24.12.12

Cele mai frumoase târguri de Crăciun (V) - Bratislava


Închide ochii şi imaginează-ţi o noapte de Crăciun ca oricare alta. Cu Moş Crăciun, reni, brazi în veşminte festive, cadouri, bunătăţi aburinde şi tot tacâmul. Numai că Moşul are chip oacheş şi trăsături de turc, priveşte sever din spatele ochelarilor cu rame întunecate şi îşi agită febril toiagul din lemn de mesteacăn în timp ce răcneşte ordine scurte către unul dintre reni care, judecând după nasul stacojiu, suferă de o serioasă infecţie parazitică. E târziu şi se grăbeşte din cale afară să salveze trei surori sărace pe care lipsa zestrei ameninţă să le arunce pe drumul pierzaniei. Şi asta pe cât posibil înainte ca alaiul deşănţat al vrăjitoarelor să ia cu asalt bătăturile în căutare de mături pe care să le călărească în noapte hohotind ameninţător. Azvârle în pripă câţiva păianjeni în sacul cu decoraţiuni pentru brad şi, cu o privire dispreţuitoare aruncată bietului Rudolph care nu conteneşte a-şi scărpina cu sârg nasul înroşit, îşi încalecă bidiviul înaripat cu opt picioare şi dispare în noapte, urmărit îndeaproape de sania doldora de cadouri pe care anul acesta le va lăsa în seama celei mai mici dintre cămilele caravanei Oamenilor Înţelepţi... Deşi ar putea lesne trece drept rod al fabulaţiilor unei minţi rătăcite, cele de mai sus sunt în fapt nimic altceva decât un potpuriu de adevăruri, superstiţii, credinţe şi tradiţii de Crăciun din lumea largă, singurul păcat al povestioarei constând în niscaiva anacronisme şi învălmăşeli geografice menite a-i conferi cursivitate. Să abandonăm deci făgaşul obişnuit al articolelor de sezon în favoarea trecerii în revistă a celor mai hazlii ori de-a dreptul ţicnite informaţii şi obiceiuri legate de Crăciun.

Imaginea Moşului are la bază un personaj real, episcopul Sf. Nikolas din Myra, care a trăit în secolul al patrulea în Patara (pe teritoriul Turciei de azi). Era portretizat ca un om sever şi autoritar, simbol al disciplinei şi pedepsei, neavând nimic în comun cu imaginea jovială a Moşului zilelor noastre. Este cel mai popular sfânt non-biblic şi patronul bancherilor, cămătarilor, piraţilor, măcelarilor, navigatorilor, hoţilor şi orfanilor. A fost, fără voia lui, iniţiatorul tradiţiei şosetelor de Crăciun prin aceea că a salvat trei surori sărace şi fără de zestre, condamnate la a se prostitua pentru a putea supravieţui, strecurându-se pe căminul lor şi umplându-le cu generozitate şosetele cu monede de aur. Pare-se că unul dintre precursorii lui ar fi fost Odin, zeul viking călare pe un cal înaripat cu opt picioare - Sleipnir - care împărţea deopotrivă cadouri şi pedepse copiilor în timpul iernii. A fost popularizat în SUA de scriitorul Washington Irving care l-a descris ca pe un elf rubicond şi durduliu ce îşi făcea apariţia în noaptea de Crăciun călare pe un cal înaripat şi împărţind cadouri. Pe lângă larg răspânditul "Santa Claus", îl mai întâlnim sub multe alte denumiri, printre care Kris Kringle (rezultat al pronunţării greşite a nemţescului "Christkindl"), La Befana (Italia), Pere Noel (Franţa) şi Dedushka Moroz (echivalentul lui "Moş Gerilă" în Rusia). Potrivit unor oameni de ştiinţă americani, Moşul ar trebui să viziteze 822 case pe secundă pentru a putea aduce toate cadourile lumii la timp în Ajunul Crăciunului, ceea ce ar însemna că ar călători cu 650 mile pe secundă (Iată încă un motiv pentru care mi-aş fi dorit să fiu Moş Crăciun! :)). Pesemne că nu există copii mai fericiţi decât islandezii, de vreme ce au nu mai puţin de 13(!) Moşi Crăciuni cu nume haioase (Linge-blide, Trânteşte-uşi, Linge-linguri, Fură-lumânări, Şterpeleşte-cârnaţi etc.) care le aduc zilnic câte un cadou începând cu data de 12 decembrie. Despre renii Moşului se spune că, deşi au nume cu sonoritate masculină (Blitzer, Comet, Cupid), nu e chip să fie altceva decât femele pentru că masculii îşi leapădă coarnele în perioada din preajma Crăciunului. Şi de parcă demitizarea lui n-ar fi fost suficient de gravă şi aşa, pare-se că Rudolph cel cu nasul roşu ar fi fost inventat pentru campania publicitară de sărbători a unei companii americane de prin anii '30. Oameni de ştiinţă norvegieni au lansat ipoteza cum că Rudolph ar suferi de o infecţie parazitică a sistemului respirator, ceea ce ar explica nasul lui roşu. Desigur, cum de nu ne-om fi gândit şi singuri la una ca asta?!

