Un oraș într-un carusel (7)

 

Malmö, iunie 2011.

2011 in a nutshell - 1 an, 3 continente, 10 țări

Nici n-am apucat bine să mă dezmeticesc după anul călătoriilor 2010 că m-am și trezit prinsă în vâltoarea lui 2011. Și uite că a trecut și el, pe negândite, iar 2012 e nerăbdător să intre în scenă. N-am să mă grăbesc să-i pun etichete anului 2011, anii sunt buni sau răi după cum alegem să preluăm frâiele propriilor vieți ori să ne lăsăm, pasivi, pe tânjală, sperând că lucrurile se vor aranja de la sine. După cum alegem să ne încovoiem spinarea sub povara greutăților și neîmplinirilor ori să zâmbim în ciuda lor, sperând ca micile boabe de rouă ce ni se mai adună uneori în colțul ochilor să treacă neobservate. După cum suntem sau nu dispuși să desprindem din fiecare experiență crâmpeiul acela de înțelepciune care să ne țină de cald când orice altceva dă greș, să ajutăm mai degrabă decât să punem piedici, să pironim clipa trăind-o cu sete, din suflet, în loc să lăsăm zilele să se scurgă, egale, sursă nesfârșită de regrete mai târziu. Să încetăm să judecăm, să privim de sus, să ne comparăm, să invidiem, să ne vindem visele pe nimicuri, să înțelegem că un an bun este un an pe care l-am încheiat sănătoși, noi și toți cei la care ținem mai presus de orice. Că timpul trece și visele îmbătrânesc și ele alături de noi. Că visele - chiar și cele care nu se îndeplinesc niciodată - fac să ne crească aripi, iar așteptarea și anticiparea ce le însoțesc ne descoperă puteri și calități de care nu ne-am fi crezut în stare. Că visele împlinite se transformă în amintiri de neuitat, iar amintirile sunt investițiile noastre cele mai de preț. Cred cu tărie că 

Bird's Eye View over ...Stockholm

Când vine vorba de obiectivele turistice care nu au voie să lipsească din lista voastră odată ce ați ajuns la Stockholm, se va găsi negreșit cineva care să vă îndrume către Ericsson Globe, colosul alb cu diametrul de 110 m și înălțimea interioară de 85 m care servește drept arenă sportivă și scenă de desfășurare pentru majoritatea evenimentelor culturale și artistice organizate în oraș. Poreclit de localnici "Globen" și inaugurat în anul 1989, Ericsson Globe - a cărui construcție a necesitat 2 ani și jumătate de trudă - este și în prezent cea mai mare clădire semisferică din lume, având o capacitate de 16.000 spectatori. Ceea ce nu știați, poate, este că Globen face parte din proiectul mai vast cunoscut drept "Sistemul solar suedez", în cadrul căruia reprezintă chiar soarele, proiect care deține la rândul său recordul de a fi cea mai mare machetă permanentă a sistemului solar din lume. 

Cel mai "cool" bar din Stockholm: Ice Bar

Am ajuns în Stockholm într-o dimineață de aprilie după un drum de 17 ore cu vaporul. Am tras la hotel și ne-am aruncat pe canapelele confortabile pentru a ne recăpăta echilibrul întrucâtva destabilizat de legănatul molcom, dar neobișnuit al gigantului pe care tocmai îl părăsisem. Am deschis într-o doară televizorul și pe ecran au prins a se perinda în ritm monoton imagini liniștitoare despre te miri ce atracții selectate de personalul hotelier pentru noi, oaspeții de ocazie. Și poate că l-aș fi închis înapoi îndată dacă nu mi-ar fi atras atenția o informație pe care nici măcar über-vigilentele mele antene captatoare îndelung exersate anterior fiecărei călătorii nu reușiseră de astă dată să o detecteze, oricât de mult și febril se încordaseră.

Dintotdeauna am considerat că nu poți spune cu adevărat că ai trecut altfel decât superficial printr-un oraș dacă nu ai descoperit măcar unul-două lucruri mai puțin știute de turistul de rând, adică acela interesat mai cu seamă de a bifa obiectivele cu grad de recunoaștere ridicat, pe care să le prezinte apoi anturajului ca pe niște trofee strălucitoare înainte de a le exila definitiv într-un colț prăfuit al memoriei. Vă imaginați așadar ce surescitare m-a cuprins când am realizat că făcusem o descoperire promițătoare și cum n-am avut pace până ce nu m-am văzut în fața Nordic Sea Hotel, chiar cel care ascundea în spatele ușilor ispita de care vă spuneam: Ice Bar Stockholm.

