Islanda de Crăciun

Islanda. Închid ochii și-mi amintesc de un ținut ireal în care parcă am pășit cândva demult, în sezonul Crăciunului. Să fi fost un vis de Crăciun? Nu, nu, aievea a fost. Crăciunul însă e un vis în Islanda. Domol, seren, blând și plin de înțelesuri, așa cum ar trebui să fie (dar nu prea mai e) Crăciunul. Prilej de cugetare și recunoștință, motiv în plus pentru a-ți avea aproape familia, scurt răgaz înaintea noii treceri de la vechiul la noul an, mai puțin bun, mai bun, mai comod, mai aventuros, sau cine știe. Și un pic de magie. Doar un pic, cât să nu devină greu de crezut. Iar islandezii nu sunt mai buni, mai blânzi și mai iertători doar de Crăciun. Așa sunt ei dintotdeauna.

Águeda și umbreluțele Domnului

 
Puțină lume a auzit vreodată de  Águeda. Atât de puțină, încât umblă vorba că linia de cale ferată care leagă Aveiro de Águeda urmează a fi desființată din lipsă de mușterii. Și poate că nici n-ar fi prea mare pierderea, gândești în sinea ta când vezi în fine apropiindu-se agale de peron cele trei-patru vagoane mâzgălite și uzate cu uși ferecate pe care, folosind cheile - sau poate cuvintele de trecere - potrivite, controlorul de bilete le înduplecă rând pe rând să permită accesul celor câțiva pasageri. Doi, mai exact, dacă nu ne punem la socoteală.

Deși soarele și-a început ascensiunea diurnă, ba chiar a urcat deja binișor pe cer, lumina pătrunde cu greu în interiorul trenului, împiedicată, poate, de desenele lățite dizgrațios pe întreaga suprafață a garniturii, incluzând geamurile și așa nu tocmai generoase, ori poate terifiată la gândul că, odată captivă în spațiul îngust dintre pereții vagoanelor, ar putea rămâne prizonieră pe vecie, pierzându-și treptat strălucirea și prospețimea la fel ca toate celelalte componente ale interiorului prăfuit. Interior pe care o privire furișată în partea dreaptă ne dezvăluie că îl împărțim cu două femei vârstnice, probabil localnice, în mod cert străine de imboldul care ne-a mânat, întâmplător, în aceeași direcție.

Cele mai frumoase târguri de Crăciun (V) - Bratislava

Închide ochii şi imaginează-ţi o noapte de Crăciun ca oricare alta. Cu Moş Crăciun, reni, brazi în veşminte festive, cadouri, bunătăţi aburinde şi tot tacâmul. Numai că Moşul are chip oacheş şi trăsături de turc, priveşte sever din spatele ochelarilor cu rame întunecate şi îşi agită febril toiagul din lemn de mesteacăn în timp ce răcneşte ordine scurte către unul dintre reni care, judecând după nasul stacojiu, suferă de o serioasă infecţie parazitică. E târziu şi se grăbeşte din cale afară să salveze trei surori sărace pe care lipsa zestrei ameninţă să le arunce pe drumul pierzaniei. Şi asta pe cât posibil înainte ca alaiul deşănţat al vrăjitoarelor să ia cu asalt bătăturile în căutare de mături pe care să le călărească în noapte hohotind ameninţător. Azvârle în pripă câţiva păianjeni în sacul cu decoraţiuni pentru brad şi, cu o privire dispreţuitoare aruncată bietului Rudolph care nu conteneşte a-şi scărpina cu sârg nasul înroşit, îşi încalecă bidiviul înaripat cu opt picioare şi dispare în noapte, urmărit îndeaproape de sania doldora de cadouri pe care anul acesta le va lăsa în seama celei mai mici dintre cămilele caravanei Oamenilor Înţelepţi... Deşi ar putea lesne trece drept rod al fabulaţiilor unei minţi rătăcite, cele de mai sus sunt în fapt nimic altceva decât un potpuriu de adevăruri, superstiţii, credinţe şi tradiţii de Crăciun din lumea largă, singurul păcat al povestioarei constând în niscaiva anacronisme şi învălmăşeli geografice menite a-i conferi cursivitate. Să abandonăm deci făgaşul obişnuit al articolelor de sezon în favoarea trecerii în revistă a celor mai hazlii ori de-a dreptul ţicnite informaţii şi obiceiuri legate de Crăciun.

