Top 14 idei care l-ar da gata și pe Sf. Valentin!

Înainte să mă învinuiți de inconsecvență, țin morțiș să reiterez că nu mă dau în vânt după sărbători importate. N-am însă nimic împotriva celor care și le însușesc, în fond sunt doar noi prilejuri de a ne colora o existență nu de puține ori deloc palpitantă. Ideea acestui top m-a străfulgerat pe când citeam din cale-afară de concentrată (zic eu) o carte de călătorii în care până una-alta Veneția este subiectul principal. Și cum de la Veneția până la oareșce gânduri romantice nu e decât un singur pas (nici pomeneală de vreun clișeu în cazul acesta, cel puțin în ceea ce mă privește), mi-a venit ideea că v-aș putea sugera niscaiva experiențe romantice pe care le-am trăit pe propria-mi piele, dacă nu pentru anul curent, măcar pentru la anul. Am alcătuit topul de mai jos în 5 minute, prin urmare cer îngăduință ideilor romantice pe care, în graba mea, am omis a le extrage de prin cotloanele prăfuite ale memoriei. Cu siguranță mă voi revanșa față de ele cu proxima ocazie... 

14. Goana după aur lichid la Marea Nordului

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (VI)

Zilele s-au scurs pe nesimțite în Tenerife iar vacanța se apropia cu pași repezi de sfârșit. După senzația inegalabilă care te cuprinde în vârful vulcanului Teide, ai zice că insula nu-ți mai poate oferi nimic spectaculos și tot ce-ți mai rămâne de făcut este să te scufunzi într-unul din multele șezlonguri îmbietoare și să te lași alintat de razele binefăcătoare ale astrului diurn, în timp ce sorbi cu nesaț un cocktail multicolor în clinchet melodios de cuburi de gheață. Sau să faci câțiva pași către cel mai apropiat punct de vânzare a suvenirurilor unde te vei căzni să alegi între atâtea și atâtea obiecte cu care i-ai putea impresiona iremediabil pe cei dragi de acasă, rememorând pe drumul într-acolo, odată cu fiecare adiere de vânt care ți va dezmierda tâmplele, fragmente dintr-o vacanță de pomină. Nimic mai greșit, după cum vă spuneam și cu altă ocazie, insula este un izvor nesecat de surprize pe care nu ai cum să le epuizezi într-un biet sejur de 7-8 zile. Ceea ce știusem, însă, de îndată ce luasem în primire catalogul cuprinzător de la recepție, a fost că nu aveam cum să părăsim Tenerife fără a ne delecta cu o plimbare de-a lungul coastei vulcanice a insulei, în căutare de balene și delfini pe care să-i admirăm în mediul lor natural.

Stai la...Melia Jardines del Teide, Tenerife - hotelul pentru care ai nevoie de hartă

După cum vă povesteam în serialul meu despre delfini prietenoși, submarine galbene, vulcani încă activi și pești-spadă gigantici, în Tenerife cazarea ideală ar trebui să fie situată în sud, unde precipitațiile sunt ca și inexistente iar soarele strălucește mai mereu. S-ar putea să plătiți ceva în plus față de prețurile practicate în nordul insulei, însă la sfârșitul sejurului îmi veți da dreptate că a meritat. Și pentru că "sud" sună un pic cam prea abstract, nu mai pierd vremea și rostesc doar două cuvinte cu care nu aveți cum să dați greș: Costa Adeje. Dacă mai aveți și noroc de un hotel cu situare optimă, camere spațioase cu vedere la ocean, personal săritor și mâncare gustoasă și de calitate, cu siguranță nu veți uita prea curând preafrumoasa vacanță și, cine știe, într-o bună zi veți dori să povestiți și altora despre ea :-).

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (V)

Îndată ce ai pus piciorul în Tenerife îți spui în sinea ta că-ți ești dator să valorifici la maxim timpul alocat insulei, că doar nu degeaba ai numărat atâta timp sârguincios fiecare bănuț, nu degeaba ai socotit fiecare minut până la apropierea mult așteptatei vacanțe și nu degeaba ai suportat cu dârzenie zborul lung și hârtoapele văzduhului. Și cum ai putea să faci asta mai bine decât alegându-ți cât mai multe dintre excursiile și activitățile adunate laolaltă în catalogul disponibil contra unui zâmbet la recepția hotelului în care ești cazat? Departe de a fi una ușoară, alegerea însăși îți va înflăcăra imaginația și îți va prilejui clipe minunate de visare. Poate că nu te vei decide pentru activitățile alese de noi, despre care am tot povestit zilele trecute, sau poate vei opta doar pentru unele dintre acestea și îți vei petrece restul sejurului lenevind la plajă sub soarele dogoritor. Orice ai alege, ia aminte să-ți faci drum și pe Teide, înfocatul străjer al insulei adâncit în somnu-i secular din care însă s-ar putea trezi oricând, înecând împrejurimile în fum și cenușă.

