Un oraș într-un carusel (17)

Roma, octombrie 2012.

Stai la Hotel Fontana, Roma... dai un bănuț, revii garantat!

Una dintre cele mai faimoase superstiții ale călătorilor din lumea întreagă este aceea legată de Fontana di Trevi din Roma. Se spune că, odată ajuns aici, nu trebuie decât să arunci un bănuț în apele limpezi ale fântânii și te vei întoarce negreșit. Sigur, ar putea să funcționeze și asta, însă îmi pare cam mică implicarea proprie în toată povestea și cam mare așteptarea. Ca să nu mai vorbim că, la cât sunt de aglomerate treptele fântânii la orice oră din zi și din noapte, s-ar putea să stai cam mult la coadă până ce reușești să azvârli bănuțul cu pricina și astfel să-ți cam piară cheful de a repeta experiența. Drept pentru care îndrăznesc să îți propun varianta proprie asupra modului celui mai sigur de a-ți asigura reîntoarcerea: stai măcar o noapte la Hotel Fontana, și nu oriunde, ci într-una dintre camerele cu vedere directă la fântână. Nu doar că vei avea prilejul rarisim de a admira și fotografia fântâna fără țipenie de om care să-ți intre în raza privirii, dar o vei vedea și dintr-o altă perspectivă, mult mai largă, ba chiar cu puțin exercițiu ți-ai putea dubla șansele de a reveni la Roma aruncând bănuțul norocos direct de la fereastra proprie!

Top 14 idei care l-ar da gata și pe Sf. Valentin!

Înainte să mă învinuiți de inconsecvență, țin morțiș să reiterez că nu mă dau în vânt după sărbători importate. N-am însă nimic împotriva celor care și le însușesc, în fond sunt doar noi prilejuri de a ne colora o existență nu de puține ori deloc palpitantă. Ideea acestui top m-a străfulgerat pe când citeam din cale-afară de concentrată (zic eu) o carte de călătorii în care până una-alta Veneția este subiectul principal. Și cum de la Veneția până la oareșce gânduri romantice nu e decât un singur pas (nici pomeneală de vreun clișeu în cazul acesta, cel puțin în ceea ce mă privește), mi-a venit ideea că v-aș putea sugera niscaiva experiențe romantice pe care le-am trăit pe propria-mi piele, dacă nu pentru anul curent, măcar pentru la anul. Am alcătuit topul de mai jos în 5 minute, prin urmare cer îngăduință ideilor romantice pe care, în graba mea, am omis a le extrage de prin cotloanele prăfuite ale memoriei. Cu siguranță mă voi revanșa față de ele cu proxima ocazie... 

14. Goana după aur lichid la Marea Nordului

Top 10 destinaţii - Printre rânduri

Zilele trecute Cătălin şi Renu au lansat un concurs. Toate bune şi frumoase până aici. Păi hai să particip şi eu, mi-am zis, că doar am de unde alege! Iar premiile - mai ales unele dintre ele - îmi cam făceau cu ochiul. Ei bine, trebuie să recunosc că aparent atât de uşoara sarcină a concursului mie una mi-a dat serioase bătăi de cap. M-am gândit, m-am răzgândit, m-am hotărât, am dat să scriu, iar m-am sucit...şi tot aşa. Am ales în fine zece destinații, am tăiat vreo trei şi le-am înlocuit cu altele, am pus pe hârtie şi vreo două rezerve despre care am avut eu impresia că le cam nedreptăţisem...şi voila, aveam în fine un top. L-am trecut pe curat şi am îndesat bileţelul în geantă, hotărâtă să nu mai schimb nimic, în ruptul capului. Și n-am mai schimbat nimic. Adică mă rog, n-am mai adăugat nicio destinaţie şi nici n-am tăiat vreuna de pe listă (cu excepţia rezervelor). Doar le-am...schimbat niţel poziţiile între ele. Adineauri :-). Nu pricep şi pace cum de zece poziţii sunt atât de puţine încât oraşe foarte dragi mie precum Praga, Verona, Nürnberg, Florenţa, Toulouse, Edinburgh, München, Tallinn, Stockholm, Helsinki, Salzburg, Lyon şi muuulte altele au rămas pe dinafară. Vă mărturisesc că una dintre propriile-mi reguli spunea cât se poate de clar că nu am voie să includ în top două oraşe din aceeaşi ţară. Vi se pare simplu? Pai atunci alegeţi voi între Roma și Veneția, să vă văd. Nu mai zic nimic despre criteriile pe care am încercat să le aplic pentru că... vreo duzină dintre ele au sfârşit prin a ieşi cu coada-ntre picioare pe uşa din dos, dând întâietate unor argumente cât se poate de subiective. Ce mai tura-vura, uite topul (nu e topul), îl scriu acum repede că nu se ştie ce mi se mai năzare până mâine...