Șase luni mai târziu... (Portugal edition)

 ... ne simțim tot mai acasă în Portocalia. Lockdown-ul nu a fost chiar așa insuportabil aici, mai ales că n-am fost obligați niciun moment să purtăm măști în exterior (lucru care m-a scos din sărite în ultimele luni petrecute în Dubai, de pildă, mai ales că au fost luni interminabile de vipie necruțătoare în care n-a fost cu putință să evadăm din urbe cum eram obișnuiți) iar măsurile au fost, în principiu, de bun simț și - faptic - niciodată atât de drastice cum s-au simțit, de bună seamă, în alte colțuri de lume. Dacă m-a deranjat ceva în mod deosebit m-a deranjat închiderea sălilor de sport (eu am una chiar peste drum), mai cu seamă că m-am dezobișnuit (voit) să alerg chiar zilnic în cei șase ani de Emirate aplicând, în schimb, tot mai des strategia îmbinării unor tipuri diferite de mișcare, dintre care Zumba aproape zilnic în ultimii 3 ani. Mi-au lipsit și lecțiile de kapap începute (și practicate intensiv) aici, însă dacă e s-o zic p-a bună sunt convinsă că eu la sală m-am pricopsit cu Covid - singurul loc în care am lăsat garda jos (la figurat haha) - așa încât, deși mie una Covidul nu mi-a dat prea mari bătăi de cap, am înțeles (și n-am comentat) utilitatea măsurii sus-menționate.

Rămas bun, Dubai, bine te-am regăsit, Portocalie!

Zic unii că nu s-ar numi schimbarea schimbare dacă nu ne-ar lua pe nepregătite, alții îi contrazic afirmând cu nasul în vânt că schimbarea și-o face omul cu mâna lui, că doar el singur e stăpân pe destinu-i și numai el știe mai bine decât oricine încotro o va apuca, cu cine și când. În ceea ce mă privește, nu pot decât să zâmbesc în fața unei atari naivități de care nu e exclus să mă fi făcut și eu vinovată la o vârstă mai puțin înțeleaptă, căci, privind în urmă și punând cap la cap frânturi de întâmplări și crâmpeie de viață, îmi dau seama o dată în plus că schimbările - departe de fi lucrurile atât de simple pe cât le enunțau unul și altul mai sus - sunt puțin precum stelele, știut fiind că acestea din urmă se aprind mult înainte ca lumina lor să se înfățișeze ochilor noștri pământeni tot așa cum schimbările, chiar și cele ce ne privesc, iau naștere mult înainte ca noi să prindem de veste.

2019 - And what a (record-breaking) year it has been! (I)

Surprise of the year: amazing Tajikistan 

There are good years and not-so-good years. There are years to remember and years you wish you could forget. There are long years, seemingly never-ending years and years that pass in the blink of an eye. An then there are great years... surprising, mind-blowing, record-breaking years like 2019. Please bear with my overuse of hyperbolic adjectives, how else do you think could one describe a year that has been richer in travel and experiences than (almost) all those before? 

But hey, you don't need to take my word for it, with all this social media craziness people really tend to exaggerate these days, don't they? So let's... um... see the figures. Which by the way I'm only listing here year after year lest I should forget them - and I have to admit even this would be quite a difficult task if I didn't have a number of notebooks to help me keep record of my past travels.

2018 - an mizerabil, călătorii fabuloase (II)

Polinezia Franceză

Pe cât de dezamăgitor a fost, în anumite privințe, 2018, pe atât de darnic s-a arătat în materie de călătorii, deșertându-și cu generozitate tolba de experiențe memorabile în fața ochilor noștri mereu pregătiți a se minuna. N-aș ști să spun, deci, cu ce m-a uimit mai tare, însă e limpede că un an în care am petrecut Revelionul la Moscova, Paștele la Nisa, aniversarea căsătoriei la Chișinău, ziua mea la bordul giganticului A380 (unde am avut parte de o surpriză de neuitat din partea stewarzilor Emirates) - în drum spre piețele de Crăciun din Madrid - și trecerea dintre ani cu ai mei în România, nu avea cum să mă lase indiferentă. Cu atât mai mult cu cât am bifat, printre altele, câteva reușite notabile, a căror realizare a părut să atârne până în ultima clipă de un fir de păr: finala Simonei Halep din Melbourne (Australian Open), finala concursului Eurovision la care țineam morțiș să îi duc pe ai mei, Oktoberfest-ul la München (da, iarăși, de data asta însă alături de sora mea) și două descinderi în Portocalia în timpul cărora - ca un ghid destoinic ce mă aflu :D - am avut eu grijă ca sor-mea și ai mei să se amorezeze si ei lulea de cea mai iubită țărișoară din lume.