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (IV)

Los Cristianos

Aveam de gând să includ povestirile de astăzi în același episod care le conține și pe cele despre submarinul galben. Sunt însă de părere că trebuie să lași un articol în legea lui, de cele mai multe ori știe singur cam când e cazul să se oprească :-). Unde mai pui că episodul ar fi ieșit mult prea lung, or asta nu mă deranjează din punct de vedere al scrisului - și nici nu mă tem că nu ați fi avut răbdare să îl citiți, știu bine cu cine am de-a face - în schimb m-ar fi obligat să fac o selecție mult mai riguroasă a fotografiilor. Sunt sigură că am fost în asentimentul vostru atunci când am decis să nu sacrific pozele, citesc la rândul meu o droaie de bloguri de călătorii și mă bucur de fiecare dată când autorul își ilustrează povestioarele cu cât mai multe imagini. Și uite-așa s-a nimerit ca episodul de astăzi să fie dedicat în întregime unei pasiuni mai vechi de-a mea, pescuitul, numai că de data aceasta o să vă istorisesc cum a decurs prima mea partidă de pescuit...oceanic.

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (III)

Pasiunea mea pentru lumea de sub ape și-a făcut simțită prezența încă din copilărie. Am citit "20.000 de leghe sub mări" pe nerăsuflate și am îndrăgit-o atât de mult încât a rămas până astăzi una dintre cărțile mele de căpătâi. Ceva mai târziu, m-aș fi îndeletnicit bucuroasă cu studierea oceanografiei și a biologiei marine, însă cum în România această opțiune era ca și inexistentă, tot ce îmi rămânea de făcut era să scrutez în continuare adâncimile albastre cu ochii minții, dintre filele îngălbenite de vreme ale tomurilor ce alcătuiau vasta bibliotecă a părinților mei. Nu de puține ori visele cu ochii deschiși din timpul zilei se transformau în imagini însuflețite noaptea, când hoinăream ore în șir - într-un soi de zbor acvatic eliberat de orice reguli și limite corporale - prin oceanul populat cu pești frumos colorați și plante cu forme bizare ce se mlădiau grațios odată cu unduirea apei. În aceste condiții e lesne de înțeles că mi-a fost de-a dreptul imposibil să refuz oferta din cale afară de ispititoare de a coborî pentru prima dată în adâncuri cu un...submarin.

Intermezzo cu delfini

Pentru că îi iubesc de când mă știu și pentru că am observat că v-au plăcut pozele din episodul 2 al serialului meu despre Tenerife, m-am gândit să vă fac o bucurie povestindu-vă câte ceva despre aceste minunate creaturi marine înzestrate cu caracteristici aparte și o inteligență ieșită din comun, delfinii. 

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (II)

Priveliștea de pe terasă

Zorii celei de-a doua zile petrecute în Tenerife ne-au surprins făcând planuri. În noaptea de dinainte ne interesasem ca de obicei la recepția hotelului și aflasem că există nenumărate alte atracții și excursii de neratat pe insulă pe lângă cele asupra cărora ne documentasem încă de acasă. Am luat cu noi în cameră catalogul deloc subțire pe care ni l-a înmânat, zâmbind amabil, recepționera și ne-am lăsat absorbiți între filele acestuia, în timp ce încercam să ne punem de acord asupra strategiei care avea să facă din zilele următoare o experiență de neuitat. În cele din urmă, după ce am eliminat cu chiu cu vai variantele care nu ne făceau cu ochiul în mod deosebit, am amânat decizia finală pe seara aceleiași zile și am hotărât că nu aveam cum să începem aventura noastră pe insulă altfel decât cu faimosul Loro Parque. Pentru a străbate întreg parcul și a asista la spectacolele cu lei de mare, orci, delfini și papagali, o singură zi mai că este insuficientă, așa că nu era cazul să pierdem vremea. Ne-am aruncat la repezeală câteva provizii în mașină și am pornit nerăbdători la drum. 

