Considerațiuni și demitizări în vremea coronavirusului

Când clișeele devin viață reală (sursa imaginii)

Într-o lume a "influencerilor" de carton recompensați mult peste valoare pentru a face reclamă la te miri ce flecuștețe consumeriste absolut inutile, în fapt, vieții umane - după cum constată tot mai mulți dintre "scâncei" (aka millennials) zilele acestea - și a cohortei nesfârșite de duduițe răsfățate și inutile (zise și "instagramărițe/vlogărițe de succes") cu creierașul cât nuca și preocupări rizibile care aveau impresia că baletarea în cârpișoare colorate și ședințele foto narcisiste în varii locuri de pe planetă avea să țină la nesfărșit și că nimic nu-i mai de preț pe lume decît gadget-urile de care se-nconjurau stupid ca într-o iluzorie fortăreață, pandemia de coronavirus vine să facă un pic de (necesară) curățenie.

Într-o lume atât de plină de ea și de așa-zisele-i progrese, atât de pregătită să arate cu deștul în toate direcțiile nepotrivite, atât de sigură că ea, așa civilizată, minunată și-mpufoșată cum este, nu va păți ce au pățit alții, nu va reacționa cum - pfff! - au reacționat alții, pandemia de coronavirus vine să evidențieze nenumăratele hibe și lacune esențiale ale unui sistem preocupat în fond de orice, numai de oameni nu, dar și ipocrizia fără margini a celor care azi cerșesc, fie și indirect, ajutor si solidaritate din partea celor la care nu mai departe de ieri se uitau cu scârbă și profund dispreț.

Într-o lume scutită o bună bucată de vreme de neplăceri majore de tipul războaielor, catastrofelor și molimelor devastatoare cărora o mare parte dintre vrednicii noștri înaintași nu doar că le-au supravețuit, dar din care nu puțini au ieșit întăriți și cu fruntea sus, pandemia de coronavirus rânjește hidos adevăraților neputincioși de azi, în marea lor parte tineri, pe care orice fleac îi doboară psihic și pentru care nu perspectiva foametei ori dispariției premature a părinților și bunicilor lor și ai altora, ci statul acasă și lipsa temporară a obișnuințelor și/sau anturajului reprezintă reala tragedie a vremurilor pe care le trăim. 

Cum să nu iei în greutate când călătorești

La un jogging în Central Park (New York)

Când călătorești atât de des cum se întâmplă să călătoresc eu, unul dintre lucrurile de care trebuie să ții cont neapărat în deplasare este păstrarea unui echilibru între a te bucura de viață la maxim și a te menține sănătos. Acum 13 ani de zile când am început să mă dedau intens plăcerilor călătoriilor nici măcar nu mi-ar fi trecut prin cap una ca asta, însă timpul și bunul său tovarăș experiența m-au învățat că un călător sănătos este un călător fericit și, mai ales, un călător isteț. Dacă adaug la asta gândul terifiant că, într-o bună zi, ceva, orice, m-ar putea opri să călătoresc, veți înțelege de bună seamă de unde izvorăște acest interes subit al meu de a amâna pe cât posibil momentul cu pricina, chiar dacă asta înseamnă să mai renunț, din când în când, la câte-un cocktail, să fac alegerile corecte în zbor sau la restaurant ori, cel mai important, să îmi fac timp în mod regulat pentru sală, alergat, piscină, ski și altele asemenea.

Unul dintre aspectele unui mod de viață sănătos este - fără îndoială - menținerea unei greutăți corporale sănătoase. Nu m-am priceput nici eu la asta din capul locului, după cum insinuam ceva mai sus, însă cu timpul am deprins câteva obiceiuri care să mă ajute să nu iau (prea mult) în greutate în desele ocazii când mă aflu pe coclauri. Uitându-mă acum în urmă realizez cât trebuie să se fi amuzat ai mei pe seama mea atunci când, după câte o vacanță nu lipsită de excese culinare, invocam pretextul binecunoscut "ei hai, că nu-mi fac de cap decât în vacanță". Până când, într-o bună zi, mama nu s-a mai putut abține și a rostit un adevăr de netăgăduit "păi da, doar că matale ești tot timpul în vacanță". Hopa, dacă stau să mă gândesc bine, asta cam așa e...

