2017 - Anul celor mai reușite... încropeli (I)

Insula Mykines (Insulele Feroe)

Ce poți spune despre un an în care majoritatea planurilor de călătorie au eșuat lamentabil, doar pentru a fi înlocuite - nici noi nu știm cum - cu aventuri spontane de neuitat? Poate doar că a fost un (alt) an de senzație? În mod sigur așa l-aș fi și catalogat dacă nu ar fi venit, din păcate, și cu oareșce vești proaste, reevaluări ale unor relații și activități nu tocmai benefice și o sumedenie de reajustări fizice și psihice menite a le contracara ori, și mai bine, preîntâmpina pe mai departe. În ceea ce mă privește, cu mândrie raportez că anul 2017 a fost anul sportului - anul în care m-am îndeletnicit cu activități sportive în cel puțin 170 de zile din 365 - anul în care am început să gătesc vegetarian (și wow, nu m-aș fi gândit vreodată câtă varietate de gusturi și arome am la dispoziție!), dar și anul în care am scăpat de 7 kilograme (nu era neapărată nevoie de atâtea, dar așa s-a întâmplat), ajungând astfel la o greutate corporală pe care, dacă nu mă înșel, n-am mai avut-o de la prima facultate! :)) Ar mai fi ele și alte realizări notabile, dar sunt dintre cele pe care ni le știm doar noi și astfel vor și rămâne, cel puțin pentru o bună bucată de vreme de acum înainte.

Cum s-a prezentat dragul de 2017 în materie de călătorii? Fantastic, mai ales dacă mă gândesc că ne propusesem - a câta oară?! - să o luăm mai ușor (și) anul acesta. Bilanțul (hazliu nevoie mare) arată că am bătut iarăși toate recordurile: până la finele anului voi fi pășit, pare-se, în nu mai puțin de 23 de țări de pe 5 continente, voi fi adăugat, în palmaresul de zburător planetar (haha) 7 companii aeriene noi (unele chiar rare, cum ar fi, printre altele, Air Astana, SunExpress, First Air, Air Nostrum și City Jet) și câteva țări deosebite pe care le vânam de ceva vreme fără succes, de bună seamă pentru că nu deprinsesem, pe atunci, principiul de mare angajament și valoare "acum ori niciodată, la naiba!" care, ce să vezi, funcționează minunat de fiecare dată! Mă refer desigur la Kazahstan, Kuwait, Insulele Feroe și, pe ultima sută a lui 2017, Iordania cea pentru care am primit viză de 2 ori dar în care am ajuns o singură dată (povestea pe scurt aici). Și uite așa ajunsei în 2017 în 6 țări noi, absolvii cu brio peste 50 de zboruri, înnoptai la peste 25 de hoteluri, majoritatea remarcabile, și mă bucurai de cele mai lungi vacanțe de până acum și de nenumărate experiențe fabuloase, dintre care cea mai râvnită și neașteptată a fost întâlnirea cu urșii polari sălbatici în chiar capitala mondială a urșilor polari - Churchill, Manitoba! Și cum să fi fost anul ăsta altfel decât extrem de bogat în călătorii când l-am început cum l-am început pe nepusă masă cu un Revelion la înălțime?!

2015 - Șturlubaticul an al celor 7 continente (I)

Ne-am tot făcut noi de cap binișor și anii trecuți, dar parcă în 2015 n-am avut astâmpăr. Bilanțul, potrivit însemnărilor pe care am grijă să le fac cu regularitate într-unul dintre deja faimoasele mele 7 carnețele, nu e chiar de trecut cu vederea: 23 de țări vizitate, dintre care 10 noi (am o senzație de deja vu!), al doilea an de trai în Dubai și anul în care în mod sigur am zburat cel mai mult și mai mult de când mă îndeletnicesc eu cu activitatea asta fabuloasă și extrem de rodnică mental și spiritual care este călătoritul. Dacă pun la socoteală faptul că am reușit, nici eu nu știu cum (în orice caz fără prea multă planificare!), să ajung într-un singur an pe toate cele 7 continente, ba chiar să îmi și îndeplinesc cele mai mari 3 dorințe în materie de călătorii (în ordine inversă Patagonia, Groenlanda și Antarctica), zic eu că ar fi mare minune dacă aș mai egala măcar vreodată astă performanță, că să o depășesc zău că nici nu mă mai avânt să sper! Pe de altă parte, am mai zis eu asta și despre anul 2012 și (ce bine-mi pare că) m-am înșelat...! 