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (I)

Am considerat multă vreme că Tenerife nu-i de noi. Nu pentru că ar fi inaccesibilă ca preț, nici vorbă, dacă îți faci rezervările din timp și cu chibzuință vei constata că este una dintre cele mai ieftine insule exotice pe care le-ai putea alege drept destinație de vacanță, și încă una care nu e cu nimic mai prejos decât suratele ei întru exotism. Ne însoțea însă ideea preconcepută cum că ar fi o insulă extrem de comercială pe care n-ai avea, domnule, ce să faci mai multe zile în afară de a zăcea cu burta în sus la plajă, pradă nemiloaselor raze de soare și nisipului încins pe care numai valurile reci ale oceanului le-ar mai fi putut îmblânzi și asta doar pentru scurtă durată. Ceea ce le-ar surâde cu siguranță unora și altora, însă pentru noi, care nu prea stăm locului în călătorii, în mod categoric nu era o opțiune. S-a întâmplat însă ca într-o toamnă să rămânem în pană de inspirație ...și uite-așa nici nu mi-am dat bine seama cum și când s-a înfiripat ideea de a ne călca, totuși, pe inimă, și nici când a început exact să prindă contur vacanța noastră de opt zile în Tenerife.

Top 10 destinaţii - Printre rânduri

Zilele trecute Cătălin şi Renu au lansat un concurs. Toate bune şi frumoase până aici. Păi hai să particip şi eu, mi-am zis, că doar am de unde alege! Iar premiile - mai ales unele dintre ele - îmi cam făceau cu ochiul. Ei bine, trebuie să recunosc că aparent atât de uşoara sarcină a concursului mie una mi-a dat serioase bătăi de cap. M-am gândit, m-am răzgândit, m-am hotărât, am dat să scriu, iar m-am sucit...şi tot aşa. Am ales în fine zece destinații, am tăiat vreo trei şi le-am înlocuit cu altele, am pus pe hârtie şi vreo două rezerve despre care am avut eu impresia că le cam nedreptăţisem...şi voila, aveam în fine un top. L-am trecut pe curat şi am îndesat bileţelul în geantă, hotărâtă să nu mai schimb nimic, în ruptul capului. Și n-am mai schimbat nimic. Adică mă rog, n-am mai adăugat nicio destinaţie şi nici n-am tăiat vreuna de pe listă (cu excepţia rezervelor). Doar le-am...schimbat niţel poziţiile între ele. Adineauri :-). Nu pricep şi pace cum de zece poziţii sunt atât de puţine încât oraşe foarte dragi mie precum Praga, Verona, Nürnberg, Florenţa, Toulouse, Edinburgh, München, Tallinn, Stockholm, Helsinki, Salzburg, Lyon şi muuulte altele au rămas pe dinafară. Vă mărturisesc că una dintre propriile-mi reguli spunea cât se poate de clar că nu am voie să includ în top două oraşe din aceeaşi ţară. Vi se pare simplu? Pai atunci alegeţi voi între Roma și Veneția, să vă văd. Nu mai zic nimic despre criteriile pe care am încercat să le aplic pentru că... vreo duzină dintre ele au sfârşit prin a ieşi cu coada-ntre picioare pe uşa din dos, dând întâietate unor argumente cât se poate de subiective. Ce mai tura-vura, uite topul (nu e topul), îl scriu acum repede că nu se ştie ce mi se mai năzare până mâine... 

Fata de ciocolata

Am zarit-o mai intai cu coada ochiului, o silueta tanara ca atatea altele care misunau in jurul nostru incercand sa ne imbie sa cumparam cate ceva din maruntisurile pe care le ofereau....asa ca nu i-am dat atentie, indreptandu-mi din nou privirea catre cartea in care ma adancisem. Era ultima zi de vacanta. Cerul era ba innorat, ba senin, in fata ochilor mei se intindea oceanul cu sclipiri de argint, de jur imprejur nisipul de culoarea mierii - lucru care ti se poate parea chiar straniu dupa ce zile in sir nu ai vazut decat plaje cu nisip vulcanic fumuriu - iar vantul adia exact cat era nevoie ca sa mai domoleasca din arsita. Maine toate astea aveau sa fie departe...cerul, oceanul, nisipul, palmierii, umbrelutele de paie care imi aminteau mereu de insula lui Robinson Crusoe, spectaculoasele apusuri de soare... si restul. Eram usor melancolica, drept pentru care din cand in cand mai ridicam ochii din carte si ma straduiam sa cuprind cu privirea toate detaliile din jur, intr-o incercare disperata de a lua cu mine cat mai mult din acel peisaj linistit de vacanta.

