2019 - And what a (record-breaking) year it has been! (I)

Surprise of the year: amazing Tajikistan 

There are good years and not-so-good years. There are years to remember and years you wish you could forget. There are long years, seemingly never-ending years and years that pass in the blink of an eye. An then there are great years... surprising, mind-blowing, record-breaking years like 2019. Please bear with my overuse of hyperbolic adjectives, how else do you think could one describe a year that has been richer in travel and experiences than (almost) all those before? 

But hey, you don't need to take my word for it, with all this social media craziness people really tend to exaggerate these days, don't they? So let's... um... see the figures. Which by the way I'm only listing here year after year lest I should forget them - and I have to admit even this would be quite a difficult task if I didn't have a number of notebooks to help me keep record of my past travels.

Un oraș într-un carusel (30)

Montreux, septembrie 2013.

Bird's Eye View over ...Berna

Oare de câte motive ar putea avea cineva nevoie pentru a vizita Berna? Să fie oare de ajuns că este unul dintre primele orașe din lume în ceea ce privește calitatea vieții? Că în spatele numelui orașului se află o legendă dintre acelea pe care ți-e mai mare dragul să le afli și pe care simți apoi nevoia să le povestești tuturor? Că unul dintre iluștrii locuitori ai orașului a fost chiar Einstein, iar faimoasa teorie a relativității a luat ființă într-un apartament oarecare de pe Strada Dreptății (Gerechtigkeitsgasse)? Că este orașul celor peste o sută de fântâni, cele mai cunoscute datând din perioada Renașterii, mai toate acestea din urmă fiind atribuite sculptorului elvețian Hans Gieng? Că una dintre principalele atracții ale orașului, cu care se mândrește încă din secolul XVI, este "Groapa urșilor"? Că dacă ajungi în Berna, ai la dispoziție turnul celei mai înalte catedrale din întreaga Elveție pentru a iscodi de sus împrejurimile? Și că această catedrală gotică, Münster pe numele ei, adăpostește nu doar cel mai mare, dar și cel mai greu clopot (9 tone și jumătate!) din Elveția, totodată și cel mai greu clopot istoric al unei catedrale luterane din lume? Dar mai ales, oare pozele de mai jos sunt suficient de grăitoare pentru a înfățișa extraordinara priveliște cu care Berna te fericește dacă dovedești cele 344 trepte care duc până aproape de vârf?

 

Bird's Eye View over ...Schaffhausen

Din cele trei zile pe care tocmai le-am petrecut în Elveția, una a fost dedicată pitorescului orășel Schaffhausen, capitala cantonului cu același nume a cărui faimă se datorează în principal norocului de a fi scena de desfășurare a celei mai mari cascade din Europa, Rheinfall. Și dacă uneori oricât te-ai căzni nu poți găsi niciun avantaj unei zile de iarnă cu ger tăios și temperaturi de -20 grade, de data aceasta ne-am bucurat nespus că frigul teribil a mers mână în mână cu un cer senin și limpede și un soare darnic grație căruia obișnuitul gri iernatic s-a metamorfozat văzând cu ochii în sclipiri de argint. Ei, și cum îi șade omului mai bine într-o astfel de zi cu soare decât undeva la înălțime, de unde să poată cerceta în voie priveliștea magnifică ce i se întinde înainte? Cum ar fi, de pildă, cetatea Munot cea construită în secolul al XVI-lea cu intenții defensive, dar folosită în zilele noastre ca locație a unor evenimente diverse, printre care serate dansante, focuri de artificii și o serie de activități culturale? Priveliștea de la cetate merită cu prisosință urcușul celor câteva trepte abrupte săpate în dealul năpădit de viță de vie! Iar dacă ajungeți aici mai pe înserat, luați loc la o măsuță și ascultați clopotele cetății, pe al căror sunet venit parcă din chiar memoria timpului te poți bizui - indiferent de situație - în fiecare noapte de la ora 21...

Bird's Eye View over ...Zermatt

Dacă ești destul de norocos încât să prinzi o zi senină, imaginea Matterhorn-ului înzăpezit îți va rămâne multă vreme întipărită pe retină. Dacă nu, bag mâna în foc că îți vei petrece fiecare clipă liberă a sejurului în Zermatt vânând trufașul vârf care nu se arată oricui sau dacă se arată, atunci doar cu zgârcenie. Ca să pui piciorul pe Matterhorn, trebuie să urci cu o telegondolă și două telecabine. Asta dacă ești dispus să plătești prețul exorbitant per segment de călătorie! Noi am simțit nevoia să economisim banii de telegondolă urcând pe jos o bună bucată de drum. Și am fi economisit cu dragă inimă și banii de telecabină, însă pentru a urca pieptiș pe stânci ne-ar fi trebuit niscaiva abilități de capră neagră, așa că ne-am mulțumit să-i bombănim pe elvețieni printre dinți și am plătit cu mâini tremurătoare biletul.  

