de vedere al scrisului - și nici nu mă tem că nu ați fi avut răbdare să îl citiți, știu bine cu cine am de-a face - în schimb m-ar fi obligat să fac o selecție mult mai riguroasă a fotografiilor. Sunt sigură că am fost în asentimentul vostru atunci când am decis să nu sacrific pozele, citesc la rândul meu o droaie de bloguri de călătorii și mă bucur de fiecare dată când autorul își ilustrează povestioarele cu cât mai multe imagini. Și uite-așa s-a nimerit ca episodul de astăzi să fie dedicat în întregime unei pasiuni mai vechi de-a mea, pescuitul, numai că de data aceasta o să vă istorisesc cum a decurs prima mea partidă de pescuit...oceanic.

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (III)


Pasiunea mea pentru lumea de sub ape și-a făcut simțită prezența încă din copilărie. Am citit "20.000 de leghe sub mări" pe nerăsuflate și am îndrăgit-o atât de mult încât a rămas până astăzi una dintre cărțile mele de căpătâi. Ceva mai târziu, m-aș fi îndeletnicit bucuroasă cu studierea oceanografiei și a biologiei marine, însă cum în România această opțiune era ca și inexistentă, tot ce îmi rămânea de făcut era să scrutez în continuare adâncimile albastre cu ochii minții, dintre filele îngălbenite de vreme ale tomurilor ce alcătuiau vasta bibliotecă a părinților mei. Nu de puține ori visele cu ochii deschiși din timpul zilei se transformau în imagini însuflețite noaptea, când hoinăream ore în șir - într-un soi de zbor acvatic eliberat de orice reguli și limite corporale - prin oceanul populat cu pești frumos colorați și plante cu forme bizare ce se mlădiau grațios odată cu unduirea apei. În aceste condiții e lesne de înțeles că mi-a fost de-a dreptul imposibil să refuz oferta din cale afară de ispititoare de a coborî pentru prima dată în adâncuri cu un...submarin.

Intermezzo cu delfini



Pentru că îi iubesc de când mă știu și pentru că am observat că v-au plăcut pozele din episodul 2 al serialului meu despre Tenerife, m-am gândit să vă fac o bucurie povestindu-vă câte ceva despre aceste minunate creaturi marine înzestrate cu caracteristici aparte și o inteligență ieșită din comun, delfinii. 

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (II)


Priveliștea de pe terasă
Zorii celei de-a doua zile petrecute în Tenerife ne-au surprins făcând planuri. În noaptea de dinainte ne interesasem ca de obicei la recepția hotelului și aflasem că există nenumărate alte atracții și excursii de neratat pe insulă pe lângă cele asupra cărora ne documentasem încă de acasă. Am luat cu noi în cameră catalogul deloc subțire pe care ni l-a înmânat, zâmbind amabil, recepționera și ne-am lăsat absorbiți între filele acestuia, în timp ce încercam să ne punem de acord asupra strategiei care avea să facă din zilele următoare o experiență de neuitat. În cele din urmă, după ce am eliminat cu chiu cu vai variantele care nu ne făceau cu ochiul în mod deosebit, am amânat decizia finală pe seara aceleiași zile și am hotărât că nu aveam cum să începem aventura noastră pe insulă altfel decât cu faimosul Loro Parque. Pentru a străbate întreg parcul și a asista la spectacolele cu lei de mare, orci, delfini și papagali, o singură zi mai că este insuficientă, așa că nu era cazul să pierdem vremea. Ne-am aruncat la repezeală câteva provizii în mașină și am pornit nerăbdători la drum. 

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (I)


Am considerat multă vreme că Tenerife nu-i de noi. Nu pentru că ar fi inaccesibilă ca preț, nici vorbă, dacă îți faci rezervările din timp și cu chibzuință vei constata că este una dintre cele mai ieftine insule exotice pe care le-ai putea alege drept destinație de vacanță, și încă una care nu e cu nimic mai prejos decât suratele ei întru exotism. Ne însoțea însă ideea preconcepută cum că ar fi o insulă extrem de comercială pe care n-ai avea, domnule, ce să faci mai multe zile în afară de a zăcea cu burta în sus la plajă, pradă nemiloaselor raze de soare și nisipului încins pe care numai valurile reci ale oceanului le-ar mai fi putut îmblânzi și asta doar pentru scurtă durată. Ceea ce le-ar surâde cu siguranță unora și altora, însă pentru noi, care nu prea stăm locului în călătorii, în mod categoric nu era o opțiune. S-a întâmplat însă ca într-o toamnă să rămânem în pană de inspirație ...și uite-așa nici nu mi-am dat bine seama cum și când s-a înfiripat ideea de a ne călca, totuși, pe inimă, și nici când a început exact să prindă contur vacanța noastră de opt zile în Tenerife.

Povestea târfelor mele triste


Trăim cu conștiința morții zi de zi. Ne urmărește pașii ca o umbră de care ai vrea să te descotorosești dar nu e chip oricât ai încerca. La început o prezență firavă și abia perceptibilă, prinde puteri pe măsură ce puterile noastre slăbesc, se hrănește cu anii noștri căpătând contur tot mai deslușit pe măsură ce silueta noastră se estompează pe pânza timpului. În cursa noastră cotidiană se întâmplă să mai uităm de ea, însă ea este mereu acolo, la pândă, spectru pământiu și hâd mijindu-și colții însângerați dindărătul obrajilor scofâlciți. Am putea să îi cedăm, să ne lăsăm copleșiți, să cădem într-o lâncezeală comodă, cale sigură către moartea spirituală și apoi fizică. Nu puțini sunt cei care se predau fără luptă, gândind că drumurile toate duc oricum către ea, mai devreme sau mai târziu. Sau am putea să ne împotrivim ei, trăind fiecare zi ca și cum altele nu ne-ar mai fi dat să trăim, ca și cum dincolo de fiecare zi nu ne-ar mai aștepta nimic altceva decât vidul, astfel încât suntem datori să dilatăm la maxim clipa prezentă. Să iubim, să suferim, să simțim, să ne exprimăm, să greșim, orice, atâta timp cât acestea toate sunt indicii ale faptului că suntem în viață, că suntem înzestrați, mai presus de orice, cu o inimă care palpită și o minte care creează. Nu rareori însă avem prea târziu această revelație. Sau poate că, așa cum se spune, nu este niciodată prea târziu.

Reading Challenge 2012

Places I've seen so far...

(c) Printreranduri.com 2010-2012. Un produs Blogger.