A trecut pe langa mine de mai multe ori. Ca sa nu se simta incurajata sa se opreasca in dreptul meu, ii aruncam doar cate o privire scurta, in treacat. Ma intrebam ce cauta totusi acolo, pe plaja, pentru ca fata de restul tinerilor care se inversunau, in ciuda refuzurilor repetate, sa isi ofere serviciile, etalandu-si marfurile ori laudandu-ti minute in sir beneficiile vreunui tip de masaj, ea nu parea sa aiba nimic de etalat ori laudat. Nu facea nimic special, se plimba doar printre umbrelute si sezlonguri, sondand probabil terenul in cautare de vreun musteriu mai prietenos. Si....imi atragea privirile, iar si iar, in mod inexplicabil. Am luat cartea in brate si o vreme am pierdut-o din vedere. Dupa ceva timp, am avut sentimentul ciudat ca ratasem ceva. Am ridicat ochii din carte si am vazut-o venind catre partea mea de plaja. Probabil ca a citit curiozitate in ochii mei, caci aproape imediat s-a apropiat. I-am raspuns la salut, apoi m-am uitat intrebator catre gentuta pe care o purta pe umar. A inteles si a scos un album foto pe care l-a pus jos langa mine, elucidand misterul. Cum de nu ma gandisem, evident ca nu cara niciun fel de marfa dupa ea, pentru ca nu avea nevoie. Impletea codite turistelor. Albumul continea multe poze cu modele de impletituri. L-am privit admirativ, apoi am clatinat din cap. "No, thank you", am zis, "we are leaving tomorrow". "Oh", a venit raspunsul, apoi mi-a facut semn sa astept. Parea sa nu se descurce foarte bine in engleza. "You beautiful", mi-a spus brusc, studiindu-ma in timp ce scotocea in continuare in geanta de pe umar. M-am simtit usurata ca spusesea ea prima ceea ce eu gandeam de cand o vazusem prima data, cu pielea ei inchisa la culoare si neteda, parul dat pe spate si privirea directa, usor iscoditoare. "You, too", i-am spus, si chiar asa si era. Nu era vreo frumusete cum vezi prin reviste sau la televizor, dar parea atat de vie, pielea ii stralucea, si mai ca imi venea sa o ating ca sa ma asigur ca e reala. Si mai ales era atat de ...altfel. In fine a gasit in geanta ceea ce cautase. Niste bratari impletite, de toate culorile, cu niste margele ca un soi de ochi mititei din loc in loc. A ales una albastra si pana sa apuc sa ma opun mi-a infasurat-o in jurul incheieturii. "Good luck from Afri-cah", a spus. "My mother make. Good luck from Afri-cah". Si a intins bratul ei neted aratand peste ocean. Nu ma omoram dupa bratarile cu pricina, nu era ceva ce as fi purtat in mod obisnuit, dar daca ei ii facea placere...aveam sa o cumpar. Si am cumparat-o, desigur dupa ce m-a intrebat cum ma cheama si a descantat-o in prealabil rostind din cand in cand numele meu. As fi ras, dar era atat de serioasa in timpul ritualului cu pricina, incat cu siguranta as fi jignit-o. Sau asa am avut impresia. Ori poate isi radea ea de mine, desi inclin sa cred ca nu. Nici nu mai conta, nici asta, nici pretul monstruos pe care il platisem pe bratara. Avusesem ocazia sa o privesc de aproape, sa ii spun ca o gaseam frumoasa fara sa sune ciudat, pur si simplu pentru ca asa era, si mai ales primisem un talisman care cu putin noroc ar fi putut fi chiar din indepartata Africa de care atunci ma despartea doar oceanul.

Nu imi explic nici acum in totalitate ce m-a fascinat intr-atat la ea. Poate mirajul unor locuri aflate sub acelasi cer si totusi pentru mine, inca, atat de departe.