11 motive pentru care să NU călătorești

Când m-am apucat să scriu pe blog îmi pictasem în minte o imagine rozalie cum că un astfel de subiect fabulos precum călătoriile n-ar putea isca, în ruptul capului, nesuferitele controverse și etalări de mușchi de care orice altă temă dezbătută pe minunata (dar vai, atât-de-păcat-că-locuita) planetă s-a dovedit departe de a fi scutită. În naivitatea mea, îmi imaginam că orice om care are șansa de a călători frecvent se va întoarce, dacă nu tobă de informații, măcar cu un minim de bun simț, respect față de planetă și locuitorii țărilor vizitate și, de ce nu, cu un pic mai multă înțelepciune și un orizont de gândire ceva mai larg decât la plecare. Nimic mai greșit, căci internetul și rețelele sociale au dat naștere unui nou tip de monstru, tipul prostului fudul - "purtător de adevăr" la care în mod corect se referea Umberto Eco astfel: "Rețelele de socializare dau drept de cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Erau imediat puși sub tăcere, în timp ce acum au același drept la cuvânt ca și un premiat cu Nobel. Este invazia imbecililor. Televiziunea a promovat idiotul satului față de care spectatorul se simțea superior. Drama internetului este că l-a promovat pe idiotul satului ca purtător de adevăr." Sigur, este un fenomen care ia amploare pretutindeni în lume, însă în România pare a fi dublat de o lipsă crasă a exercițiului - pe care de altfel o sumedenie de alte țări pun, pe bună dreptate, un accent deosebit - dezbaterilor constructive și civilizate (!) și de o autoetalare de prost gust și o imaturitate infatuată care frizează indecența. Cum se manifestă concret lucrul acesta în materie de călătorii? Iaca prin existența, exteriorizarea din cale afară de vocală și autopromovarea (nu de puține ori chiar în scopuri pecuniare, de ceva vreme și politice/de propagandă - nu-mi spune că n-ai observat :D) unei cohorte de semizei atotștiutori (dintre care unii își și aleg porecle sugestive în acest sens) care se împăunează până la saturație cu "realizările" lor călătoare, punând la colț neîntârziat pe oricine îndrăznește a exprima o opinie contrară (dacă e și justificată cu atât mai abitir, că doar zeii nu cad în păcatul neștiinței niciodată, nu?), dar pozând altminteri în ființe sociabile și afabile dornice să îți dea și ție, sărman muritor, să sorbi oleacă de iluminare din potirul fără fund al cunoașterii lor, nerealizând, în mod inexplicabil pentru niște creaturi superioare, că nu aplauzele și validarea celor din jur ci capacitatea de a extrage, pentru tine, cunoaștere, emoție și învățături din experiențele ce ți-au fost hărăzite, constituie în fapt esența călătoriilor. 

Ce (nu) iau cu mine în bagaj în călătorii

Țările în care am călătorit până acum (din păcate n-am găsit abțibilduri chiar pentru toate)

Am fost întrebată de nenumărate ori în toți anii ăștia ce iau cu mine în bagaj când călătoresc. Răspunsul? Nu mare lucru. Cu mici și extrem de rare excepții călătoresc exclusiv cu bagaj de mână, ceea ce se traduce printr-un total de 7-8 kilograme în care este inclusă, desigur, și greutatea trolley-ului. Din fericire, valijoara mea pe roți de la Samsonite este extrem de ușoară, ceea ce mă ajută să valorific la maxim limita de kilograme permise în cabină. Tot din fericire stau foarte bine la capitolul kilograme proprii, iar asta contribuie la succesul operațiunii prin aceea că mai toate hainele mele sunt mititele, ușoare și nu ocupă mult loc în bagaj. Menționez că mă încadrez în limita de 7-8 kilograme indiferent de zona vizitată, fie că e vorba de o vacanță la mare / un city break pe timp de vară ori de o aventură polară sau o vacanță la ski care necesită echipament pe măsură, și indiferent de numărul de zile/săptămâni petrecute pe coclauri. 

33 de idei de cadouri pentru amatorii de călătorii

Șervețele, pixuri, cârpiță de șters ochelarii si semne de carte

Nu știu multă lume care să nu se dea în vânt după călătorii iar un cadou tematic te scoate adesea din impas, mai ales în situațiile (ori perioadele din an, că tot se apropie vertiginos sărbătorile) când goana după daruri este inevitabilă și te întrebi - a câta oară? - cu ce ai mai putea să îi surprinzi plăcut pe cei la care ții. Pentru a-ți maximiza șansele de a alege cadoul potrivit pentru cei din jur, se spune că ideal ar fi să te lași călăuzit de un singur gând: acela de a dărui numai lucruri pe care ți-ar plăcea, la rândul tău, să le primești. Cu ăst gând în minte am compilat și eu pentru tine lista de mai jos, sperând că una, alta sau mai multe dintre sugestiile mele îți vor înlesni acum ori pe viitor delicata misiune. 