Să le luăm, dară, pe rând...

2018 - an mizerabil, călătorii fabuloase (I)

Lisboa (Portocalia)

Dacă n-ar fi fost mizerabil, zău că 2018 ar putea lesne fi catalogat drept un an fabulos. În fond și la urma urmei, bietul de el n-avea cum să se eschiveze de la a revărsa asupră-ne o puzderie de călătorii care mai de care mai generoase de vreme ce l-am început în forță în deplasare, cu un Revelion memorabil petrecut în minunata Moscovă (și-apăi dacă nici rușii nu se pricep să se distreze, nu știu, zău, cine se mai pricepe!) 

Așa încât bilanțul lui 2018 se prezintă după cum urmează: 21 de țări - dintre care 4 noi (Armenia, Uzbekistan, Moldova și Polinezia Franceză/Tahiti) - 18 orașe și locuri cu care ne-am întâlnit pentru prima dată, 33 de hoteluri, 70 de zboruri pe 4 continente, 3 companii aeriene la bordul cărora am pășit în premieră (Uzbekistan Airways, Air Tahiti și Air Tahiti Nui), 6 piețe de Crăciun de pe 3 continente și 2 stațiuni de ski mai puțin cunoscute turismului de masă. Anul în care am petrecut, printre altele, 2 vacanțe în Portocalia, am ajuns de câte 2 ori în S.U.A., Australia și Noua Zeelandă, de câte 3 ori în Tokyo și Hong Kong și de nu mai puțin de 5 ori (record, dacă nu mă înșel) în România!

Și, pentru că în tot noianul de lovituri în moalele capului de anul acesta aveam nevoie de măcar o veste bună pentru 2019, iaca se făcu (cu foarte puțin timp înainte de ziua mea) că am câștigat, la un concurs pe Instagram, 2 bilete de avion până în Tahiti/Polinezia Franceză, bilete pe care vă imaginați că n-am de gând să le las nefolosite în 2019, chiar dacă, după experiența de anul ăsta cu Bora Bora, nu sunt convinsă că mă mai deranjez să o includ iar în itinerar.

2016 - Anul meu asiatic (și un Revelion la înălțime) (II)

Coperta fotografiei care atestă că ne-a prins Anul Nou în zbor :)

De-ar fi totuși să rezum anul 2016 în cifre, rezultatul m-ar lua, poate, chiar și pe mine prin surprindere: 21 de țări (dintre care 5 noi), peste 50 de orașe, vreo 35 de hoteluri și nu mai puțin de 70 de zboruri. Un an în care am ajuns pe 5 continente (nu rareori pe 3-4 continente în aceeași lună), cel mai adesea totuși în Asia (două "vacanțe mari" în Japonia într-un singur an nu-s chiar puțin lucru, aș zice), căci vedetele anului au fost, pe rând, Japonia, Coreea de Sud, Thailanda, Maldive, Indonezia, Taiwan și China. A treia oară când sfârșitul de an mă prinde în Dubai (vorba vine, că mai mult am fost pe coclauri, ups!), anul în care am reușit să îi duc pe ai mei la snorkeling (cu rechinii, vai mie!) în Maldive și, nu în ultimul rând, anul care s-a încheiat, printr-o răsturnare de situație spectaculoasă, în cu totul alt loc decât planificasem, adică la bordul unuia dintre multele Airbus-uri A380 cărora le-am călcat pragul în 2016, unde am ciocnit o șampanie (adevărată, noi, de jucărie, ei) cu personajele cu care ne-am văzut, pare-mi-se, cel mai des în acest an - însoțitorii de bord Emirates!

Una peste alta constat tot mai des că un an are cu atât mai multe șanse să fie reușit cu cât este mai puțin planificat, așa încât îmi propun același lucru și pentru 2017. 

