Decolări și/sau aterizări spectaculoase (I): Groenlanda

Recunosc, sunt o norocoasă. Am zburat în 11-12 ani cât alții nu izbutesc într-o viață și de cele mai multe ori, inspirată de visurile și cărțile copilăriei, am avut ocazia de a descoperi destinații nepopulare ori mai puțin cunoscute turismului de masă unde am ajuns cu mult înainte ca morbul rețelelor sociale, Instagramului și, în general, ultimul (ori, mai bine zis, cel mai recent) tip de snobism - ei, da, fix la călătorii mă refer, din păcate - să fi acaparat toată suflarea. 

2017 - Anul celor mai reușite... încropeli (I)

Insula Mykines (Insulele Feroe)

Ce poți spune despre un an în care majoritatea planurilor de călătorie au eșuat lamentabil, doar pentru a fi înlocuite - nici noi nu știm cum - cu aventuri spontane de neuitat? Poate doar că a fost un (alt) an de senzație? În mod sigur așa l-aș fi și catalogat dacă nu ar fi venit, din păcate, și cu oareșce vești proaste, reevaluări ale unor relații și activități nu tocmai benefice și o sumedenie de reajustări fizice și psihice menite a le contracara ori, și mai bine, preîntâmpina pe mai departe. În ceea ce mă privește, cu mândrie raportez că anul 2017 a fost anul sportului - anul în care m-am îndeletnicit cu activități sportive în cel puțin 170 de zile din 365 - anul în care am început să gătesc vegetarian (și wow, nu m-aș fi gândit vreodată câtă varietate de gusturi și arome am la dispoziție!), dar și anul în care am scăpat de 7 kilograme (nu era neapărată nevoie de atâtea, dar așa s-a întâmplat), ajungând astfel la o greutate corporală pe care, dacă nu mă înșel, n-am mai avut-o de la prima facultate! :)) Ar mai fi ele și alte realizări notabile, dar sunt dintre cele pe care ni le știm doar noi și astfel vor și rămâne, cel puțin pentru o bună bucată de vreme de acum înainte.

Cum s-a prezentat dragul de 2017 în materie de călătorii? Fantastic, mai ales dacă mă gândesc că ne propusesem - a câta oară?! - să o luăm mai ușor (și) anul acesta. Bilanțul (hazliu nevoie mare) arată că am bătut iarăși toate recordurile: până la finele anului voi fi pășit, pare-se, în nu mai puțin de 23 de țări de pe 5 continente, voi fi adăugat, în palmaresul de zburător planetar (haha) 7 companii aeriene noi (unele chiar rare, cum ar fi, printre altele, Air Astana, SunExpress, First Air, Air Nostrum și City Jet) și câteva țări deosebite pe care le vânam de ceva vreme fără succes, de bună seamă pentru că nu deprinsesem, pe atunci, principiul de mare angajament și valoare "acum ori niciodată, la naiba!" care, ce să vezi, funcționează minunat de fiecare dată! Mă refer desigur la Kazahstan, Kuwait, Insulele Feroe și, pe ultima sută a lui 2017, Iordania cea pentru care am primit viză de 2 ori dar în care am ajuns o singură dată (povestea pe scurt aici). Și uite așa ajunsei în 2017 în 6 țări noi, absolvii cu brio peste 50 de zboruri, înnoptai la peste 25 de hoteluri, majoritatea remarcabile, și mă bucurai de cele mai lungi vacanțe de până acum și de nenumărate experiențe fabuloase, dintre care cea mai râvnită și neașteptată a fost întâlnirea cu urșii polari sălbatici în chiar capitala mondială a urșilor polari - Churchill, Manitoba! Și cum să fi fost anul ăsta altfel decât extrem de bogat în călătorii când l-am început cum l-am început pe nepusă masă cu un Revelion la înălțime?!