Pentru început, concluzii :-)

Și uite că m-am întors cu zâmbetul pe buze și primăvara pe urme dintr-o vacanță de milioane. O vacanță de două săptămâni în care am ajuns în șapte destinații, dintre care șase complet noi. După cum scriam acum ceva timp, am început cu un vechi prieten, Helsinki, pentru a ne îndrepta apoi, pe rând, spre Tallinn, Riga, Stockholm, Uppsala, Turku și - cireașa de pe tort - Sankt Petersburg. 11 zile am mers intruna, strângând din dinți când mă copleșea oboseala, nevrând, neputând sa ratez vreun obiectiv despre care citisem și pe care era musai, nu alta, să îl văd cu propriii ochi. Ultimele trei-patru zile au fost ceva mai relaxate pentru că în Rusia ne-am luat ghid și am fost plimbați de colo-colo cu mașina, astfel încât bietele noastre picioare și-au putut în fine trage "sufletul". Dar și de ar fi fost altfel nu aș fi regretat nicio clipă tot mersul ăsta nebun, în neștire, pentru că am avut ce vedea, am avut parte de experiențe inedite, emoții, artă, muzică, dans, delicii culinare, surprize, oameni calzi și, mai presus de toate, cunoaștere. Despre toate astea și mai mult decât atât vă voi povesti curând, din păcate într-un ritm mult mai lent decât mi-a fost dat să le trăiesc. Vă promit însă că vă voi răsplăti răbdarea cu detalii dintre cele mai interesante, povești hazlii și experiențe rare.

Până atunci iată un mic bilanț la care m-am trezit gândindu-mă astăzi, nu știu nici eu de ce, uite-așa :-).

Places to see, things to do (III)

După cum probabil v-am obișnuit până acum, continui să visez cu ochii deschiși la tot soiul de destinații care mai de care mai deosebite. Astăzi vă voi mărturisi că îmi doresc de mult timp să ajung la Stockholm, printre altele și pentru a mă convinge la fața locului dacă merită cu adevărat titulatura mult trâmbițată de "Veneția Nordului". Nu de alta, dar pentru mine Veneția este (încă) unică. Pe de altă parte mai că mi-aș dori ca Stockholm-ul să îmi placă mult fără să simt nevoia să îl asemuiesc cu Veneția sau orice alt loc, pentru ca deh, cârcotașă cum sunt, nu mi se pare tocmai flatant pentru un oraș ca renumele acestuia să se datoreze comparației cu un altul. Dar să nu divagăm.

Una dintre primele probleme care s-ar pune în cazul fericit în care m-aș vedea cu biletele de avion în buzunar ar fi, fără îndoială, cazarea. Ideal una suficient de ieftină, dar cu tot dichisul, așa cum îi șade bine unei cazări tourist-friendly :-P. În ceea ce mă privește, n-ar fi rău să aibă și ceva-ul acela care să mă facă să vreau să stau acolo și nicăieri altundeva. Guess what, cazarea de care vă vorbeam nu numai că există, dar este și fix cum mi-aș fi imaginat-o dacă aș fi știut exact ce caut!

Situat la o aruncătură de băț de terminalele aeroportului Arlanda din Stockholm, "hotelul" (sau mai bine zis hostelul) cu pricina se află nici mai mult nici mai puțin decât ...într-un Boeing 747. Un avion care a aparținut flotelor Singapore Airlines și Pan Am și în care acum se găsesc "camere" pentru toate buzunarele, la prețuri începând cu 40 euro pe noapte la "economy" (camere cu două sau mai multe paturi). Dat fiind caracterul excepțional al hotelului, sigur că sunt disponibile și camere mai scumpe, unele chiar foarte scumpe, care să satisfacă și cele mai pretențioase gusturi. Cea mai costisitoare cameră din avion este așa-numita "cockpit suite", unde nu numai că puteți studia de foarte aproape cum arată carlinga unui astfel de avion, dar veți avea și o priveliște de zile mari asupra activității de pe aeroport. În total, Jumbo Hostel dispune de 27 camere, majoritatea cu câte 3 locuri, dotate cu wi fi și TV. Majoritatea băilor se folosesc în comun, camerele mai scumpe beneficiază însă și de duș și WC propriu.

(sursa pozei: www.letsbookhotel.com)

Dacă vă gândiți deja cum să vă grăbiți înspre acolo, vă sfătuiesc să vă rezervați din timp locurile, hostelul este extrem de căutat. Rezervările le puteți face direct pe booking.com, dar și pe alte site-uri de profil. Informații suplimentare găsiți aici.

Nu știu despre voi, dar eu mă apuc să pun bani la ciorap de pe acum...