Despre cum identifici un dependent iremediabil de călătorii (dacă. desigur, nu o strigă chiar el în gura mare) am scris deja aici și aici. 

Pentru cei cu dare de mână sigur că există și opțiunea de a pune mâna pe telefon tastatura din dotare și a rezerva o vacanță de vis da capo al fine. Generoasă cum mă știi, ți-am împărtășit deja din vasta mea experiență în materie de călătorii mai puțin comerciale, extrem de atractive însă din păcate cel puțin la fel de costisitoare în articolul acesta.

Legile lui Murphy în avion

Sursa: everythingfunny.org

Nu mai e un secret pentru nimeni că zbor mult, și asta de măcar vreo 10-11 ani de zile. La un moment dat chiar mă bătea gândul să țin socoteala tuturor orelor petrecute în avion de când m-am apucat serios de călătorit, mai mult de curiozitate decât din alte considerente. M-am lăsat păgubașă după ce mi-am dat seama că preocuparea cu pricina îmi consuma mult prea mult timp prețios și nu păream a înainta de fel în demersul meu. Atât de mult zbor încât mi se întâmplă frecvent să am reflexul de a-mi pune centura de siguranță la cinema sau restaurant, sunt mereu suspendată între două fusuri orare (ceea ce se traduce, printre altele, într-un program haotic de somn), iar geanta mea de voiaj se află întotdeauna pe picior de plecare (în holul de la intrare, adică, unde oricine ne calcă pragul are mari șanse de a se împiedica de ea). M-am confruntat și mă confrunt frecvent cu tot soiul de situații hazlii sau mai puțin hazlii în avion de care cel mai adesea, dacă nu cumva sunt din cale afară de obosită, recte susceptibilă de a-mi sări țandăra, sfârșesc prin a face haz de necaz. Drept pentru care azi, de Ziua Aviației, vă supun atenției un rezumat al situațiilor demne de legile lui Murphy cu care m-am întâlnit în decursul anilor și vă invit să mă completați, dacă e cazul, căci iar am bufnițit nopțile trecute și n-ar fi exclus să fi omis ceva.

Chestionar călător

De bună seamă că Ovidiu de la Bucketlist.ro a considerat că nu mă mai luase demult nimeni la întrebări atunci când mi-a transmis chestionarul de mai jos. De-o fi așa sau nu, nu știu, cert e că pentru Ovidiu am o slăbiciune virtuală încă de când mi-a creat - din proprie inițiativă și fără niciun fel de obligații din partea mea, doar așa, pentru că e el drăguț - logoul pe baza de rândunici pe care îl vedeți zilnic pe Facebook, așa încât mă supun cu dragă inimă și răspund - cu mică întârziere, ce-i drept - întrebărilor de mai jos.

1. Unde ai zburat prima dată cu avionul?

În Austria, la Semmering, în clasa a patra. Despre prima dată adevărată (care s-a lăsat nu doar cu o căLătorie de pomină, ci și cu o căSătorie așijderea) am povestit pe larg aici. 

2. Numește 3 lucruri esențiale pentru tine în călătorii.

Pașaportul, biletul de avion și camera foto. Sunt de altfel primele trei lucruri pe care le pun în geantă înainte de orice călătorie, eventual urmate de carnetul de vaccinuri.