Cu ce se mănâncă Insulele Feroe

Ferme de somon

Dintre toate clișeele de care, nu v-am ascuns-o niciodată, sunt sătulă până peste cap, unele dintre cele mai agasante au legătură cu gastronomia, îndeosebi cea internațională. Ai zice că nu există pe lume decât vreo 3-4 țări în care se mănâncă bine, iar planeta, draga de ea, de bună seamă că-i plină-ochi de aventurieri și exploratori pregătiți să ia cu asalt provocările de pretutindeni, altminteri n-ar fi toate farfuriile ticsite de aceleași croissant-uri, pizze, bruschette și tapas-uri, cu mici variațiuni legate de alde șnițele și wurst-i. Restul bucătăriilor tradiționale alcătuiesc așa, un fel de nebuloasă, și cu cât sunt mai exotice ori mai puțin cunoscute, cu atât stârnesc mai tare frica (altfel din cale afară de) temerarilor călători. Dacă mai au și-un preț pe măsura fricii (ori a ipocriziei, la care m-am mai referit succint aici), sunt șanse mari să fie ocolite, ba chiar ignorate cu bună știință în istorisirile detaliate de pe internet și bloguri, că doar n-o să recunoști tu, călător planetar cu 'jdemii de aplaudaci pe rețelele sociale, că ți-a fost frică sau, și mai rău, nu ți-ai permis să încerci felurile de mâncare de prin partea locului, așa că mai bine, știi tu, inventezi câte ceva, cum ar fi, cel mai adesea, că bucătăria tradițională a unora sau altora e pe bază de... ăăă, hamburgeri, crenvurști și alte... mă rog, tapas-uri din alea de care ai mâncat tu toată ziulica în lipsă de alte alegeri mai fericite.

Dar iată că unii dintre noi, mai fraieri, pasămite, și în mod sigur mult mai săraci la capitolul creativitate, de vreme ce ne ocupăm mai puțin cu fabulații și teribilisme de fațadă și mai mult cu - #ghinion! - experiențe reale, îndelung visate și documentate, îndrăznim uneori să afirmăm contrariul. Carevasăzică există, dom'le, experiențe culinare și dincolo de - cum zicea clișeul ăla repetat în cor de vajnicii exploratori trași la indigo? - "zona de confort", ba chiar unele cu un potențial de natură a-ți marca hotărâtor vacanța, dacă le lași. 

22 de lucruri pe care nu le știai despre Insulele Feroe

Dacă te aștepți să îți spun că Insulele Feroe sunt din cale afară de accesibile, dă-mi voie să te dezamăgesc. Aș zice chiar că se aplică reversul, iar motivele sunt nenumărate, începând, mă tem, cu prețurile destul de ridicate, pe alocuri chiar usturătoare (mai ales dacă, la fel ca pe noi, te interesează o experiență completă, nicidecum bifarea superficială a destinației și autoetalarea de rigoare pe platformele de socializare), vremea extrem de schimbătoare, similară - dacă vrei - capriciilor climatice islandeze, vântul nebun care, la fel ca în Islanda, nu rareori smulge copaci și rupe balustrade, drumurile înțesate de capcane, cu ondulări bruște, îngustări neașteptate și tuneluri cu o unică bandă de circulație și spații de depășire rare, înecate în beznă, drumuri pe care cel mai bine tot unul "de-al casei" se descurcă, traficul nu tocmai civilizat (feroezii, vei constata, nu se sinchisesc ei prea tare de regulile de circulație ori curtoazie, de fapt nu se sinchisesc ei prea tare de mai nimic) și, nu în ultimul rând, atotcuprinzătoarea ceață care dă de furcă în mod constant celor ce, turiști fiind, nu sunt, în mod evident și deloc neașteptat, familiarizați cu particularitățile vremii și ale locurilor. 

Toate aceste neajunsuri și multe altele pot fi însă înlăturate cu ajutorul unui ghid destoinic. Am zis-o și o repet, cunoștințele unui ghid competent sunt mină de aur și în cazul locurilor obișnuite, darămite în acela al societăților relativ închise, cum este, în mare măsură, societatea feroeză. Unde mai pui că un ghid bun îți poate da și alte detalii, picanterii pe care să îți fie ușor să le memorezi și să ți le amintești peste ani, dar și informații practice de natură a-ți ușura șederea și a nu te aduce în situații de nedorit, cum ar fi aceea de a rata o experiență sau alta. Nu de puține ori o simplă schimbare spontană de traseu te poate scuti de vreme rea ori îți poate prilejui întâlniri de zile mari, neprevăzute, de multe ori, în programul inițial.