Cele mai frumoase târguri de Crăciun (IV) - Lyon

Nașterea lui Iisus Cristos - nu mă îndoiesc că ați aflat cu toții până acum că aceasta este semnificația Crăciunului - se sărbătorește în mod tradițional pe data de 25 decembrie. Lucrurile nu au stat însă așa de la bun început, data inițială a acestei sărbători, strâns legată de momentul Epifaniei când Iisus s-a arătat lumii ca fiu al lui Dumnezeu, era (și încă este în anumite regiuni, de pildă Armenia și Etiopia) 6 ianuarie. Data exactă a nașterii lui Iisus nu este însă cunoscută, aceasta situându-se, potrivit istoricilor, cândva între secolele 7 și 2 îHr. Data de 25 decembrie a fost stabilită ca dată a sărbătorii Crăciunului la începutul secolului IV, una dintre teoriile vehiculate cu privire la acest moment fiind aceea că pe 25 decembrie se împlinesc exact 9 luni de la data la care creștinii sărbătoresc concepția lui Iisus (25 martie). Alte variante includ suprapunerea intenționată a acestei date cu cea a festivalului roman al solstițiului de iarnă (Brumalia) ori cu alte festivaluri de iarnă străvechi.

Arcen - refugiul olandez al elfilor

Situat în Olanda între râul Maas și granița cu Germania și prea puțin cunoscut turiștilor, Arcen e genul de sătuc pe care îl îndrăgești din prima clipă. Delicată, liniștită, cu străduțe pietruite care te poartă printre case de cărămidă roșie cu două-trei etaje, ale căror fațade au drept unice podoabe ghivece cu mușcate ori felinare decorative, cu bolți de verdeață și gărdulețe năpădite de iederă, cu ferestre înalte și luminoase ale căror tende în culori neutre trădează existența prăvăliilor cu suveniruri și specialități locale, micuța așezare se mândrește cu un castel baroc vechi de secole și cele mai frumoase grădini din Olanda: Kasteeltuinen. Aici are loc de două ori pe an un festival fantezist cu accente medievale la care participă zeci de mii de oameni, pe numele lui Elf Fantasy Fair, la finalul căruia, cucerit de peisajul desăvârșit care i-a slujit drept scenă de desfășurare, nu poți să nu te gândești că elfii înșiși, dacă ar fi avut de ales, și-ar fi stabilit aici cartierul general!

Veneția în costum de Carnaval

Veneția, 11 februarie 2012. Prima zi de carnaval. Prognozele meteo care anunță vânt nebun și ninsori viscolite s-au înșelat de bună seamă cu câteva ceasuri, oferindu-ți suficient răgaz pentru a lua, din nou, Veneția la picior. Veneția acestor zile își dezvăluie o cu totul altă față, una poznașă, ludică, îmbujorată deopotrivă de răbufnirile gerului aprig și de vinul fiert care aburește îmbietor la fiecare colț de stradă. 

Revelion la Singapore - civilizație, bun gust și un show de zile mari!

În afară de vremurile zbuciumate și demult apuse ale adolescenței când orice ocazie era potrivită pentru a o întinde de acasă, nu mi-am dorit niciodată să plec de Revelion. Cu riscul de a fi privită strâmb și de a nu mă înscrie în trend, la întrebarea: "Ce faci de Revelion?" - între noi fie vorba lansată tot mai devreme odată cu trecerea anilor, astfel că mai nou tirul de întrebări se pornește, chinuitor, încă de pe la sfârșitul verii - răspundeam, invariabil, "Stau acasă". "Cum adică stai acasă?" țâșneau în sus intrigate sprâncenele interlocutorului,  în timp ce fața i se preschimba pe dată într-un enorm semn de întrebare. "Uite-așa, stau acasă", îl expediam fără prea multe explicații, iar lista mentală a personajelor ce aveau să-mi elibereze orașul chiar și numai pentru una-două săptămâni se lărgea simțitor, la fel ca zâmbetul triumfător ce punea stăpânire pe toată ființa mea și pe care  nu aveam să-l mai pot camufla multă vreme, astfel încât speram ca exodul de sărbători - marea migrație a turmelor de petrecăreți - să aibă loc cât mai curând cu putință!

