Cum să nu iei în greutate când călătorești

La un jogging în Central Park (New York)

Când călătorești atât de des cum se întâmplă să călătoresc eu, unul dintre lucrurile de care trebuie să ții cont neapărat în deplasare este păstrarea unui echilibru între a te bucura de viață la maxim și a te menține sănătos. Acum 13 ani de zile când am început să mă dedau intens plăcerilor călătoriilor nici măcar nu mi-ar fi trecut prin cap una ca asta, însă timpul și bunul său tovarăș experiența m-au învățat că un călător sănătos este un călător fericit și, mai ales, un călător isteț. Dacă adaug la asta gândul terifiant că, într-o bună zi, ceva, orice, m-ar putea opri să călătoresc, veți înțelege de bună seamă de unde izvorăște acest interes subit al meu de a amâna pe cât posibil momentul cu pricina, chiar dacă asta înseamnă să mai renunț, din când în când, la câte-un cocktail, să fac alegerile corecte în zbor sau la restaurant ori, cel mai important, să îmi fac timp în mod regulat pentru sală, alergat, piscină, ski și altele asemenea.

Unul dintre aspectele unui mod de viață sănătos este - fără îndoială - menținerea unei greutăți corporale sănătoase. Nu m-am priceput nici eu la asta din capul locului, după cum insinuam ceva mai sus, însă cu timpul am deprins câteva obiceiuri care să mă ajute să nu iau (prea mult) în greutate în desele ocazii când mă aflu pe coclauri. Uitându-mă acum în urmă realizez cât trebuie să se fi amuzat ai mei pe seama mea atunci când, după câte o vacanță nu lipsită de excese culinare, invocam pretextul binecunoscut "ei hai, că nu-mi fac de cap decât în vacanță". Până când, într-o bună zi, mama nu s-a mai putut abține și a rostit un adevăr de netăgăduit "păi da, doar că matale ești tot timpul în vacanță". Hopa, dacă stau să mă gândesc bine, asta cam așa e...

How not to gain weight while traveling

Early morning (Easter day) jogging in Nice, France

As someone who travels really often - and I mean really, really often - one of  the things I definitely need to consider when overseas is maintaining a balance between enjoying life to the fullest and keeping healthy. 13 years ago when I started traveling intensely I would have never even wasted a thought on that, but time as well as experience have taught me that a healthy traveler is a happy traveler and, most of all, a smart traveler. And if I mention how much the mere thought of maybe having to stop traveling one day frightens me, perhaps you'll understand why nowadays I have an interest in postponing that day as much as possible, even if this means skipping that much-awaited cocktail once in a while, learning to make the right choices when on the airplane or at the restaurant or, most importantly, regularly hitting the gym, the running track, the pool, the slopes and so on.

One of the aspects of a healthy lifestyle is - and I guess you'll agree with me on that one - maintaining a healthy weight. I have not always been good at that myself as I was already implying a few lines further up but have, in time, learnt how to not gain (too much) weight while traveling. Looking back now I realise how funny it must have sounded to my parents when sometimes my excuse for overindulging on trips was "but I only do this or that when on vacation". Until one day my mother replied with a sentence which, upon pondering, I actually found to be quite true: "but you are on vacation all the time". Oops, got me on that one...

2018 - an mizerabil, călătorii fabuloase (II)

Polinezia Franceză

Pe cât de dezamăgitor a fost, în anumite privințe, 2018, pe atât de darnic s-a arătat în materie de călătorii, deșertându-și cu generozitate tolba de experiențe memorabile în fața ochilor noștri mereu pregătiți a se minuna. N-aș ști să spun, deci, cu ce m-a uimit mai tare, însă e limpede că un an în care am petrecut Revelionul la Moscova, Paștele la Nisa, aniversarea căsătoriei la Chișinău, ziua mea la bordul giganticului A380 (unde am avut parte de o surpriză de neuitat din partea stewarzilor Emirates) - în drum spre piețele de Crăciun din Madrid - și trecerea dintre ani cu ai mei în România, nu avea cum să mă lase indiferentă. Cu atât mai mult cu cât am bifat, printre altele, câteva reușite notabile, a căror realizare a părut să atârne până în ultima clipă de un fir de păr: finala Simonei Halep din Melbourne (Australian Open), finala concursului Eurovision la care țineam morțiș să îi duc pe ai mei, Oktoberfest-ul la München (da, iarăși, de data asta însă alături de sora mea) și două descinderi în Portocalia în timpul cărora - ca un ghid destoinic ce mă aflu :D - am avut eu grijă ca sor-mea și ai mei să se amorezeze si ei lulea de cea mai iubită țărișoară din lume.

Să le luăm, dară, pe rând...

2017 - Anul celor mai reușite... încropeli (II)

Urs polar veritabil la el acasă :-O

Pentru un an al încropelilor, cum îl declaram oficial în prima parte a retrospectivei, 2017 a fost, cu noi, de-a dreptul amabil. Hotărât lucru, un an în care am fost martori fără planificare la Australia Day în Sydney, Expo 2017 în Astana, unul dintre cele mai dificile maratoane din lume în Torshavn (Feroe), Universiada din Taipei, sărbătorirea cu fast a 80 de ani de Golden Gate Bridge în San Francisco, a 150 de ani de Canada în Toronto, Winnipeg și Churchill și (final apoteotic) a trecerii în noul an în minunata Moscovă (cu tot cu Târgurile ei de Crăciun fabuloase care și-au adjudecat - definitiv, s-ar zice - poziția fruntașă în topul celor mai emoționante și feerice astfel de târguri de care m-am bucurat până acum), ar satisface exigențele celui mai pretențios dintre călători. Și cum "pretențios" e un epitet care mă descrie al naibii de bine, și nu doar în ceea ce privește călătoriile, recunosc, sunt peste măsură de încântată de ce-a ieșit în urma repetatelor rateuri de planificare ale lui 2017 (căci oho, fost-au ele o mulțime!).

