16.4.11

Navigând pe marea de gheață

Mi se strânge inima a dor nebun ori de câte ori îmi amintesc. Nu îmi explic, nici nu încerc, de ce ghețurile exercită o asemenea atracție fantastică asupra mea dintotdeauna, poate e ceva ce am citit când eram copilă, poate e ceva ce mi-am imaginat, poate e doar mirajul depărtărilor sau poate nu-i nimic din toate astea ori mult mai mult decât atât...sunt parte din mine, mă cheamă, le înțeleg și cum aș putea, cine sunt eu să îndrăznesc să mă împotrivesc chemării lor?

Sper să revăd acest peisaj cândva, până atunci visez necontenit la el și sper să visați și voi alături de mine. Fără vise existența ne-ar fi cu mult mai searbădă iar trecerea prin viață inutilă, așa că dacă tot sunt aici încerc din răsputeri să vă ofer și vouă un prilej de...vise.

video


4 comentarii:

  1. Fara cuvinte!!! Doar vise... :X

    RăspundețiȘtergere
  2. Stiu ca de cele mai multe ori doar visele nu sunt de ajuns, e nevoie de mai mult, dar macar sunt un inceput, nu?

    RăspundețiȘtergere
  3. @Anonim: Asa am simtit si eu in momentul ala, rar mi-a fost dat sa fiu martora la un asa spectacol :-)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Subscribe