Top fulger - 11 atracții de nota 10 în Sri Lanka

În ziua în care am hotărât că-mi voi petrece ziua de naștere în Sri Lanka băusem puțin cam mult. CEAI. Dependentă cum sunt de licoarea-poțiune, m-am și trezit imaginându-mi cum ar fi să zburd nestingherită printre plantații nesfârșite de frunzulițe lucioase, compunând și recompunând în gând aromele viitoare, să asist, poate chiar să particip la strădania migăloasă a culegătorilor de ceai, să-mi întregesc colecția de recipiente cu conținut neprețuit, dintre care pe cele mai multe am fost nevoită să le abandonez temporar în București în procesul celei mai recente mutări, pentru ca apoi să pot înnopta ostenită într-o ceșcuță de ceai precum sora mea mai mică pe post de nimfă delicată cu nume vegetal în ecranizarea unei cărți faimoase de Lewis Carroll. Și chiar dacă în Sri Lanka la începuturi ceaiul a fost adus tot din China, Ceylonul este indiscutabil destinația supremă pentru consumatorii și iubitorii de ceai. M-am întors încântată, cu valiza - se înțelege - burdușită de frunzulițe frumos împachetate și cât se poate de intrigată de faptul că habar nu aveam de existența ceaiului-șampanie, ale cărui virtuți zice-se că le întrec cu mult pe cele ale ceaiului alb cel atât de rar (și cu preț pe măsură).

Plantație de ceai

Frunze de ceai

În fabrică

Drept e că atuurile Sri Lankăi nu se limitează la ceai, așa încât vă poftesc să luați aminte la celelalte (măcar) zece atracții pe care vă sfătuiesc să le învredniciți cu prezența voastră.

Cărți de călătorie care te fac mai deștept

Pamplona, Spania

Într-o vreme în care numai cine nu vrea nu publică o carte, simt tot mai acut nevoia de cărți adevărate care să mă stimuleze și să mă îmbogățească intelectual. Cea mai la îndemână soluție este, desigur, să recurg la clasici. Slavă Domnului că nu puțini dintre marii scriitori ai planetei au scris într-un fel sau altul și despre călătorii iar unii dintre ei erau chiar aventurieri notorii, așa încât am mereu de unde alege: Hemingway, Exupery, Robert Louis Stevenson, Kipling, Mark Twain, Jerome K. Jerome, Jack London, Melville, Dickens - și nu doar ei - au fost călători avizi ale căror experiențe de călătorie se regăsesc, sub forma ficțiunii împletite cu realitatea, într-o sumedenie de romane, cărți și jurnale de călătorie, reportaje și eseuri, iar Jules Verne, Steinbeck și D.H. Lawrence n-au fost nici ei străini de astfel de preocupări în anumite perioade ale vieții, preocupări pe care din fericire au avut grijă să le fixeze la rândul lor în scris. Nemaipunându-i la socoteală pe cei mai mari exploratori ai tuturor timpurilor – de la Marco Polo și Ibn Battuta până la Darwin, Nansen și Shackleton și, ceva mai încoace, Charles Lindbergh, Wilfried Thesiger și Thor Heyerdahl – ale căror aventuri așternute pe hârtie constituie substanța primară din care s-au înfiripat aspirațiile de călătorie ale tuturor generațiilor următoare.

Din când în când cedez ispitei și dau crezare unei recenzii, recomandări sau propriei intuiții. Cu puține și regretabile excepții, cărțile pe care mi le aleg cu grijă de prin aeroporturi ori micuțe librării care mi se furișează pe urme pe oriunde trec până ce, într-un moment prielnic, își iau tomurile în dinți și mi se proptesc în două vitrine în cale, sunt purtătoare ale unor informații și aprecieri atât de prețioase încât simt nevoia să mi le notez. Capitol la care se încadrează de altfel mai mult de jumătate din lista următoare. Cealaltă jumătate, departe de a se apropia la fel de mult de idealul meu de scriitură de călătorie – o combinație de talent literar, umor fin, autoironie bine dozată, bună cunoaștere a subiectului, simț estetic și bun simț, melanj la care autorul ar face bine să-și adauge amprenta personală - are totuși marele merit de a întruni măcar cele trei criterii legate de cunoașterea subiectului, simțul estetic și bunul simț.

Travel News - Ce se mai întâmplă prin lume (IX)

Cordoba

Prea multe lucruri bune nu se întâmplă prin lume zilele astea, dacă e să ne luăm după titlurile care mai de care mai bombastice cu care dai ochii, vrei, nu vrei, cam peste tot. Dacă ești sătul de atâtea necazuri și nenorociri care apasă pe umerii și așa destul de chinuitei planete, ba mai mult, te vezi nevoit să stai locului o vreme deși, dacă ar fi după tine, ai porni iar la drum chiar astăzi, doar-doar te-oi vedea confruntat cu dileme și întrebări din cu totul alte sfere, mai ușor digerabile, poate că articolele de mai jos îți vor aduce un strop de alinare și îți vor mai îndulci un pic așteptarea. O altă soluție ar fi să te refugiezi între niscaiva coperți primitoare, promit să te ajut cu câteva titluri aici pe blog cât de repede posibil. 