Dacă a fost un an memorabil, mă întrebați? Ia să vedem...

2016 - Anul meu asiatic (și un Revelion la înălțime) (I)

Contrar oricăror așteptări (și zău că nu mă alint când scriu asta!) am început anul în avion. Și asta pentru că flydubai n-a binevoit să ne anunțe pe nicio cale că anulează cursa de Dubai din ultima zi a lui 2016 (chipurile pe motive de ceață matinală - părtinitoare ceață, aș adăuga eu malițios, de vreme ce alte companii - serioase, e drept - au operat bine mersi în aceleași condiții) iar când în sfârșit am aflat, grație angajaților de pe Otopeni, era mult prea târziu ca să mai prindem vreun zbor cu o companie cumsecade care să ne aducă încoace la timp pentru focurile de artificii. Dacă toate astea s-ar fi întâmplat mai demult, eu cea de atunci m-aș fi necăjit, zbătut, consumat, aș fi luptat, pentru mine și ceilalți pasageri - mulți dintre ei însoțiți de copii sau vârstnici - pentru o rezolvare grabnică a situației, aș fi condamnat, poate, întâmplarea care s-a pus de-a curmezișul planurilor noastre, și așa făcute în pripă, de a ne petrece în fine un sfârșit de an împreună și - nu-i așa? - în rând cu lumea. Ei bine, se vede treaba că am atins supremul zen și asta fără a fi prins măcar de veste. În fond și la urma urmei, totul în viață ține de alegeri, iar noi am ales să ne dezbărăm de orice urmă de încrâncenare și să acceptăm că, atâta timp cât suntem împreună, cel mai tare Revelion din lume nu e musai să fie chiar cel planificat. Și uite-așa am rezervat rapid alte zboruri (de data asta cu o companie pe care să ne putem baza, adicătelea Emirates), am mulțumit sorții pentru șansa de a păși în mod neașteptat în a 21- a țară din 2016 (Austria) și am ciocnit, în miez de noapte, un pahar de șampanie (sau două sau trei) deasupra unei țări pe care, dacă n-ar fi intrat Japonia în ecuație pentru a doua oară, am fi vizitat-o în mod cert anul trecut (Iran), și nu oriunde, ci la lounge-ul Business al gigantului A380. Emblematic pentru anul trecut și cei câțiva ani de dinainte, nu? ne-am spus, zâmbind. 

Stai la Santa Justa, Lisboa - un hotel pe măsura celui mai șarmant oraș din Europa!

De-aș fi știut, de când tot vin și revin în capitala Portugaliei, că în buricul târgului, la doi pași de Rua Augusta si Elevador de Santa Justa, dincolo de ziduri istorice a căror înfățișare nu trădează nimic din toate câte așteaptă să-și reverse prinosul asupra norocoșilor locatari de ocazie, se află o nestemată de hotel cu servicii demne de cel mai șarmant și ospitalier oraș din Europa, zău că numai aici aș fi stat de fiecare dată și tot cămăruța ceea de la mansardă cu vedere la acoperișuri și un petic de cer scindat de nori aș fi rezervat-o, iar și iar.

Și dacă pe nori, știu, e regretabil, dar n-ai cum să-i țintuiești locului, ca într-un tablou, pe cerul mereu schimbător al Lisabonei, camera - cu interiorul ei agreabil și variile găselnițe dictate de economia de spațiu, care însă nu se traduce și prin economie de confort, cu fotoliile tip bean bags și patul mai mult decât încăpător - e o certitudine plăcută, una la care să îți tot vină să te întorci pe înserat, căci în Lisabona, în lipsa unui hotel cumsecade, nu văd sincer ce te-ar putea împiedica vreodată să îți petreci și noaptea pe străzile pitorești ale orașului, străzi pe care se întâmplă mai mereu câte ceva notabil!