Top 10 destinaţii - Printre rânduri

Zilele trecute Cătălin şi Renu au lansat un concurs. Toate bune şi frumoase până aici. Păi hai să particip şi eu, mi-am zis, că doar am de unde alege! Iar premiile - mai ales unele dintre ele - îmi cam făceau cu ochiul. Ei bine, trebuie să recunosc că aparent atât de uşoara sarcină a concursului mie una mi-a dat serioase bătăi de cap. M-am gândit, m-am răzgândit, m-am hotărât, am dat să scriu, iar m-am sucit...şi tot aşa. Am ales în fine zece destinații, am tăiat vreo trei şi le-am înlocuit cu altele, am pus pe hârtie şi vreo două rezerve despre care am avut eu impresia că le cam nedreptăţisem...şi voila, aveam în fine un top. L-am trecut pe curat şi am îndesat bileţelul în geantă, hotărâtă să nu mai schimb nimic, în ruptul capului. Și n-am mai schimbat nimic. Adică mă rog, n-am mai adăugat nicio destinaţie şi nici n-am tăiat vreuna de pe listă (cu excepţia rezervelor). Doar le-am...schimbat niţel poziţiile între ele. Adineauri :-). Nu pricep şi pace cum de zece poziţii sunt atât de puţine încât oraşe foarte dragi mie precum Praga, Verona, Nürnberg, Florenţa, Toulouse, Edinburgh, München, Tallinn, Stockholm, Helsinki, Salzburg, Lyon şi muuulte altele au rămas pe dinafară. Vă mărturisesc că una dintre propriile-mi reguli spunea cât se poate de clar că nu am voie să includ în top două oraşe din aceeaşi ţară. Vi se pare simplu? Pai atunci alegeţi voi între Roma și Veneția, să vă văd. Nu mai zic nimic despre criteriile pe care am încercat să le aplic pentru că... vreo duzină dintre ele au sfârşit prin a ieşi cu coada-ntre picioare pe uşa din dos, dând întâietate unor argumente cât se poate de subiective. Ce mai tura-vura, uite topul (nu e topul), îl scriu acum repede că nu se ştie ce mi se mai năzare până mâine... 

5 văzute, 5 visate, toate 10 neumblate

Chiar dacă fac parte din echipă și nu reprezint un real pericol pentru concurenţii de pe Lumea Mare, nu pot să nu contribui și eu cu lista mea de 5 destinații văzute, alte 5 la care deocamdată doar visez, în total 10 destinații mai puțin umblate și cunoscute de pasionații de călătorii. Și după ce am stat și chibzuit un pic, iată cum se prezintă cele două liste:

Aici am fost...

1. Eltville, Germania

Dacă vă întrebați ce-i așa special la locul ăsta, vă spun doar atât: pe aici a pășit si Sean Connery atunci când a filmat, în interiorul Kloster (mănăstirii) Eberbach, scene din "Numele trandafirului". Mănăstirea și grădinile au acea frumusețe pură căreia numai bunul gust combinat cu o grijă constantă și o mare atenție la detalii îi pot da naștere. Iar în spatele mănăstirii e o fermă de...lame :-)

Cri, cri, cri, toamnă gri?! Greșit!

Mă văicăream în sinea mea acum vreo lună și mai bine că n-am găsit, printre miile și zecile de mii de poze de prin călătorii, nici măcar una singură în care să apară Toamna, cu copacii ei pârguiți și valurile-i de frunze ce pier încetișor mistuite de limbile de foc ale asfințitului, înveselind în mod paradoxal peisajul în timp ce-și dau ultima suflare, cu aerul ei limpede și proaspăt și soarele-i blând, un pic istovit după excesul de raze de peste vară. Poate că nu m-am aflat unde trebuia când trebuia, poate că, în graba mea caraghioasă de zi cu zi, nu mi-am mai luat răgazul de a privi în jur, poate că s-a sfiit, din cine știe ce motiv, să imi mai iasă în cale o vreme, cert este că în ultimele două călătorii am prins-o și nu i-am mai dat drumul până ce nu i-am furat o bucățică de suflet pe care l-am închis cu grijă în aparatul foto. Și pentru că știu că multă lume ar izgoni-o de-a pururi, neînțelegându-i cum se cuvine ieșirile capricioase cu ploi mărunte, cer cenușiu și vânt tăios, menite de fapt a-i pune în valoare, prin comparație, strălucirea aparte din zilele ei cele mai bune, o să vă ilustrez mai jos câteva motive pentru care eu una o iubesc atât de tare și mă necăjesc rău când vreunul sau altul dintre ani uită pur si simplu de ea...