Cele mai frumoase târguri de Crăciun (III) - Viena

Când vine vorba de răstimpul în care se desfășoară mult așteptatele Weihnachtsmärkte sau Christkindlmärkte din Germania și Austria, un scurt moment de reflecție vă va releva faptul că acestea își deschid și închid porțile, în mare, cam în aceeași perioadă. Sigur, veți spune că e natural ca târgurile de Crăciun să aibă loc în preajma sărbătorii care le împrumută numele și, deși nu greșiți câtuși de puțin, nu pot să nu observ că este un răspuns pe cât de corect pe atât de ...imprecis. Și asta pentru că momentul de începere a majorității târgurilor de Crăciun nu este nicidecum lăsat la voia întâmplării, după cum s-ar putea crede în necunoștință de cauză. Dimpotrivă, momentul de care vă vorbesc are o tradiție îndelungată și o semnificație religioasă aparte, aflându-se în strânsă legătură cu perioada premergătoare celebrării Nașterii lui Iisus pe care nemții și austriecii o denumesc Advent sau Adventszeit și care cuprinde cele 4 săptămâni dinainte de 25 decembrie.

Cele mai frumoase târguri de Crăciun (II) - Sibiu

Despre primele târguri de Crăciun se spune că și-ar avea originea în perioada de sfârșit a Evului Mediu. Deloc surprinzător dat fiind zona actuală de răspândire majoră a târgurilor de Crăciun, acestea au apărut în partea vorbitoare de limbă germană a Europei. Astfel, în Austria anului 1296 lua naștere primul eveniment de acest gen, cunoscut sub denumirea de Dezembermarkt (târgul lunii decembrie) și organizat cu aprobarea ducelui Albrecht I al Austriei pentru comercianții vienezi, în timp ce în Germania cel mai vechi târg a avut loc la Bautzen în 1384, sub forma unei piețe de carne (Fleischmarkt) în aer liber instituite prin lege de către însuși regele Wenzel, dreptul de expunere a mărfurilor în cadrul pieței încetând de Crăciun. Al treilea cel mai vechi târg din lume, târgul de Crăciun din Frankfurt am Main este atestat documentar încă din 1393.

Cele mai frumoase târguri de Crăciun (I) - Wasserburg am Inn

Iubesc Crăciunul. Nici nu știu ce mă atrage mai mult, fulgii mari care se prăvălesc peste străzi și acoperișuri ascunzând cu delicatețe petele de rușine de pe obrajii orașelor, brazii falnici din piețe printre care te preumbli scrutător, cu același aer grav pe care ți l-ar conferi orice altă decizie importantă, convins fiind că numai unul este demn de a-ți păși pragul și de a-ți fi tovarăș de nădejde cea mai mare parte a sezonului hibernal, misteriosul Moș cu hăinuță comercială și chip durduliu și jovial, atât de durduliu încât mai că te bufnește râsul când ți-l imaginezi încercând să se strecoare prin vreun horn de coș, cadourile împachetate cu grijă în hârtie lucioasă pe care mai că nu te-ai îndura s-o sfâșii de n-ar fi marea curiozitate asupra prețiosului conținut, mirosurile care năvălesc afară din case pe ferestre și din balcoane, printre tocuri de uși, pe casele scărilor și dintre rafturile ticsite cu produse ale prăvăliilor - miros de ace de brad amestecat cu aromă de mandarine și portocale, miros de vin fiert împletit cu aromă de ghimbir și scorțișoară, miros de friptură fragedă mustind în sosuri limpezi cu aromă de dafin și piper - amintirea unor povești care mi-au marcat copilăria, povești despre spărgători de nuci transformați în prinți și fetițe cu chibrituri tânjind din spatele ferestrelor aburite după lumină, căldură, o cină îndestulătoare și o familie cu care le-ar putea împărți, colindele vechi, cântate în acompaniament de orgă, care-ți fac ochii să înoate în lacrimi ori șiragurile de luminițe pâlpâind ritmic dincolo de geamuri pe care gerul aprig desenează minunate flori de gheață. Ce vă pot spune, însă, este că de ceva vreme nu-mi mai pot imagina această sărbătoare fără fantasticele târguri de Crăciun dintre care multe își deschid porțile încă de la jumătatea lui noiembrie pentru a schimba total fața orașelor ce le găzduiesc până dincolo de Crăciun.