 

Tenerife sau Taramul Bunei Dispozitii

Au trecut mai bine de doua saptamani de cand ne-am intors, am plonjat iar in rutina zilnica...si totusi prin fata ochilor mintii nu contenesc a mi se perinda imagini dintr-o vacanta care poate fi rezumata simplu in doua vorbe: buna dispozitie. Opt zile pline de atatea trairi si noi experiente, incat granitele dintre ele se estompeaza alcatuind o noua unitate de timp, nedefinita, un ocean de clipe nesfarsite. Ca tot veni vorba de ocean, primele emotii le-am trait plutind cale de doua ore si jumatate pe intinderea stralucitoare de apa, in ambarcatiunea noastra stranie inzestrata cu aripi. Intindere de apa care ne-a vrajit intr-atat, incat aveam sa o tinem sub observatie toate cele opt zile, din cocheta noastra camera de hotel. Ba mai mult, tot ea ne-a mijlocit, in prima zi, primul contact cu insula. Dupa ce am facut cunostinta cu oceanul si, coplesiti si osteniti, am zacut pe nisipul vulcanic pentru a ne recapata fortele, am planuit pe indelete aventurile zilelor urmatoare. 

Am inceput, cuminti, cu faimosul Loro Parque, unde ne-am delectat cu salturile si tumbele leilor de mare, balenelor si delfinilor, apoi am incercat sa deslusim limbajul celorlalte vietuitoare, nu putine la numar, cu aripi, inotatoare, frunze, flori si spini, stranse laolalta in parc. Pe drumul de intoarcere din celalalt capat al insulei am zabovit in fata lui Drago, arborele milenar, apoi, realizand ca nu avem tot atat de mult timp la dispozitie precum batranul si inteleptul copac, ne-am grabit catre urmatoarele destinatii, hotarati fiind sa nu lasam decat noaptea sa ne incetineasca pasii, si asta doar pentru a ne intipari mai bine in minte impresiile de peste zi. Ne-am imbarcat in submarinul...galben (cum altfel? :-) ) pentru a urmari, de la aproape 30 m adancime, dorade, baracude si multe alte soiuri de pesti, am admirat zborul acvatic gratios al pisicilor de mare, rasufland usurati ca nu ne aflam in bataia zecilor de cozi lungi cu spini veninosi, apoi am revenit la suprafata, multumindu-i in gand oceanului pentru bogatiile pe care le ascunde in strafunduri, cele cateva vazute si multele necunoscute. Pe cand, a doua zi, dis de dimineata, ne indreptam catre vasul de pescuit pe care aveam sa ne petrecem urmatoarele patru ore, l-am rugat in tacere sa ne mai dezvaluie cateva, de aceasta data insa a fost neindurator: "captura" (tot ce am prins am returnat, viu si nevatamat, oceanului) a fost saracacioasa, un peste si doua caracatite, dintre care una, cu mandrie pescareasca recunosc, prinsa chiar de mine :-). S-a revansat insa intr-una din urmatoarele zile cu soare, in cursul excursiei cu catamaranul, cand am privit cu emotie balene pilot si delfini, de data asta in mediul lor natural. 

Odata incheiat capitolul "ocean" cu un bilant mai mult decat satisfacator, am purces catre ultima aventura, fara de care vacanta noastra nu ar fi fost completa: vulcanul Teide, al treilea ca inaltime din lume (3718 m). Am urcat cu masina pana la aprox. 2500 m, lasand in spate oceanul si vegetatia specifica insulei, apoi am luat telecabina pana la 3555 m. Aici, privelistea era deja fascinanta: roci cu aspect selenar, lava intarita, o mare de nori pufosi undeva sub noi...Ultimii aproape 200 m i-am parcurs pe jos, cu pauze destul de dese, dat fiind aerul tot mai rarefiat, dar si privelistea ametitoare..la capatul lor, vulcanul ne-a intampinat cu pietre fierbinti, miros si depuneri de sulf, nu care cumva sa uitam ca am putea plati scump indrazneala de a fi dorit sa ne aflam la asa inaltime. Ajunsi in varf, ni s-a taiat respiratia, de asta data la figurat...nu voi insista, pentru ca senzatia traita acolo sus e unica si nu poate fi cuprinsa in cuvinte, privelistea asijderea...tot ce pot spune e ca am fi fost mult mai saraci daca am fi ales, din comoditate sau teama, sa nu facem drumul pana pe Teide.

Nu ati pasit inca pe Taramul Bunei Dispozitii? Grabiti-va, exista, si va asteapta :-)