Stai la Tulip Inn, Muscat... și-ai să te întorci și tu în Oman

Va veni o zi când mă vei întreba unde să înnoptezi în Oman. Mai bine zis în Muscat, capitala Sultanatului, al cărei nume unii l-au tălmăcit drept locul numai bun de ancorat iar alții se vede treaba că au și luat de bună astă interpretare, altminteri pe aici nu s-ar fi preumblat, rând pe rând, triburi străvechi, persani, portughezi, otomani dar și... turiști, mai temuți ei de altfel decât toți înaintașii lor la un loc. Știi bine că aici mă îndeletnicesc, printre altele, cu răspunsuri, și un răspuns vei căpăta și tu numaidecât la astă întrebare, căci locul în care te sfătuiesc să "ancorezi" odată ajuns în Muscat e nu doar testat de mine ci mi-a mai și plăcut într-atât încât am pe buze oricând al lui nume și îți pot întări că aceia ce-l au în grijă sunt vrednici să-ți fie gazde oricând. Hotelul, e drept, n-afișează decât trei stele, dar asta nu-l împiedică a se comporta ca și cum ar avea mai multe.

Top 12 țări cu cele mai frumoase plaje

San Sebastian

O lege nescrisă spune că ai cu atât mai multe șanse să pășești pe cele mai exclusiviste plaje ale pământului cu cât interesul tău față de plaje este mai scăzut spre aproape inexistent. Ca o admiratoare ferventă a acțiunii legilor nescrise asupra lumii în general și asupra propriei mele persoane în particular, i-am făcut voia astei legi și am continuat să disprețuiesc cu obstinație plajele și insulele planetei, deși trebuie să admit că multe dintre ele au fost la un pas de a-mi zădărnici demersul. Astăzi, după un număr considerabil de ani și plaje care mi s-au succedat prin fața ochilor, mă recunosc înfrântă și te poftesc să descoperi, de îți surâde ideea, care sunt țările ale căror plaje mi-au venit de hac.

2014 - De la un capăt al lumii la celălalt și înapoi "acasă" (II)

Lăsând la o parte cifrele cărora nu le revine, din punctul meu de vedere, decât un rol pur statistic care să mă ajute să-mi amintesc una-alta peste ani, trebuie să recunosc că 2014 a fost un an cât se poate de darnic, prilejuindu-mi o serie deloc neînsemnată de experiențe și întâlniri. În ianuarie am simțit pe limbă și în nări aroma celei mai scumpe cafele din lume, și nu oriunde, ci la celălalt capăt al lumii, în Taiwan, unde m-am plimbat de una singură o săptămână întreagă, spre uimirea majorității taiwanezilor cu care am interacționat. Februarie mă găsea în fine la unul dintre cele mai vânate festivaluri de pe Coasta de Azur, Fete du Citron; de bună seamă că tema din 2014 (20.000 de leghe sub mări) fusese gândită special pentru mine, altminteri nu-mi explic o atare nimereală după ani și ani în care n-am reușit să ajung. În martie dădeam nasul cu primăvara în București și apoi în Londra cea veșnic însorită, pentru ca aprilie să mă prindă, cu a sa revărsare de flori, spectacole de flamenco și procesiuni religioase de Paște în... Andaluzia. În mai am făcut cunoștință cu o altfel de Africa în țara de baștină a Cesariei Evora, apoi, abia întorși, am pornit-o cu mașina prin Europa într-o aventură de călătorie pe care m-aș mira să o uităm prea curând. Iunie a fost și vesel, și înlăcrimat, căci ne va rămâne de-a pururi în memorie drept luna în care am spus adio Portugaliei, nu înainte de a da o ultimă fugă în Madeira și Porto Santo, ocazie cu care ne-am cazat în cel mai dătător de fiori pe șira spinării loc din lume (vin ele și detaliile, parol!). În iulie ne împachetam frumos viețile în aceleași valize vechi și ne întorceam în... viitor, unde băgam spaima în cămilele emirateze și de pretutindeni, deși nu făcusem nimic mai mult decât să le invităm la noi la masă...bine, fie, pe masă, mai degrabă, dar cine și de ce mă rog și-ar mai bate capul cu o biată prepoziție în ziua de azi?! It's high time we had a high tea, ne-am spus în august și ne-am cocoțat tocmai la etajul douăzeci și șapte al faimosului Burj Al Arab. În septembrie am încălecat pe o aripă de muson și ne-am dus să vedem Omanul așa cum nu-l vede oricine. Octombrie a fost luna recordurilor, dar și a premierelor: primele zboruri cu cel mai mare avion comercial din lume, călătorii pe 4 continente, primele încercări de schi nautic, înot cu delfinii - prima dată în mediul lor natural - întâlniri față în față cu dugongi, oposumi și ornitorinci, și cele mai lungi zboruri de când călătoresc. În noiembrie am numărat încântați nu doar puzderia de decorațiuni de Crăciun malteze, ci și gradele din termometru, care ne-au înlesnit în mod neașteptat o baie și snorkelling în Laguna Albastră. Decembrie ne-a găsit în Sri Lanka, nu de alta, dar ținea morțiș să mă pună la curent cu câți ani am mai împlinit.