Noaptea dovlecilor în Canada (II)

După cum vă povesteam data trecută, am părăsit Montrealul în toiul pregătirilor de Halloween. Oarecum înciudată că plecam înainte de sărbătoarea propriu-zisă, știind poate, în sinea mea, că forfota și freamătul care îi făceau pe mulți să afirme despre Toronto că acesta este situat mai degrabă în SUA decât în Canada nu aveau să egaleze nicicând în sufletul și mintea mea farmecul tihnit al Montrealului, m-am consolat totuși la gândul că eram, încă, în vacanță și poate (cine știe?!) Halloween-ul în Toronto avea să mă surprindă plăcut. 

Noaptea dovlecilor în Canada (I)

Nu mă dau în vânt după sărbători importate, însă dacă am ocazia să văd pe viu un astfel de eveniment la el acasă, fiți siguri că sunt prima care sar în sus de bucurie și număr clipele până la mult așteptatul moment. Iar ocazia s-a ivit pe nepusă masă anul trecut în octombrie, când am făcut un ditamai saltul înaripat peste ocean și m-am trezit buimacă pe continentul american tocmai când toamna dăduse iama în paleta-i colorată, înzestrând frunzele cu hăinuțe noi și vesele care ar fi făcut să pălească de ciudă orice designer cu pretenții de mare inovator.

Curiozități din viața unui bătrânel bicentenar: Oktoberfest

Îmi doream de multă vreme să ajung, am trecut de atâtea ori prin München și totuși nu știu, zău, cum de nu s-a brodit niciodată să mă aflu în capitala bavareză în perioada festivalului lunii octombrie. Habar nu aveam eu în tot acest timp de ce, însă anul acesta am elucidat într-un final misterul: pentru că nici anul trecut, nici acum doi ani, nici acum cinci-șase ani când începeau, timid, călătoriile mele, Oktoberfest nu ar fi împlinit, încă, 200 de ani! :-) Recunosc așadar că nu aveam nici cea mai mică idee de această aniversare importantă atunci când, ascultându-mi...să zicem...intuiția feminină, am insistat mai mult ca oricând anul acesta să ajung la München, fie și numai pentru câteva ore. Zis si făcut, într-o duminică, în jurul prânzului, puneam piciorul în sfârșit pe Theresienwiese...

Cum se distrează în mod normal petrecăreții veniți de pretutindeni la Oktoberfest vă puteți lesne imagina și dacă nu ați participat niciodată la festival, așa că nu vă plictisesc cu astfel de amănunte. S-ar putea să vă intereseze însă câteva curiozități legate de Oktoberfest pe care sunt aproape sigură că mulți dintre voi nu le știați:

Având în vedere că cea mai mare parte a festivalului se desfășoară anual în cursul lunii septembrie, prima întrebare care se naște inevitabil pe buzele oricui este de ce Oktoberfest nu se numește mai degrabă...Septemberfest?  Să vă explic de ce. Predecesorul Oktoberfest-ului, care a constat la vremea respectivă într-o măreață cursă de cai, a avut loc între 12 și 17 octombrie 1810 pentru a celebra căsătoria prințului moștenitor Ludovic I al Bavariei cu Therese von Sachsen-Hildburghausen, prințesa al cărei nume îl poartă și astăzi  locul de desfășurare al festivalului. Sărbătoarea s-a repetat și în anii următori, când a fost mutată în septembrie pe motiv că vremea din această lună era mult mai potrivită pentru un astfel de eveniment în aer liber. Oktoberfest se termină însă de fiecare dată tot în luna octombrie, iar numele i-a rămas neschimbat în amintirea primelor festivități. 

