Dansând cu rechinii-balenă în Maldive

Una dintre experiențele pe care le vânam cu ardoare cu mult înainte ca Instagramul să impună scânceilor (aka millennials) ori reprezentanților așa-numitei generații Z de pretutindeni uniforme de purtat în călătorii ori să le dicteze conduite de urmat și destinații de bifat pe preaminunata planetă presupunea interacțiunea - în mediul lor natural - cu acei giganți placizi ai oceanului cunoscuți pasionaților drept rechini-balenă. În ciuda credinței populare, aceștia au fost văzuți nu de puține ori chiar și aici în Emirate, lucru pe care, până de curând, obișnuiam să-l menționez frecvent turiștilor mei în Dubai. Și nu-mi pare rău că am făcut-o, căci unul dintre aceștia m-a auzit spunând că îmi doresc să înot cu ei dar încă nu mă hotărâsem unde (Filipinele clar ieșeau din discuție!) așa încât mi-a sugerat entuziast Maldivele. Și deși îmi plac insulele iar de vizitat nici nu mai țin minte de câte ori le-am vizitat, nu mă număr totuși printre aceia care, orbiți de apele turcoaz și aparent idilicele împrejurimi ale acestora, închid ochii la orice altceva. Știind dară că Maldivele sunt departe de a fi paradisul ale cărui infinite virtuți unii le propovăduiesc cu candoare iar alții cu ticăloșie, în deplină cunoștință de cauză, recunosc că inițial am privit cu scepticism recomandarea. Mi-am promis însă că voi studia problema mai târziu, ceea ce am și făcut.

Demersul a avut rezultate mult mai bune decât mă așteptam, astfel că, îndată ce a sosit luna decembrie și odată cu ea confirmarea unor zile libere pe care - între noi fie vorba - nu prea contam, cu atât mai puțin chiar de ziua mea, am pus mâna de am rezervat biletele de avion și-am purces neîntârziat înspre o insulă mică, mică, mititică din partea sudică a atolului Ari!

O insulă mică-mititică considerată însă nu doar una dintre cele mai lungi, dar și una dintre cele mai puțin populate insule din Maldive, pe care nici să vrei nu găsești mai mult de-o duzină de opțiuni de cazare, majoritatea pensiuni ori hoteluri de mici dimensiuni. Distanțare socială par excellence, carevasăzică!



Partea cea mai tare? Pentru a vedea atât răsăritul cât și apusul nu trebuie decât să fii pe partea corectă a insulei la momentul potrivit...

Cât am stat pe insulă am avut parte de trei incursiuni acvatice - dintre care prima o așa-zisă excursie (mai mult pentru scafandri) cu barca tradițională dhoni și-un echipaj blazat din cale afară care s-a întrecut în a ne enerva cu o duzină de scafandri serioși turiști gureși ce ne-au făcut creierii chisăliță o zi întreagă, iar celelalte două - excursiile mult dorite, de câte o jumătate de zi, în cadru restrâns și aproape romantic, avându-i alături pe cel mai priceput căpitan de ambarcațiune rapidă și doi ghizi pe măsură - și nu știu cum se face că am avut un noroc fabulos pe toate.



Și uite-așa am înotat cu rechinii-balenă în două rânduri, departe de hoardele de turiști (obsedați de Instagram), bucurându-ne în ambele zile de vizibilitate fantastică în ciuda unor trecătoare răpăieli și admirând îndeaproape țestoase, rechini gri și rechini cu înotătoare albe și negre, diavoli de mare, ba chiar și un pește Napoleon și-un calcan-vultur tărcat dintre cei peste care nu dai chiar pe toate drumurile!!!

Ce să mai zic de delfinii-saltimbanci, arhicunoscuții maeștri ai giumbușlucurilor, sau de curcubeul ce ne-a întovărășit pe ultima porțiune de drum a celei de-a doua excursii private...

Poate vă întrebați în ce măsură recomand Maldivele amatorilor de snorkeling sau scufundări? Am spus-o și o repet, dintre nenumăratele insule vizitate până acum în scopuri similare, tot Maldivele și Polinezia Franceză sunt pe primul loc în top la capitolul vizibilitate și faună marină!



Fotografiile corespunzătoare le găsești (în număr mare!) în varianta în limba engleză, adică aici.