Până atunci, uite câteva articole cu care merită să îți "pierzi" timpul, cu gândul la aventurile viitoare.

Travel News - Ce se mai întâmplă prin lume (VIII)

Nici nu-mi dau seama când a trecut deja primul trimestru al anului. Pentru mine a fost un vârtej total, la sfârșitul lui ianuarie avusesem deja de două ori pompierii în casă (nimic grav, să zicem doar că portocalezii ăștia sunt din cale afară de săritori și grijulii), în februarie absolvisem deja cel mai lung zbor din toată "cariera" mea de călător, zbor care s-a și lăsat de altfel cu niscaiva neplăceri (de-ale călătorilor), urcasem în două dintre cele mai înalte clădiri ale lumii și revăzusem după o bună bucată de vreme vreo trei prieteni în colțuri diferite de pe glob, la mijlocului lui martie participasem deja la primul meu carnaval din Portugalia și luasem - a câta oară? - micul dejun, prânzul și cina în trei țări diferite în aceeași zi, iar de curând m-am mutat cu biroul într-o zonă minunată de pe riviera portugheză, Cascais. Partea bună este că toate astea nu sunt nici pe departe cele mai frumoase lucruri pe care le-am trăit până acum anul acesta... an care se anunță măcar la fel de interesant și de acum înainte.

Travel News - Ce se mai întâmplă prin lume (VII)

Sunt un călător atipic. Nu îmi rezerv concedii cu un an înainte, nu vânez vacanțe-chilipir, nu las prețul biletelor de avion să hotărască în locul meu pe unde mai ajung de data asta și de cele mai multe ori știu când și unde plec cu puțin înainte de a mă urca în avion. Îmi aleg cu grijă companiile cu care zbor, am o colecție impresionantă de hoteluri-bijuterie vizitate și nu adun țări, ci amintiri și experiențe, drept pentru care revin iar și iar în locurile care m-au impresionat într-atât încât să mă facă să simt regulat împunsătura dureroasă a dorului. Nu călătoresc ca să moară de ciudă vecinii, nu dau doi bani pe călătorii inițiatice, discursuri inspiraționale, părăsiri închipuite ale zonei de confort și alte asemenea clișee, iar singurul meu crez în materie de călătorii e bagajul de care mă împiedic zilnic în holul casei. Mai frică decât de zbor nu mi-e decât de a sta acasă și fug pân' la capătul pământului și-napoi doar-doar oi da cât mai târziu nas în nas cu rutina. Într-un timp în care oricine face-o mărgică mititică simte nevoia de cunoaștere și recunoaștere, caut și prețuiesc mai mult ca oricând beneficiile anonimatului. Nu cred în rețete de călătorie, prefer să-mi fac propriile topuri și, pentru Dumnezeu, rămân fidelă viselor și dorințelor proprii de călătorie și de viață, că doar mi-o trăiesc pe a mea și puține lucruri îmi repugnă mai abitir decât a o copia pe a altora.

Travel News - Ce se mai întâmplă prin lume (VI)

Trăim într-o vreme în care nebunia călătoriilor a cuprins tot mapamondul. Ai, n-ai treabă, ai, n-ai serviciu, ai, n-ai studii, ai, n-ai fire de păr în cap, ai, n-ai mijloace, ba chiar ai, n-ai chef, dacă nu călătorești, nu exiști. Nu ești în trend, nu contezi, nu ai realizat nimic în viață. Ceea ce a început blând, frumos, nobil, așa cum îi șade bine oricărei pasiuni adevărate, cu tot spectrul de emoții, percepții și senzații aferente, tinde să se transforme astăzi într-un nou motiv de stres, frustrări, pe scurt o nouă formă de presiune socială. Carevasăzică n-ai Iphone? Ipad? Facebook? Cum, NU CĂLĂTOREȘTI? Fraierule! Marș la loc, nota 4, mâine vii cu tata tuns la școală! Reversul însă nu-i nici el chiar de ignorat. Ai Iphone, Ipad, Facebook? Nu te invidiez, căci și de nu vrei te vor ține la curent cu... capra vecinului. Mai grasă, mai lăptoasă, mai poliglotă și mai umblată prin țări străine decât tine. Mama ei de capră, când zice "Beeeeh!" i se uită toată lumea în gură, tu de ce n-ai putea să zici "Beeeh!" la fel ca ea? Poate chiar să și scrii "Beeeh!", pe blog, pe Facebook, pe Twitter, dacă-i imiți bine accentul ai chiar șanse să primești like-uri și să ajungi Șeful turmei. În atare condiții nimic nu mai contează. Niciun principiu nu e de neîncălcat, niciun compromis de nefăcut, niciun efort de neprecupețit.