Portugalia de la A la Z: Pera

Se prea poate ca Pera să nu-ți spună mare lucru. Fiesa, nici atât. În mod sigur însă ai auzit de Algarve, căci puțini sunt cei care n-au trecut pe aici, fie și numai cu ochii lacomi ai minții și călcâiele sfârâinde ale sufletului. Fii pe pace, astăzi n-am să-ți vorbesc despre plaje, n-am să te port prin micuțe biserici uitate de lume și nici pe străduțe întortocheate și pietruite încinse de veselul, exuberantul, molipsitorul soare pe care îl bănuiesc că s-a statornicit la limita vestică a continentului european. Astăzi te poftesc să iei parte la un carnaval fără pereche, o paradă a particulelor de nisip ridicate la rang de artă, nu mai puțin apreciate și celebrate decât este, la polul opus, opulența vegetală într-o țară atât de rodnică și mănoasă precum Portugalia; un regal vizual în cadrul căruia trupuri frumos sculptate, înveșmântate în falduri grele de ocru, își etalează măștile mai vechi ori mai noi sub privirea scrutătoare a unui cer portughez fără de pată. Același care joacă bucuros rolul de arbitru, descoperind riduri, cute, crețuri, scoțând la iveală micile imprecizii și denunțând fără milă inevitabilele imperfecțiuni și erori.

Un oraș într-un carusel (31)

Redondo, septembrie 2013.

2015 - Șturlubaticul an al celor 7 continente (I)

Ne-am tot făcut noi de cap binișor și anii trecuți, dar parcă în 2015 n-am avut astâmpăr. Bilanțul, potrivit însemnărilor pe care am grijă să le fac cu regularitate într-unul dintre deja faimoasele mele 7 carnețele, nu e chiar de trecut cu vederea: 23 de țări vizitate, dintre care 10 noi (am o senzație de deja vu!), al doilea an de trai în Dubai și anul în care în mod sigur am zburat cel mai mult și mai mult de când mă îndeletnicesc eu cu activitatea asta fabuloasă și extrem de rodnică mental și spiritual care este călătoritul. Dacă pun la socoteală faptul că am reușit, nici eu nu știu cum (în orice caz fără prea multă planificare!), să ajung într-un singur an pe toate cele 7 continente, ba chiar să îmi și îndeplinesc cele mai mari 3 dorințe în materie de călătorii (în ordine inversă Patagonia, Groenlanda și Antarctica), zic eu că ar fi mare minune dacă aș mai egala măcar vreodată astă performanță, că să o depășesc zău că nici nu mă mai avânt să sper! Pe de altă parte, am mai zis eu asta și despre anul 2012 și (ce bine-mi pare că) m-am înșelat...! 

Cum îți agravezi dorul de ducă în 22 de pași simpli... de dans

Lisabona la asfințit

Aș fi zis "Cum îți alini dorul de ducă..." dacă experiența nu mi-ar fi arătat de atâtea ori că, departe de a-mi potoli setea de călătorii, melodiile de mai jos și altele ca ele mai rău mă determină să-mi doresc să mă aștern iar la drum, asta când nu mă fac să oftez de mama focului la gândul locurilor pe care le-am văzut, în care am locuit, de care m-am atașat și de care doar cu greu m-am putut desprinde. Cum se prezintă o mică parte din playlist-ul meu călător, poftim de vezi mai jos. Te previn însă că nu îmi asum câtuși de puțin răspunderea pentru consecințe.

Stai în sânul naturii la... Rocha Brava Village Resort, Algarve

Când spui Portugalia spui, inevitabil, Algarve. Anual, turiștii vin aici cu milioanele, atrași de renumele și mirajul coastelor care adăpostesc, disputabil, cele mai frumoase plaje din țară, ba poate - zic unii - chiar din Europa. Localnicii în schimb strâmbă din nas când vine vorba de Algarve. Pentru ei, regiunea cu nume de sorginte arabă nu este decât un alt loc extrem de turistic și care nu mai aparține demult portughezilor, cam de când a fost luat cu asalt de englezi, nemți și francezi cu stare care și-au cumpărat aici proprietăți, și-au deschis restaurante, hoteluri și pensiuni. Toate cu specific portughez, desigur, căci - nu-i așa? - nu s-a născut încă specificul care să nu poată fi reconstituit prin imitație, mai ales în vremurile tot mai lipsite de substanță pe care le trăim. Locuri mai puțin atinse de molima vremurilor ar mai fi ele pe ici, pe colo, ba chiar și plaje mai frumoase chiar decât cele înspre care se îndreaptă anual sus-menționații turiști, iar portughezii ți le-ar da ei în vileag, dar parcă totuși nu se îndură. Mai scapă însă, din când în când, câte o vorbuliță fugară pe care, dacă ești vigilent, ai face bine să o valorifici, căci vei descoperi locuri și plaje un strop, măcar, mai ferite de frenezia turistică istovitoare care pune stăpânire pe toate celelalte. Un astfel de loc este Carvoeiro...