Iată așadar cum mi-am petrecut a doua jumătate a lui 2014...

Surprinzătorul Oman în 15 imagini de neuitat

E greu să faci ierarhii în materie de destinații, din multe și variate motive. Un criteriu pe care eu una îl aplic cu succes de fiecare dată este acela al măsurii în care o destinație sau alta reușește să mă mai surprindă la fața locului în pofida serioasei documentări prealabile sau a vizitelor repetate. Cu atât mai mult cu cât departajarea, în cazul meu, nu privește neapărat aspectele pozitive ori negative care mă determină să recomand, sau dimpotrivă, să nu recomand anumite destinații, ci mai degrabă clasificarea unora dintre cele mai atractive ca fiind net superioare altora. 

14 destinații pentru 2014

Destul te-am lăsat să-ți revii după potopul de topuri, sugestii și articole care au răsărit precum ciupercile după ploaia de Anul Nou (da, în Lisabona a plouat de Revelion, și nu doar cu artificii)! În mod sigur la final de februarie sunt ultima care public un astfel de articol cu recomandări pentru 2014, așa încât - cu mintea-ți eliberată de toate locșoarele care ți-au fost propuse până acum - ia loc comod și lasă-te convins să vezi măcar una-două dintre destinațiile recomandate de Printre Rânduri pentru anul acesta. Te las să te documentezi de unul singur de data asta, slavă Domnului că despre majoritatea am scris chiar eu deja pe blog iar celelalte își așteaptă nerăbdătoare rândul. Iar dacă ai la rândul tău vreo sugestie pentru mine, nu mă supăr dacă lași un comentariu aici și-mi arăți o poză-două pe pagina sau profilul meu de Facebook.

Și-am să mă întorc în Oman

Într-una din zilele astea am să mă întorc, cu gândul, în Oman. Ajunsă acolo, am să trag iar la primul hotel mai acătării cu vedere la asfințit și o micuță terasă pe care îmi voi pune zadarnic la uscat hainele cu care voi fi înotat peste zi în apele turcoaz și pustii ale canioanelor omaneze, știind, de astă dată, că umiditatea nu le va lăsa să se zvânte pe de-a-ntregul nici după vreo trei răgazuri nocturne. Sub soarele arzător de august, pironit într-un colț al cerului perfect senin, am să pornesc iar la drum, flancată de munți cenușii, clădiri pitice și plantații nesfârșite de palmieri, până ce o lună rotundă va pune pe fugă ziua, scoborând peste noi întunericul nebulos cu miros vag de praf și tămâie.

Top 10 destinații - update

Îți mai amintești cum arăta topul meu de anul trecut? Uită-l. După magnificul an 2012, care mi-a adus o droaie de călătorii care mai de care mai exotice și mai înțesate de surprize plăcute, s-au produs oareșce răsturnări de situație, dintre care unele - recunosc - mă surprind chiar și pe mine. În același timp e totuși reconfortant să realizezi că unele lucruri nu se vor schimba (probabil) niciodată...

10. Tanzania

Sau genul de experiență pe care nu o vei uita până la sfârșitul zilelor, oricât de matusalemică ar fi vârsta pe care vei avea norocul să o atingi.

Atracții: Nenumărate. De la Big Five și maasai până la plaje cu nisip alb și cocotieri, străjuite de faleze de mărgean roșiatic.

Oameni: Foarte de treabă și zâmbitori.

Mâncare: Adevărată, sănătoasă și variată. Deopotrivă pentru amatorii de pizza și devoratorii de homari. Incredibil, dat fiind că vorbim de Africa, nu?

M-aș muta: Nu. Prea multe riscuri. Pe care te sfătuiesc să le tratezi cu seriozitatea cuvenită, chiar dacă - citind lunga listă de boli necruțătoare dintre care o bună parte nu au vaccin și nici leac - s-ar putea să te mai gândești dacă pleci în Africa.

Gold souq, Oman - Aur şi giuvaeruri demne de-un sultan

În trecerea voastră prin capitala Sultanatului Oman asigurați-vă că nu ratați una dintre cele mai vechi și pitorești piețe din lumea arabă: Souq Mutrah. Omanezii se numără printre cei mai prietenoși oameni pe care i-am întâlnit vreodată, dacă vă temeți că ați putea să vă rătăciți sau doar doriți să le testați amabilitatea, rugați un localnic să vă indice drumul către souq. Altminteri, tot ce trebuie să faceți este să purcedeți către Cornișă, este imposibil ca privirea să nu vă fie atrasă îndată de poarta tradițională cu cupolă transparentă și arcade dantelate care se va dovedi curând a fi chiar intrarea în souq.