Începând de anul trecut, avioanelor le este interzis să survoleze Theresienwiese la o altitudine mai mică de 860 m. Elicoptere ale poliției stau pe poziții, pregătite să intervină în caz de încălcare a acestei interdicții, iar piloții care nu respectă aceste reglementări sunt pedepsiți penal. 

Chelnerii angajați să servească în cadrul festivalului muncesc din greu, dar și câștigă pe măsură. În cele două săptămâni ale Oktoberfest-ului se câștigă în medie 5.500 de euro. Dacă au noroc să se ocupe de vedetele prezente la festival, câștigurile lor pot depăși chiar 10.000 euro. Vă gândiți cumva să vă luați de pe acum concediu de Oktoberfest pentru la anul? :-P

2010 este primul an în care fumatul nu mai este permis în nici unul dintre corturile festivalului. 

Poate ați mai auzit povești cu pahare, căni sau halbe pe care unii sau alții și le îndeasă în geantă prin baruri ori la diverse târguri după ce le-au golit, „uitând” să le plătească. Nu cumva să vă treacă prin gând una ca asta la Oktoberfest, peste tot sunt afișe care interzic în mod expres această practică. În caz contrar, s-ar putea să vă treziți (pe bună dreptate!) urmăriți penal pentru furt și cu siguranță nu vă va salva nici faptul că nu înțelegeți limba germană. În schimbul sumei de 7,50 euro veți putea lua cu voi în mod legal ditamai halba aniversară. Ceea ce eu una am și făcut.

Din anul 1810 de când a luat naștere tradiția Oktoberfest-ului, festivalul a fost anulat de 24 de ori din cauza războaielor, epidemiilor de holeră și hiperinflației. Oktoberfest celebrează, ce-i drept, 200 de ani de la debut, dar anul acesta a avut loc abia ediția cu numărul 177 a festivalului.

În anul 2008 vizitatorii au pierdut 4.600 de obiecte la Oktoberfest. M-am perpelit de râs aflând cam ce se găsea printre acestea: un costum de Superman, o pereche de ochelari de scafandru, o pereche de clăpari, patru verighete, un stativ de partituri, un extinctor, o scară de aluminiu și o dantură falsă :-D.

Multă lume își ia concediu special pentru a munci pe Theresienwiese pe durata Oktoberfest-ului. Cred și eu, având în vedere punctul 3 de mai sus!

Cea mai lungă pauză din istoria Oktoberfest-ului a avut loc între anii 1939 și 1948. În timpul celui de al Doilea Război Mondial festivalul a fost anulat complet, la sfârșitul anilor ’40 fiind înlocuit temporar cu mai micuțul  „Herbstfest” (Festivalul toamnei).

Ediția aniversară din anul 1985 a adus cei mai mulți vizitatori la Oktoberfest. În 1985 Oktoberfest exista exact de 175 de ani, deși – având în vedere cele 24 de ediții anulate – la momentul respectiv se desfășura de fapt abia festivalul cu numărul 151.

Cel mai mare cort al tuturor timpurilor a fost cortul Pschorr-Bräu-Rosl din anul 1913. Acesta avea o arie de 5.500 mp și o capacitate de 12.000 de locuri. În prezent, cel mai mare cort aparține halei Hofbräu, capabilă a găzdui 10.000 de vizitatori.

Atât aniversarea din anul 1835 (25 de ani), cât și cele din anii 1910 (100 de ani) și 1985 (175 de ani) coincid cu apariția cometei Halley. Pasămite așa petreceri de pomină au loc la nemți, dom’le, încât nici măcar cometele nu pot sta departe :-D.

Fiind prima mea prezență la Oktoberfest, n-aș ști să vă spun dacă anul acesta petrecerea a fost mai îndrăcită decât cu alte ocazii sau nu. Ce pot să vă spun însă este că n-am văzut în viața mea atâta puzderie de lume la un loc, n-am mirosit nicicând atâtea minunății de arome amestecate, n-am admirat niciodată atâtea costume tradiționale, n-am crezut vreodată să curgă undeva atâta bere! Și mai ales n-am savurat nicicând ca acum liniștea orașului aproape pustiu la lăsarea serii, în timp ce la Oktoberfest, probabil, petrecerea era în toi.