Portugalia: 10 străduțe cu șarm pe care să rătăcești la vară

Îți plac orașele mici, cu străzi înguste și pietruite care șerpuiesc printre căsuțe colorate și ghivece cu flori, pe sub portocali încărcați de fructe și felinare pitorești? Unde nici soarele nu se îndură să nu strălucească necontenit, iar micuțele restaurante și cafenele primitoare te îmbie să le calci pragul și să zăbovești preț de un fel, și încă unul? Portugalia are o mulțime, la fel cum are o sumedenie de festivaluri ispititoare care le schimbă complet înfățișarea din timp în timp, astfel încât n-ai cum să te plictisești de a le străbate ori de câte ori ai reveni. Găsești mai jos o listă cu orășelele mele portugheze preferate pe ale căror străduțe cu șarm sunt sigură că nu te-ar deranja nici pe tine să rătăcești la vară.

Top 12 țări cu cele mai frumoase plaje

San Sebastian

O lege nescrisă spune că ai cu atât mai multe șanse să pășești pe cele mai exclusiviste plaje ale pământului cu cât interesul tău față de plaje este mai scăzut spre aproape inexistent. Ca o admiratoare ferventă a acțiunii legilor nescrise asupra lumii în general și asupra propriei mele persoane în particular, i-am făcut voia astei legi și am continuat să disprețuiesc cu obstinație plajele și insulele planetei, deși trebuie să admit că multe dintre ele au fost la un pas de a-mi zădărnici demersul. Astăzi, după un număr considerabil de ani și plaje care mi s-au succedat prin fața ochilor, mă recunosc înfrântă și te poftesc să descoperi, de îți surâde ideea, care sunt țările ale căror plaje mi-au venit de hac.

Un oraș într-un carusel (22)

Madeira, iunie 2014.

2014 - De la un capăt al lumii la celălalt și înapoi "acasă" (I)

Stai să vezi că până la urmă 2014 nici n-a fost un an atât de rău, măcar în ceea ce privește călătoriile. În fond și la urma urmei nu doar că am ajuns în 22 de țări anul acesta, dintre care 10 noi, dar am și pășit în fine pe al cincilea continent (Australia), am zburat într-o lună cât alții într-o viață (46.549 km, adică puțin mai mult decât înconjurul pământului pe la Ecuator), ba mai mult, mi-am luat a treia oară bocceluțele și m-am mutat înapoi "acasă" în Golf, adică - de astă dată - în Dubai. Mai mult decât atât, 2014 a fost cu siguranță anul insulelor și plajelor, de vreme ce s-a nimerit să ajungem în nu mai puțin de 12 insule, chiar 13 dacă ar fi să punem la socoteală și Australia. Acum că veni vorba realizez că a fost și anul cu cele mai însorite destinații, anul în care n-am prea ajuns la frig și zăpadă. Deși - cel puțin în cea de-a doua jumătate a lui 2014 - aș pune asta mai degrabă pe seama faptului că nu am apucat încă să îmi aduc hainele groase din România... Anul în care m-am învârtit între 4 continente, m-am împărțit între 2 țări, ambele din categoria (din ce în ce mai largă) "acasă" (Portugalia și E.A.U.), am urcat în 3 dintre cele mai înalte clădiri din lume, am văzut peste 75 de filme (majoritatea pe avion), am înnoptat în cel puțin 25 de hoteluri și am experimentat cele mai lungi zboruri de până acum (Paris-Taiwan și Dubai-Sydney - între 13 și 15 ore per tronson). Iar aventura anului trecut (4.615 km cu mașina de la București la Lisabona) nu putea fi întrecută în peisaje și emoții decât de călătoria inversă, cu mașina și vaporul, întreprinsă pe un alt traseu spectaculos în același an 2014, aflat acum pe ultima sută de metri.

Pe unde m-am plimbat în prima jumătate a lui 2014? Să recapitulăm.