Travel News - Ce se mai întâmplă prin lume (V)

Uff, parcă mai ieri vă dădeam câteva idei din experiența proprie pentru un 2013 de pomină și uite că am ajuns aproape la jumătatea anului și nu știu, zău, cum de a trecut iar timpul ăsta atât de repede și încă n-am apucat să văd nici o zecime din tot ce mi-am promis că am să văd cu ochii mei odată și odată.

Cum ar fi, de pildă, cele mai frumoase o sută de plaje ale lumii. Sigur, parcă mă consolează întrucâtva faptul că am reușit măcar să o văd pe cea de pe locul întâi și încă vreo câteva pe deasupra, dar ce ne facem cu restul de 90?!?

Sau să zicem... Peru. Mai ales că știu deja ce n-am voie să ratez odată ajunsă acolo.

De Antarctica nici nu mai vorbesc. Șansele sunt minime, dar înghit în sec și tot sper și iar sper într-o minune.

N-am să înțeleg în veci nebunia cu Bangkok-ul. Nu-i pe lista mea de priorități, nu m-a atras niciodată și mă lipsesc de el cu dragă inimă în favoarea uneia dintre destinațiile enumerate anterior. (De preferință Antarctica, mă aude cineva acolo sus?)  

Travel News - Ce se mai întâmplă prin lume (IV)

Înainte să mă certați că am cam lipsit din povestire în ultima vreme dați-mi voie să mă disculp spunându-vă că de câteva săptămâni sunt ocupată până peste cap. Cu Londra și Edinburgh, în special, deși recunosc că am mai dat fuga și prin alte părți în Marea Britanie, mi-ar fi fost cam greu să rezist știută fiind pasiunea mea pentru aste locuri minunate. Până ce voi apuca să vă scriu ce am mai descoperit interesant la Londra și cât de trăzniți (în cel mai bun sens cu puțință) sunt scoțienii, luați de vă aruncați privirea pe câteva articole care mi-au atras atenția de curând.

Travel News - Ce se mai întâmplă prin lume (III)

Nu fac parte dintre cei pe care o producție hollywoodiană, fie ea și una reușită, îi trimite pe coclauri cât ai clipi, nerăbdători să vadă cu propriii ochi o anumită destinație prezentată, de prea multe ori, în chip idilic și cu omisiunea unor informații care i-ar pune, poate, mai degrabă pe gânduri decât pe drum. Am realizat de ceva vreme, intuitiv și apoi empiric, că realitatea unor astfel de filme este adesea cosmetizată până la a crea o imagine falsă asupra destinației respective. Nu pic pe spate dorindu-mi să experimentez măcar o dată pe pielea proprie destinul fabulos (?) al unor cuconițe exaltate și/sau sărace cu duhul care părăsesc lumea civilizată pentru a trăi în cocioabe mizere alături de alesul "inimii" ori care pleacă în lume ca să se regăsească în mult trâmbițatele destinații "spirituale". Vreau să sper că n-o să am niciodată nevoie să mă "regăsesc" (clișeic) într-un asemenea mod sau, dacă una ca asta va fi de neevitat, să o pot face totuși fără astfel de artificii sau cârje mentale, fără să fug de ceva și într-un mod mai simplu, de pildă ajutând acolo unde este nevoie de ajutor. Nu în ultimul rând, am în minte, încă dinainte de a fi bănuit măcar că voi putea să călătoresc atât cât am făcut-o în ultima vreme, cele câteva (mint, nu sunt doar câteva) destinații pe care țin morțiș să le văd, iar inspirația mi-am extras-o până acum și prefer să o extrag în continuare din cărți și documentare mai degrabă decât din filme artistice. Sigur, am la activ și două-trei excepții, însă în principiu un film trebuie să fie cu adevărat remarcabil ca să mă convingă să îi plec pe urme.

