Șase luni mai târziu... (Portugal edition)

 ... ne simțim tot mai acasă în Portocalia. Lockdown-ul nu a fost chiar așa insuportabil aici, mai ales că n-am fost obligați niciun moment să purtăm măști în exterior (lucru care m-a scos din sărite în ultimele luni petrecute în Dubai, de pildă, mai ales că au fost luni interminabile de vipie necruțătoare în care n-a fost cu putință să evadăm din urbe cum eram obișnuiți) iar măsurile au fost, în principiu, de bun simț și - faptic - niciodată atât de drastice cum s-au simțit, de bună seamă, în alte colțuri de lume. Dacă m-a deranjat ceva în mod deosebit m-a deranjat închiderea sălilor de sport (eu am una chiar peste drum), mai cu seamă că m-am dezobișnuit (voit) să alerg chiar zilnic în cei șase ani de Emirate aplicând, în schimb, tot mai des strategia îmbinării unor tipuri diferite de mișcare, dintre care Zumba aproape zilnic în ultimii 3 ani. Mi-au lipsit și lecțiile de kapap începute (și practicate intensiv) aici, însă dacă e s-o zic p-a bună sunt convinsă că eu la sală m-am pricopsit cu Covid - singurul loc în care am lăsat garda jos (la figurat haha) - așa încât, deși mie una Covidul nu mi-a dat prea mari bătăi de cap, am înțeles (și n-am comentat) utilitatea măsurii sus-menționate.

Rămas bun, Dubai, bine te-am regăsit, Portocalie!

Zic unii că nu s-ar numi schimbarea schimbare dacă nu ne-ar lua pe nepregătite, alții îi contrazic afirmând cu nasul în vânt că schimbarea și-o face omul cu mâna lui, că doar el singur e stăpân pe destinu-i și numai el știe mai bine decât oricine încotro o va apuca, cu cine și când. În ceea ce mă privește, nu pot decât să zâmbesc în fața unei atari naivități de care nu e exclus să mă fi făcut și eu vinovată la o vârstă mai puțin înțeleaptă, căci, privind în urmă și punând cap la cap frânturi de întâmplări și crâmpeie de viață, îmi dau seama o dată în plus că schimbările - departe de fi lucrurile atât de simple pe cât le enunțau unul și altul mai sus - sunt puțin precum stelele, știut fiind că acestea din urmă se aprind mult înainte ca lumina lor să se înfățișeze ochilor noștri pământeni tot așa cum schimbările, chiar și cele ce ne privesc, iau naștere mult înainte ca noi să prindem de veste.

Stai la Santa Justa, Lisboa - un hotel pe măsura celui mai șarmant oraș din Europa!

De-aș fi știut, de când tot vin și revin în capitala Portugaliei, că în buricul târgului, la doi pași de Rua Augusta si Elevador de Santa Justa, dincolo de ziduri istorice a căror înfățișare nu trădează nimic din toate câte așteaptă să-și reverse prinosul asupra norocoșilor locatari de ocazie, se află o nestemată de hotel cu servicii demne de cel mai șarmant și ospitalier oraș din Europa, zău că numai aici aș fi stat de fiecare dată și tot cămăruța ceea de la mansardă cu vedere la acoperișuri și un petic de cer scindat de nori aș fi rezervat-o, iar și iar.

Și dacă pe nori, știu, e regretabil, dar n-ai cum să-i țintuiești locului, ca într-un tablou, pe cerul mereu schimbător al Lisabonei, camera - cu interiorul ei agreabil și variile găselnițe dictate de economia de spațiu, care însă nu se traduce și prin economie de confort, cu fotoliile tip bean bags și patul mai mult decât încăpător - e o certitudine plăcută, una la care să îți tot vină să te întorci pe înserat, căci în Lisabona, în lipsa unui hotel cumsecade, nu văd sincer ce te-ar putea împiedica vreodată să îți petreci și noaptea pe străzile pitorești ale orașului, străzi pe care se întâmplă mai mereu câte ceva notabil!

10+1 argumente colorate pro Lisabona

Oricât ai fi de preocupat să descoperi destinații care mai de care mai îndepărtate ori exotice, n-ai nicio scuză să nu pleci chiar acum înspre Lisabona. Te asigur că însorita și extrem de ospitaliera capitală a Portugaliei va constitui o surpriză dintre cele mai plăcute chiar și pentru cel mai cârcotaș vizitator. Dintre nenumăratele aspecte care fac din Lisabona destinația ideală pentru orice anotimp, orice fel de călător și orice nivel de exigență culturală, am ales 10 (+1) colorate care să te pună pe drum numaidecât. 
 

1. Azulejos

Întâlnite în exteriorul și interiorul bisericilor, palatelor, caselor obișnuite și chiar al stațiilor de cale ferată ori metrou, plăcile de faianță colorată denumite "azulejos" constituie un element distinctiv al arhitecturii portugheze, fiind aplicate pe pereți, podele și tavane. Introduse în Portugalia de către mauri, "pietrele lustruite" - căci aceasta este semnificația cuvântului arab الزليج (az-zulayj) din care își trage originea numele de azulejos - aveau nu doar valoarea ornamentală care li se atribuie în zilele noastre, ci și una funcțională, destinate fiind controlului temperaturii din case. Arta faianței pictate, care în Portugalia vremurilor noastre redă aspecte importante ale istoriei și culturii portugheze, se mai păstrează în lumea arabă în două tradiții principale: Zalij-urile egiptene și cele marocane.

Plaje, portocale și constipação sau Prima mea săptămână în Lisabona în 7 lecții simple de portugheză

Una dintre primele probleme cu care te confrunți dacă petreci mai multă vreme în Portugalia este aceea că prea puțini localnici vorbesc engleza la un nivel acceptabil. Sigur, dacă vii aici în vacanță lucrul acesta nu te va deranja din cale afară, în schimb dacă ai planuri să rămâi în zonă o perioadă mai îndelungată n-ar strica să înveți o boabă, două de portugheză, mai ales că de cele mai multe ori primii care-ți vor sări în ajutor vor fi chiar localnicii. Din fericire portugheza nu e doar una dintre limbile romanice pe care tinzi să le înțelegi chiar și fără să le fi studiat vreodată, dar este și a șasea cea mai vorbită limbă de pe glob, așadar de motivație n-ar trebui să duci lipsă. Unde mai pui că demersul s-ar putea solda chiar și cu niscaiva episoade de râs cu gura până la urechi. Ca atunci când, la debutul primei tale săptămâni în Portugalia, afli despre tine lucruri noi și nebănuite, de pildă că Eu não falo português, só falo espanhol. În traducere liberă, Habar nu aveam că știu spaniolă până ce nu m-am apucat să o vorbesc, în loc de portugheză! :-)