Odată rezolvată problema siguranței și a unei vacanțe tihnite, Insulele Feroe sunt mană cerească pentru iubitorii de natură și peisaje spectaculoase la care contribuie, nu de puține ori, taman particularitățile vremii de care aminteam mai sus. Și nu m-ar mira să îți dorești să revii aici cândva, poate chiar ca să descoperi unele sau mai multe dintre curiozitățile adunate de mine (deloc exhaustiv) în lista următoare...

Stai la... Hotel Føroyar, Torshavn și ai ce vedea (dacă ai noroc)!

O imagine cu o siluetă învăluită în neguri de pe site-ul de prezentare a insulelor Feroe te îndeamnă călduros să vizitezi insulele... dacă, mă rog, le poți găsi. Te lansezi într-o cascadă de hohote zgomotoase, cu siguranța de sine a călătorului care se știe cu biletul de avion în buzunar și alungi ca pe o insectă nesuferită gândul răzleț, mișel precum majoritatea gândurilor răzlețe care se perindă prin țestele mai mult sau mai puțin luminate ale locuitorilor planetei, care îți șoptește că ai făcut rezervare la un hotel cu priveliște. Să fim serioși, îți spui, n-o fi dracul chiar așa de negru!

Filele zboară din calendar, lunile fac ce știu ele mai bine, își iau, adică, rând pe rând tălpășița, și iată-te punând victorios piciorul în insule. Dracul, constați odată ajuns acolo, nu e negru, nu e negru deloc. E de-a dreptul gri. Un gri lăptos, dens, încărcat de umezeală, care s-a așternut confortabil peste oraș și nu pare dispus să se dea dispărut prea curând. Te îndrepți pleoștit către recepție și încerci, cu jumătate de gură,  o glumă: Știți, noi am rezervat o cameră cu vedere... Sigur, vine prompt răspunsul, toate camerele noastre sunt cu vedere. 

2015 - Șturlubaticul an al celor 7 continente (I)

Ne-am tot făcut noi de cap binișor și anii trecuți, dar parcă în 2015 n-am avut astâmpăr. Bilanțul, potrivit însemnărilor pe care am grijă să le fac cu regularitate într-unul dintre deja faimoasele mele 7 carnețele, nu e chiar de trecut cu vederea: 23 de țări vizitate, dintre care 10 noi (am o senzație de deja vu!), al doilea an de trai în Dubai și anul în care în mod sigur am zburat cel mai mult și mai mult de când mă îndeletnicesc eu cu activitatea asta fabuloasă și extrem de rodnică mental și spiritual care este călătoritul. Dacă pun la socoteală faptul că am reușit, nici eu nu știu cum (în orice caz fără prea multă planificare!), să ajung într-un singur an pe toate cele 7 continente, ba chiar să îmi și îndeplinesc cele mai mari 3 dorințe în materie de călătorii (în ordine inversă Patagonia, Groenlanda și Antarctica), zic eu că ar fi mare minune dacă aș mai egala măcar vreodată astă performanță, că să o depășesc zău că nici nu mă mai avânt să sper! Pe de altă parte, am mai zis eu asta și despre anul 2012 și (ce bine-mi pare că) m-am înșelat...! 

Groenlanda - În loc de introducere

Poate vă întrebați cum e Groenlanda. Nu-mi imaginez că vă gândiți să o apucați într-acolo, n-am întâlnit multă lume care să fi fost, și mai puțină am întâlnit care să-și fi dorit să meargă. Sunt mulți ani de când visez la o călătorie în Groenlanda, atât de mulți încât nici nu mai nădăjduiam că se va întâmpla vreodată. Mă bucur că pot spune, astăzi, că nu a fost așa. Nu m-au împiedicat nici temerile celor dragi, nici reacțiile - cel mai adesea dezamăgitoare - ale celor din jur: Bine, bine, dar nu e frig? Cum, Groenlanda? De ce tocmai acolo? A, Groenlanda! Ciudați mai sunteți și voi, nu puteați alege o destinație mai normală? Nu, le răspundeam mereu și le-aș răspunde și mai abitir acum. Nu puteam alege o destinație mai normală. Din fericire.

Asa încât nu se cuvine să încep relatarea celor aproape 2 săptămâni groenlandeze cu altceva decât lista ce urmează. Lista este pentru vegetarieni, sensibili, ipocriți, ignoranți, curioși, aventurieri, visători sau toate la un loc. Cum este dară (în) Groenlanda? Păi în primul rând...