Top-fulger - 11 atracții de nota 10 în Madeira

Despre Madeira afli cu ușurință că se numără printre primele teritorii descoperite de portughezi, mai exact de discipolii lui Henric Navigatorul la început de secol XV, că se bucură de un peisaj de-a dreptul spectaculos și o climă relativ constantă, care-ți permite să o vizitezi în principiu în orice sezon (cu rezervele de rigoare, deloc de neglijat, despre care n-ai decât să citești printre rânduri în continuare), că are toate motivele să se mândrească cu un festival al florilor care este o încântare pentru ochi și nări, cu un vin și niscaiva mâncăruri tradiționale de pomină (diferite de cele pe care le întâlnești și în alte locuri din Portugalia, nota bene), precum și cu cel mai mare foc de artificii din lume, consfințit ca atare de Cartea Recordurilor.

Ce nu-ți spune oricine este că, în ciuda zvonurilor, iarna nu este nici pe departe cel mai bun moment pentru a o vizita, că insularii nu sunt chiar cei mai prietenoși dintre portughezi, că ai face bine să le dai încolo de agenții și să vizitezi Madeira pe cont propriu, că levadas sunt mai mult decât orice o găselniță turistică căreia nu e musai să-i dai curs, mai ales dacă le-ai mai întâlnit și prin alte colțuri de lume (de pildă Oman) și desigur că, pentru ca experiența-ți de pe insulă să fie cât mai autentică în ciuda acceselor de comercial de care n-a rămas ferită nici Madeira, recomandabil ar fi să stai nu la un hotel de 4 ori 5 stele, ci la o micuță (sau nu) quintă tradițională pe care, dacă ai și un strop de noroc și unul de inspirație, sunt șanse să nu o uiți câte zile vei avea.

Dar poate vrei să știi exact ce mi-a plăcut mie mai mult și mai mult în Madeira? Stai să vezi.

Portugalia de la A la Z: Almourol

2 euro, un GPS și o zi însorită. De atâta ai nevoie pentru a-ți desfăta privirea cu imaginea fermecătoare a unui castel medieval situat pe o insulă stâncoasă din mijlocul râului Tejo, în chiar inima Portugaliei. Cu o origine  încă învăluită în mister și ziduri crenelate despre ale căror precursoare se spune că ar fi fost cucerite pe vremuri de romani și remodelate de vizigoți și mauri, castelul este unul dintre reperele istorice de bază ale Portugaliei, mărturie a Reconquistei portugheze dar și a influenței cavalerilor templieri pe aste meleaguri, făcând parte, alături de castelele Tomar, Zezere și Cardiga, din linia de fortificații cu scop defensiv ce se întindea de-a lungul râului Tejo. Se mai știe că în anul 1129, când trupele portughezilor au ajuns aici, castelul exista deja sub denumirea de Almorolan, ulterior fiind pus sub protecția Cavalerilor Templieri conduși pe atunci de Gualdim Pais, fondatorul mult mai celebrului castel Tomar. Tot ei au fost și cei care au inițiat, în 1171, lucrările de reconstrucție, castelul rămânând în mâinile lor până la pieirea Ordinului Templierilor. Abandonat și sortit paraginii, norocul i-a surâs din nou castelului Almourol abia în secolul XIX, când portughezii și-au dat seama că n-ar strica să-l renoveze, ba și să îl declare chiar monument național.

14 destinații pentru 2014

Destul te-am lăsat să-ți revii după potopul de topuri, sugestii și articole care au răsărit precum ciupercile după ploaia de Anul Nou (da, în Lisabona a plouat de Revelion, și nu doar cu artificii)! În mod sigur la final de februarie sunt ultima care public un astfel de articol cu recomandări pentru 2014, așa încât - cu mintea-ți eliberată de toate locșoarele care ți-au fost propuse până acum - ia loc comod și lasă-te convins să vezi măcar una-două dintre destinațiile recomandate de Printre Rânduri pentru anul acesta. Te las să te documentezi de unul singur de data asta, slavă Domnului că despre majoritatea am scris chiar eu deja pe blog iar celelalte își așteaptă nerăbdătoare rândul. Iar dacă ai la rândul tău vreo sugestie pentru mine, nu mă supăr dacă lași un comentariu aici și-mi arăți o poză-două pe pagina sau profilul meu de Facebook.