Fête des Lumières

In decembrie 2009 am ajuns, mai mult sau mai putin intamplator, la Festivalul lyonez al Luminilor. Lyonul este oricum un oras extrem de prietenos, insa in timpul sarbatorilor de iarna chiar se intrece pe sine. In aceasta perioada, pe langa frumoasele decoratiuni de sezon care impanzesc orasul, in pietele principale isi fac aparitia traditionalele targuri de Craciun unde poti sorbi cu nesat un vin fiert cu scortisoara sau te poti infrupta din dulciurile (a se citi "martipaaaan" :-P) care mai de care mai imbietoare. Si, ca o veritabila abonata a targurilor de Craciun ce ma aflu (mai ales a celor din Nürnberg, Viena si München), va spun cu mana pe inima ca targurile de Craciun de la Lyon nu sunt cu nimic mai prejos decat renumitele "Weihnachtsmärkte" sau "Christkindlmärkte" nemtesti sau austriece. Ceea ce a constituit o surpriza si pentru mine, daca stau sa ma gandesc :-)

In luna decembrie a fiecarui an, mai exact in perioada 5-8 decembrie, la Lyon are loc Festivalul Luminilor ("Fête des lumières"). Povestea festivalului si semnificatia datei de 8 decembrie pentru lyonezi le-am aflat abia la fata locului. Am fost placut surprinsa de frecventa cu care, in diferite locuri din oras (cel mai adesea insa in preajma bisericilor), tineri francezi ne opreau din drum pentru a ne inmana cate o brosura in timp ce ne puneau Intrebarea, cea care imi mai rasuna si astazi in urechi: "Est-ce que vous connaissez l'histoire du 8 décembre?". Si era atata bunavointa in tonul lor, incat in mod sigur ai fi fost tentat sa te opresti si daca ai fi cunoscut deja povestea :-).

Pe scurt, atat festivalul cat si bazilica Notre-Dame de Fourvière sunt inchinate Fecioarei Maria. In 1643, pe fundalul ciumei care face ravagii in Europa, orasul Lyon este pus sub protectia Mariei. In fiecare an, pe 8 septembrie - sarbatoarea nasterii Maicii Domnului - responsabilii orasului urca pe colina Fourviere pentru a o omagia pe Maria. Mai tarziu, in 1832, orasul este incercat din nou, de data aceasta de holera. Pentru a multumi Fecioarei Maria ca a crutat Lyonul si de aceasta data, se hotaraste edificarea unei statui de bronz aurite pe colina Fourvière. Inaugurarea ar fi trebuit sa aiba loc pe data de 8 septembrie 1852, insa din cauza unor inundatii ceremonia este amanata pentru 8 decembrie, o alta sarbatoare dedicata Mariei, si anume Imaculata Conceptiune. Insa nici acum evenimentul nu are loc, de aceasta data din cauza unei furtuni care loveste Lyonul. Cand intemperiile iau sfarsit, lyonezii aprind spontan lumanari la ferestre si apoi coboara in strada, strigand "Vive Marie" si sarbatorind. Aprinsul lumanarilor la ferestre devine traditie, fiind repetat an de an pe data de 8 decembrie, alaturi de acel "Merci Marie" pe care l-am intalnit la tot pasul, inclusiv sub forma de inscriptie luminoasa gigantica tocmai sus pe colina Fourvière. Si uite-asa a luat nastere treptat Festivalul Luminilor, care se bucura in prezent de ultimele tehnologii in materie. Las pozele sa va convinga ca merita sa ajungeti la Lyon macar o data in perioada in care luminile pun stapanire pe oras. Va mai spun doar, ca o curiozitate, ca pe langa povestea de mai sus, Lyonul este renumit pentru fratii Auguste si Louis Lumière :-P iar orasul a fost numit initial Lugdunum, care insemna nici mai mult nici mai putin decat "hill of lights" :-)

Pentru cine este interesat, iata site-ul oficial al festivalului aici.

Si...inca ceva. Nu degeaba am ales acest subiect acum. Fie ca "lumina" sa va calauzeasca pasii mereu! Paste fericit! :-)