Travel News - Ce se mai întâmplă prin lume (II)

Din seria "cafea cu lacrimi", vă mărturisesc că mi-am început una dintre zilele trecute cu o porție sănătoasă de plâns. Avem, fiecare, măcar un vis pe care nădăjduim, în ciuda obstacolelor majore, să ni-l îndeplinim într-o bună zi, iar visul meu se numește Antarctica. Felicity Aston și-a văzut visul cu ochii, devenind prima femeie din lume care a traversat singură Antarctica.

La polul opus (dar nu Polul Nord, deși îmi ocupă și el mare parte din gânduri), cele câteva escapade în Maldive și Seychelles de anul acesta mai că mi-au deschis apetitul pentru insule. Celor ca mine care s-au bătut ani la rând cu pumnul în piept cum că ei nu se dau în vânt după insule exotice pentru ca apoi să le pice vrăjiți în mreje la prima vedere, Lonely Planet le oferă material consistent de studiu. Nu-mi spuneți că n-ați găsit măcar o insuliță care să vă facă cu ochiul...

Pasionații de călătorii și Beatles vor citi articolul acesta pe nerăsuflate. Pe 5 octombrie s-au împlinit 50 ani de la apariția single-ului de debut "Love me do", scuză numai bună pentru a porni pe urmele lor în sfârșit dacă asta v-ați dorit dintotdeauna.

Luna octombrie nu înseamnă însă numai Beatles. E drept că Oktoberfest s-a încheiat deja și sper că ați reușit să ajungeți și voi acolo pentru a trăi pe pielea voastră atmosfera de zile mari care cuprinde orașul cu prilejul festivalului, însă câți dintre voi ați descoperit Bavaria cea de dincolo de Oktoberfest? Vă spun cu mâna pe inimă că puține locuri din lumea asta mare îmi sunt la fel de dragi... Iar dacă v-a cuprins cumva febra Halloween-ului și nu știți cum și unde să-l petreceți anul acesta, poate vă atrage un sejur într-unul dintre hotelurile bântuite de peste ocean.

Apropo de hoteluri trăznite, v-ați gândit vreodată să înnoptați pe o barcă? Iată o serie de propuneri cărora abia aștept să le dau curs cu prima ocazie... La capitolul "așa nu" aș încadra cel mai recent proiect al Dubaiului, Taj Arabia - o replică de 3-4 ori mai mare a Taj Mahal-ului indian cu destinația de hotel. O lacrimă teatrală pe obrazul timpului?! Nu mersi, pentru mine Taj Mahal este unul singur!

În cazul puțin probabil în care ați rămâne în pană de idei în ceea ce privește destinațiile acestui sfârșit de an, orașe de peste mări și țări se întrec în a vă avea drept mușterii. Fie că alegeți să conduceți un tren pe unul dintre simulatoarele din incinta Muzeului Căilor Ferate din Tokyo ori să vă amestecați printre cei 100.000 turiști așteptați cu brațele deschise la Wellington cu prilejul lansării cu fast a filmului "The Hobbit", organizatorii vă promit o experiență de neuitat. Ce să mai zic de ispita inaugurării celui mai mare oceanariu din lume la Singapore fix de ziua mea? :-)

Dacă toate astea vi se par inaccesibile ori dacă plănuiți să nu vă îndepărtați prea tare de casă, Roma, Veneția ori Florența s-ar putea să vă surâdă toamna asta. Grijă mare totuși să nu împușcați oareșce amenzi, v-ar putea reduce considerabil bugetul de vacanță! Altminteri, Marocul pare să merite cât mai curând o vizită, citiți aici ce nu trebuie să ratați odată ajunși acolo.

Cât despre mine, vă salut cu drag din Lisabona!

Travel News - Ce se mai întâmplă prin lume (I)

Pentru aceia dintre voi care, din varii motive, nu le puteți urmări pe pagina mea de Facebook, dar și pentru ca eu să pot găsi mai ușor, în caz de nevoie, link-urile către respectivele articole care m-au interesat la un moment dat, am hotărât ca începând de astăzi să vă anunț pe blog cele mai recente noutăți în materie de călătorii, dintre cele pe care le citesc cu nesaț dimineața la prima oră în timp ce îmi beau cafeaua. Nu mă angajez la o anumită frecvență pentru că mă aștept la un final de an din cale afară de încărcat, însă promit că încerc să vă fac un rezumat al știrilor care mi-au atras atenția în mod deosebit măcar o dată pe săptămână.