Top 10 destinații - update

Îți mai amintești cum arăta topul meu de anul trecut? Uită-l. După magnificul an 2012, care mi-a adus o droaie de călătorii care mai de care mai exotice și mai înțesate de surprize plăcute, s-au produs oareșce răsturnări de situație, dintre care unele - recunosc - mă surprind chiar și pe mine. În același timp e totuși reconfortant să realizezi că unele lucruri nu se vor schimba (probabil) niciodată...

10. Tanzania

Sau genul de experiență pe care nu o vei uita până la sfârșitul zilelor, oricât de matusalemică ar fi vârsta pe care vei avea norocul să o atingi.

Atracții: Nenumărate. De la Big Five și maasai până la plaje cu nisip alb și cocotieri, străjuite de faleze de mărgean roșiatic.

Oameni: Foarte de treabă și zâmbitori.

Mâncare: Adevărată, sănătoasă și variată. Deopotrivă pentru amatorii de pizza și devoratorii de homari. Incredibil, dat fiind că vorbim de Africa, nu?

M-aș muta: Nu. Prea multe riscuri. Pe care te sfătuiesc să le tratezi cu seriozitatea cuvenită, chiar dacă - citind lunga listă de boli necruțătoare dintre care o bună parte nu au vaccin și nici leac - s-ar putea să te mai gândești dacă pleci în Africa.

Stai la... Scandic Front, Copenhaga - hotelul șic de lângă Nyhavn

Și iată că ai ajuns și la Copenhaga. De cum ai pus piciorul pe pavajul mărunt, cu aspect îngrijit, scăldat în lumina ce se revarsă cu generozitate atipică peste străzi și acoperișuri, presimți că nu va trece mult până ce te vei lăsa sedus - a câta oară? - la prima vedere de un oraș de la care nu te-ai fi așteptat în ruptul capului să emane atâta farmec și căldură. Totul în jur te îmbie la contemplație și relaxare: Clădirile sunt curate și luminoase, acoperișurile roșiatice ori cărămizii sub care dormitează trupurile robuste ale caselor îți fac cu ochiul, copacii tunși cu migală se lăfăie la tot pasul, îmbătați de propriul verde, apele canalelor șopotesc cu mii de glasuri, aerul proaspăt și răcoros îți face sângele să gonească prin vene, oamenii sunt frumoși de pică, atracțiile nenumărate, mâncarea apetisantă și... cât vezi cu ochii nici urmă de zgârie-nori. Ce-ar mai lipsi pentru ca fericirea să-ți fie deplină? Poate doar un hotel pe măsură, unul care să surprindă și să fie în stare să redea perfect spiritul unui oraș frumos, viu și vibrând de poftă de viață!

2011 in a nutshell - 1 an, 3 continente, 10 țări

Nici n-am apucat bine să mă dezmeticesc după anul călătoriilor 2010 că m-am și trezit prinsă în vâltoarea lui 2011. Și uite că a trecut și el, pe negândite, iar 2012 e nerăbdător să intre în scenă. N-am să mă grăbesc să-i pun etichete anului 2011, anii sunt buni sau răi după cum alegem să preluăm frâiele propriilor vieți ori să ne lăsăm, pasivi, pe tânjală, sperând că lucrurile se vor aranja de la sine. După cum alegem să ne încovoiem spinarea sub povara greutăților și neîmplinirilor ori să zâmbim în ciuda lor, sperând ca micile boabe de rouă ce ni se mai adună uneori în colțul ochilor să treacă neobservate. După cum suntem sau nu dispuși să desprindem din fiecare experiență crâmpeiul acela de înțelepciune care să ne țină de cald când orice altceva dă greș, să ajutăm mai degrabă decât să punem piedici, să pironim clipa trăind-o cu sete, din suflet, în loc să lăsăm zilele să se scurgă, egale, sursă nesfârșită de regrete mai târziu. Să încetăm să judecăm, să privim de sus, să ne comparăm, să invidiem, să ne vindem visele pe nimicuri, să înțelegem că un an bun este un an pe care l-am încheiat sănătoși, noi și toți cei la care ținem mai presus de orice. Că timpul trece și visele îmbătrânesc și ele alături de noi. Că visele - chiar și cele care nu se îndeplinesc niciodată - fac să ne crească aripi, iar așteptarea și anticiparea ce le însoțesc ne descoperă puteri și calități de care nu ne-am fi crezut în stare. Că visele împlinite se transformă în amintiri de neuitat, iar amintirile sunt investițiile noastre cele mai de preț. Cred cu tărie că 