De departe cele mai interesante sunt însă anumite obiceiuri practicate în varii colţişoare de lume cu ocazia Crăciunului. Astfel, una dintre cele mai vechi tradiţii norvegiene constă în ascunderea tuturor măturilor în Ajun. Şi asta pentru că exista convingerea că în noaptea de Ajun vrăjitoarele şi alte asemenea spirite rele umblă slobode prin lume în căutare de mături pe care să le încalece. Şi uite-aşa până în zilele noastre gospodinele continuă să-şi dosească măturile pe te miri unde, în timp ce bărbaţii dau raită casei trăgând din când în când câte-un foc de puşcă pentru a speria baborniţele respingătoare. Situaţia se agravează în Cehia, unde femeile nemăritate se dedau unui ritual aparte în Ajun pentru a afla dacă anul ce vine le va aduce în fine un soţ. Stând cu spatele la uşa casei, îşi azvârl peste umăr unul dintre pantofi. Dacă pantoful aterizează cu călcâiul către uşă, ghinion, fata cu pricina nu-şi va găsi sortitul nici anul viitor. Dacă în schimb bombeul este cel îndreptat către uşă, ar face bine să se pregătească deja de nuntă. Ferească Dumnezeu ca viitorul soţ să intre pe uşă în chiar momentul azvârlirii pantofului, mai ales dacă este unul cu toc, vă daţi seama cum ar putea eşua lamentabil o atare tradiţie străveche??? Campioana campioanelor este însă o tradiţie din Slovacia. De Ajun, familia se adună cu mic cu mare în jurul mesei împodobite de sărbătoare şi încărcate cu tradiţionalele bucate de sezon printre care se numără şi Loksa, un fel de mâncare preparat din pâine, umplutură de seminţe de mac şi apă. Acesta este momentul în care capul familiei ia o lingură consistentă de Loksa şi o aruncă în sus, spre tavan. Cu cât rămâne mai multă compoziţie lipicioasă pe tavan, cu atât mai bogată se spune că ar fi recolta de anul viitor. Pare-se că slovacii se amuză peste poate de acest obicei. Mă întreb cât de tare se amuză nefericitul sau nefericita căreia îi revine rolul de a îndepărta resturile de mâncare de pe tavan a doua zi...

Şi dacă tot am ajuns la slovaci, ce-ar fi să dăm noi o raită virtuală prin târgul de Crăciun de la Bratislava?

3. Bratislava

 
Dacă n-ai ajuns până acum la Bratislava, du-te, dar nu oricând, ci de Crăciun. Vei vedea cu propriii ochi și vei înțelege pe dată de ce Hans Christian Andersen a spus cândva despre oraș: "If you want a fairy tale, your city is a fairy tale itself". În afară de răbufnirile înghețate ale iernii cărora le poți face în ciudă aruncând pe tine cât mai multe straturi călduroase, nu văd niciun impediment în calea unei vacanțe reușite.

Târgul de Crăciun de la Bratislava este o alternativă mai fericită a pieței de Crăciun vieneze către care se îndreaptă anual (între noi fie vorba: fără a da dovadă de prea multă imaginație) majoritatea turiștilor de pretutindeni. Se desfășoară în mod tradițional în trei piețe centrale ale orașului - Hviezdoslavovo námestie, Hlavné námestie și Frantiskanske námestie - și își face debutul anual în data de 23 noiembrie odată cu aprinderea luminițelor de sezon. Care, alături de brazii decorați de sărbătoare și căsuțele de lemn festive nelipsite oricărui târg de Crăciun respectabil, pun în valoare de minune farmecul medieval al unui oraș de poveste ale cărui străduțe înguste și întortocheate și biserici istorice precum și frumoasa cetate cocoțată în vârf de deal se învăluie cu acest prilej într-o aură aparte, întrecută numai de atracția exercitată asupra trecătorului de puzderia de produse tradiționale, cadouri și flecuștețe expuse din belșug pe tarabele comercianților - realizate din lemn, sticlă, rafie, frunze de porumb uscate, piele și ceară de albine - ori de zecile de mirosuri ale bunătăților aburinde după care vrei, nu vrei, îți lasă gura apă! Lasă-te înduplecat de chemarea lor și încearcă preparatele slovace de sezon, printre care la loc de cinste stau clătitele de cartofi cu umplutură dulce (gem și mac) sau sărată (ficat de gâscă, untură, varză), carnea de porc sau pui la grătar în chiflă cunoscută la nivel local drept "Ciganska Pecienka", feliile de pâine cu untură și ceapă, pateurile cu carne, cârnații iuți dar și plăcintele dulci, biscuiții cu miere și gofrele pe care n-ar fi rău să le stropești cu vin fiert, punci sau, și mai bine, mied.

La doar 40 km distanță de capitala austriacă, Bratislava te așteaptă cu un târg de Crăciun pe care sunt șanse să-l pomenești multă vreme după ce noul an te va fi aruncat deja în vâltoarea obișnuită a activităților cotidiene. Și ce argument mai bun ar putea cineva aduce în favoarea ei decât acela că, de Crăciun, austriecii înșiși evadează din Viena pentru a fi părtași la feeria slovacă?






















 



 


2 comentarii:

  1. Craciun fericit, sanatate si numai bucurii! La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult, Carmen! Sper ca ai avut si tu un Craciun fericit alaturi de frumoasa ta familie :-)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Subscribe