Navigând pe marea de gheață

Mi se strânge inima a dor nebun ori de câte ori îmi amintesc. Nu îmi explic, nici nu încerc, de ce ghețurile exercită o asemenea atracție fantastică asupra mea dintotdeauna, poate e ceva ce am citit când eram copilă, poate e ceva ce mi-am imaginat, poate e doar mirajul depărtărilor sau poate nu-i nimic din toate astea ori mult mai mult decât atât...sunt parte din mine, mă cheamă, le înțeleg și cum aș putea, cine sunt eu să îndrăznesc să mă împotrivesc chemării lor?

Sper să revăd acest peisaj cândva, până atunci visez necontenit la el și sper să visați și voi alături de mine. Fără vise existența ne-ar fi cu mult mai searbădă iar trecerea prin viață inutilă, așa că dacă tot sunt aici încerc din răsputeri să vă ofer și vouă un prilej de...vise.

Pentru început, concluzii :-)

Și uite că m-am întors cu zâmbetul pe buze și primăvara pe urme dintr-o vacanță de milioane. O vacanță de două săptămâni în care am ajuns în șapte destinații, dintre care șase complet noi. După cum scriam acum ceva timp, am început cu un vechi prieten, Helsinki, pentru a ne îndrepta apoi, pe rând, spre Tallinn, Riga, Stockholm, Uppsala, Turku și - cireașa de pe tort - Sankt Petersburg. 11 zile am mers intruna, strângând din dinți când mă copleșea oboseala, nevrând, neputând sa ratez vreun obiectiv despre care citisem și pe care era musai, nu alta, să îl văd cu propriii ochi. Ultimele trei-patru zile au fost ceva mai relaxate pentru că în Rusia ne-am luat ghid și am fost plimbați de colo-colo cu mașina, astfel încât bietele noastre picioare și-au putut în fine trage "sufletul". Dar și de ar fi fost altfel nu aș fi regretat nicio clipă tot mersul ăsta nebun, în neștire, pentru că am avut ce vedea, am avut parte de experiențe inedite, emoții, artă, muzică, dans, delicii culinare, surprize, oameni calzi și, mai presus de toate, cunoaștere. Despre toate astea și mai mult decât atât vă voi povesti curând, din păcate într-un ritm mult mai lent decât mi-a fost dat să le trăiesc. Vă promit însă că vă voi răsplăti răbdarea cu detalii dintre cele mai interesante, povești hazlii și experiențe rare.

Până atunci iată un mic bilanț la care m-am trezit gândindu-mă astăzi, nu știu nici eu de ce, uite-așa :-).

Între Helsinki si Tallinn e o mare de gheață

E prima dată când văd așa ceva live și vă spun cu mâna pe inimă că am stat întruna cu nasul lipit de geam preț de aproape două ore cât a durat călătoria cu vaporul între Helsinki și Tallinn. Cei care mă cunosc știu că pentru mine acesta este peisajul ideal, nimic nu mă liniștește mai tare, nimic nu mă face mai fericită :-). Celor care m-au întrebat de ce am plecat acum în vacanță și nu vara, în sezon, le răspund din nou că...iată, am știut eu de ce. Nu aș fi dat imaginile astea pe toată căldura din lume și nu aș fi putut alege niciun alt moment mai prielnic unei astfel de călătorii! Priviți și vă minunați așadar cum am navigat noi pe o mare înghețată într-o frumoasă zi cu soare, la sfârșit de martie...

Helsinki - un prieten vechi în straie noi

Prima mea întâlnire - deloc întâmplătoare - cu orașul Helsinki s-a petrecut acum vreo trei ani și mai bine. Eram în drum spre Laponia la vânătoare de reni, Moși Crăciuni si aurore boreale și mi-am zis că nu ar fi frumos din partea mea să nu mă opresc măcar pentru două-trei zile în capitala finlandeză spre a-i lua pulsul înghețat și, de ce nu, spre a mai prelungi un pic dulcele chin al așteptării.