Nici n-am deschis bine ochii de dimineață că m-am și trezit în mijlocul unui eveniment pentru care mai că m-am simțit nepregătită dat fiind că abia am aterizat ieri în Doha nu cu mult înainte de miezul nopții: Ziua Internațională a Turismului :). Wow, asta da ocazie să-mi mai cumpăr un bilet de avion către o nouă (dar mai veche) destinație. Nu că aș mai avea nevoie de vreo ocazie. De ce pică ZIT fix pe data de 27 septembrie puteți citi aici. Pentru cei care au acces la Facebook, mai pe seară veți putea încerca din nou să ghiciți unde plec de astă dată, pun la bătaie obișnuitele două vederi trimise cu mânuța mea chiar de acolo.

Cercetez mai departe internetul și dau peste... ce să vezi? Qatar Airways mai lansează o destinație. Najaf, mai exact, care se alătură celor două orașe irakiene Baghdad și Erbil operate de linia aeriană. Dacă v-a apucat așa un dor de ducă la auzul acestei știri chiar vă poftesc să mergeți și aștept să-mi povestiți și mie cum a fost, nu de alta, dar eu una prea curând nu calc pe acolo. În schimb aștept cu nerăbdare primele curse către Belgrad și Varșovia. Nu mai e mult până în decembrie, însă până în noiembrie mai e și mai puțin :). Apropo, v-am povestit că am terminat de văzut toate filmele de pe Qatar Airways? Bine, am omis intenționat să le văd pe cele de tip Bollywood și nici după cele horror și/sau cu tragedii/boli incurabile/catastrofe nu mă dau în vânt, dar în rest le-am văzut pe toate. Mint, mai am vreo două cu Bond, James Bond. Aproape că am epuizat și toate documentarele care mă interesau (National Geographic și Travel Channel)!

Am continuat seria articolelor din și despre aviație cu o întâmplare amuzantă și nu prea: în timpul unei curse Qantas, un crocodil prestidigitator s-a eliberat din cușcă. Pesemne îl întemnițaseră pentru că nu plătise bilet că să stea laolaltă cu ceilalți pasageri.

Năzuiți să întâlniți și voi un crocodil pe o linie aeriană? În cazul ăsta poate că ar trebui să zburați mai des. Cel mai simplu mod ar fi să vă reprofilați, devenind - de ce nu? - însoțitori de bord. Simplu, ziceți? Mai gândiți-vă.

Așa cum îi șade bine unui călător sadea, mi-am început ziua punând alte două destinații pe listă. Azi, litera B: Baku și Bologna. Cine nu și-ar dori să vadă noile turnuri din capitala Azerbaidjanului ori să viziteze primul muzeu al înghețatei din lume??? Dacă ajung, promit să fac multe poze pe care să vi le arăt și vouă.

Că tot veni vorba de poze, iată 7 moduri creative de a le arăta și altora pozele făcute de voi în călătorii fără a-i plictisi peste măsură. Într-adevăr, "cine ar vrea să vadă 300 de poze ale unuia și aceluiași elefant"? Ups, dar 300 de poze ale unui leu?! Ghepard cu pui? Sausage tree?

În final, iată ultima ispravă marca Google. Senzațional, nu?

Maldive - Love at first shark!

Scuderia Ferrari Live Street Demonstration

Săptămâna aceasta Qatarul se pregătește intensiv pentru cea de-a doua ediție internațională a Qatar Motor Show, programată să se desfășoare în perioada 25-28 ianuarie 2012. Și oare ce eveniment ar fi fost mai potrivit pentru a lansa cu mare pompă această a doua ediție decât o demonstrație live a echipei Ferrari? Dacă mă întrebați pe mine, nici că s-ar fi putut alege un loc mai nimerit cu o atare ocazie decât minunata Corniche Road cu vedere la apele Golfului Persic și la mai toate clădirile importante din Doha. Evenimentul, care a constituit o premieră în istoria micuțului stat din Golf, a fost organizat de Shell, sponsor al Qatar Motor Show și partener tehnic al Scuderiei Ferrari. Surse mult mai pricepute decât mine spun că Marc Gené, pilotul de Formula 1 care și-a etalat măiestria de-a lungul Cornișei, ar fi atins nu mai puțin de 300 km/h în cei 3 km de "pistă" care i-au fost puși la dispoziție de către organizatori. Am avut ceva emoții și fără să fi știut una ca asta, dat fiind că - din motive de vizibilitate optimă - m-am postat fix într-unul dintre cele două sensuri giratorii între care s-a desfășurat cursa demonstrativă...