Bird's Eye View over ...Elsinore

La vreo 50 km de Copenhaga se află un orășel locuit de nici 50.000 de suflete a cărui faimă îi depășește cu mult dimensiunile modeste: Helsingør. Devenit celebru pentru eternitate grație celei mai faimoase piese a lui Shakespeare, orașul Helsingør - Elsinore vă sună oare mai cunoscut? :) - a fost fondat prin anii 1420 de către regele danez Eric de Pomerania, același care a construit și fortăreața devenită mai târziu castelul Kronborg (numit în piesă Elsinore Castle). Puțini știu însă că renumele castelului datează încă dinainte de piesa lui Shakespeare, dat fiind poziționarea strategică a acestuia în cel mai îngust punct al strâmtorii Øresund și numeroasele avantaje care derivau de aici. Kronborg este o mândrețe de castel, unde mai pui că are și o istorie fascinantă așa încât merită să vă deplasați până acolo pentru a afla detalii din gura uneia dintre cele mai bine pregătite ghide pe care le-am ascultat vreodată. Și dacă tot sunteți acolo, aruncați-vă privirea și asupra împrejurimilor, veți iubi de îndată acest orășel cu aceeași pasiune cu care descopereați, poate, pe vremuri, valențele nebănuite ale limbii engleze vechi izvorâte din condeiul ingeniosului Shakespeare!

"Odă" unei tarte cu fructe

Acesta este un articol despre o tartă. O da, ştiu prea bine la ce mă expun scriindu-l. Unii dintre voi vor crede cu siguranţă că m-am scrântit de-a binelea. Alţii vor avea impresia că nu visez decât la dulciuri cât e ziulica de lungă. O a treia categorie va ridica din sprânceană cu scepticism, considerând de bună seamă că mi-am epuizat toate subiectele, de vreme ce nu am altceva mai bun de făcut decât să laud virtuţile unei tarte. Nimic mai greşit. Credeţi sau nu, mă aflu în deplinătatea facultăţilor mintale, de fapt mai mult decât oricând :-). Slavă Domnului că am subiecte cât pentru o viaţă întreagă, răbdare să aveţi voi să le parcurgeţi pe toate. Iar de poftit la dulciuri nu poftesc decât în mult prea rarele ocazii când organismul meu vitregit de zaharuri îmi dictează mai mult sau mai puţin conştient o atare necesitate.

Nyhavn, prima impresie contează

Spuneţi voi, cum să nu te îndrăgosteşti la prima vedere de Copenhaga când te întâmpină aşa?

Elephant Parade - încet, dar sigur, elefanții cuceresc lumea (I)

Proaspăt întoarsă de la Copenhaga, nu pot să nu vă dau - chiar și pe fugă - detalii despre un eveniment aflat în plină desfășurare anul acesta, Elephant Parade. Din capul locului vă spun că nu știam nimic despre Elephant Parade, în ciuda faptului că acesta este deja al cincilea an în care are loc. Pe scurt, este vorba despre o expoziție de artă în aer liber constând din statui de elefanți decorate în fel și chip, în culori care mai de care mai atractive, menită a atrage atenția și a strânge fonduri pentru salvarea de la dispariție a elefantului asiatic. Edițiile anterioare au avut loc la Rotterdam (2007), Antwerp (2008), Amsterdam (2009), Londra, Emmen și Bergen (2010), printre designeri numărându-se nume celebre din țările respective și de peste hotare. Anul acesta a venit rândul orașelor Heerlen, Copenhaga, Milano și Singapore să găzduiască parada pachidermelor multicolore, și nu știu, zău, cum se face, dar am avut norocul să nimeresc la Copenhaga la aproape o lună de la debutul ei. Am avut norocul să nimeresc în toiul multor alte evenimente care au făcut din Copenhaga un oraș exploziv în acest sfârșit de săptămână, evenimente despre care vă voi povesti însă în perioada următoare, căci fiecare dintre ele merită un articol separat.