Care au fost (unele dintre) momentele notabile ale lui 2017? Să vedem...

2016 - Anul meu asiatic (și un Revelion la înălțime) (II)

Coperta fotografiei care atestă că ne-a prins Anul Nou în zbor :)

De-ar fi totuși să rezum anul 2016 în cifre, rezultatul m-ar lua, poate, chiar și pe mine prin surprindere: 21 de țări (dintre care 5 noi), peste 50 de orașe, vreo 35 de hoteluri și nu mai puțin de 70 de zboruri. Un an în care am ajuns pe 5 continente (nu rareori pe 3-4 continente în aceeași lună), cel mai adesea totuși în Asia (două "vacanțe mari" în Japonia într-un singur an nu-s chiar puțin lucru, aș zice), căci vedetele anului au fost, pe rând, Japonia, Coreea de Sud, Thailanda, Maldive, Indonezia, Taiwan și China. A treia oară când sfârșitul de an mă prinde în Dubai (vorba vine, că mai mult am fost pe coclauri, ups!), anul în care am reușit să îi duc pe ai mei la snorkeling (cu rechinii, vai mie!) în Maldive și, nu în ultimul rând, anul care s-a încheiat, printr-o răsturnare de situație spectaculoasă, în cu totul alt loc decât planificasem, adică la bordul unuia dintre multele Airbus-uri A380 cărora le-am călcat pragul în 2016, unde am ciocnit o șampanie (adevărată, noi, de jucărie, ei) cu personajele cu care ne-am văzut, pare-mi-se, cel mai des în acest an - însoțitorii de bord Emirates!

Una peste alta constat tot mai des că un an are cu atât mai multe șanse să fie reușit cu cât este mai puțin planificat, așa încât îmi propun același lucru și pentru 2017. 

Dacă a fost un an memorabil, mă întrebați? Ia să vedem...

2015 - Șturlubaticul an al celor 7 continente (II)

Antarctica

Mi-am promis să nu mă las copleșită de nostalgie, deși vă spun drept că ușor nu e să lași să plece un an-vedetă precum 2015. Să nu regreți că se sfârșește un an care ți-a adus atâtea momente de bucurie și îndeplinirea celor mai arzătoare dorințe ar însemna că nu ești chiar în toate mințile și vreau să cred că mă situez la o distanță confortabilă de astă bănuială. Îmi înăbuș tot eu melancolia spunându-mi că anii nu-s oricum decât o unitate de măsură convențională a timpului iar 2015 poate, în fond, să dureze cât vreau eu. Zică-și el de mâine și 2016 de poftește, în noaptea asta am să-i culeg frumos rămășițele și am să le pun la piept într-un buzunăraș știut numai de mine de unde să poată fi extrase cu ușurință ori de câte ori mă va cuprinde dorul de ele. Și uite așa n-am să uit niciodată să-i fiu recunoscătoare și mai ales voi purta mereu cu mine sentimentul indescriptibil pe care îl aduc cu sine visurile transformate într-o bună zi în realitate.

2015 - Șturlubaticul an al celor 7 continente (I)

Ne-am tot făcut noi de cap binișor și anii trecuți, dar parcă în 2015 n-am avut astâmpăr. Bilanțul, potrivit însemnărilor pe care am grijă să le fac cu regularitate într-unul dintre deja faimoasele mele 7 carnețele, nu e chiar de trecut cu vederea: 23 de țări vizitate, dintre care 10 noi (am o senzație de deja vu!), al doilea an de trai în Dubai și anul în care în mod sigur am zburat cel mai mult și mai mult de când mă îndeletnicesc eu cu activitatea asta fabuloasă și extrem de rodnică mental și spiritual care este călătoritul. Dacă pun la socoteală faptul că am reușit, nici eu nu știu cum (în orice caz fără prea multă planificare!), să ajung într-un singur an pe toate cele 7 continente, ba chiar să îmi și îndeplinesc cele mai mari 3 dorințe în materie de călătorii (în ordine inversă Patagonia, Groenlanda și Antarctica), zic eu că ar fi mare minune dacă aș mai egala măcar vreodată astă performanță, că să o depășesc zău că nici nu mă mai avânt să sper! Pe de altă parte, am mai zis eu asta și despre anul 2012 și (ce bine-mi pare că) m-am înșelat...! 

New York dus-întors pe autostrada boreală

Nu vă lăsați înșelați de aparențe și definiții terestre. Adevăratul motiv pentru care insomniacii nu dorm este frica de a nu lăsa nevăzute minunile lumii...

Cum îți agravezi dorul de ducă în 22 de pași simpli... de dans

Lisabona la asfințit

Aș fi zis "Cum îți alini dorul de ducă..." dacă experiența nu mi-ar fi arătat de atâtea ori că, departe de a-mi potoli setea de călătorii, melodiile de mai jos și altele ca ele mai rău mă determină să-mi doresc să mă aștern iar la drum, asta când nu mă fac să oftez de mama focului la gândul locurilor pe care le-am văzut, în care am locuit, de care m-am atașat și de care doar cu greu m-am putut desprinde. Cum se prezintă o mică parte din playlist-ul meu călător, poftim de vezi mai jos. Te previn însă că nu îmi asum câtuși de puțin răspunderea pentru consecințe.

Bird's Eye View over... New York

Când vine vorba de cele mai arătoase peisaje urbane ale lumii, un lucru e sigur: combinația dintre zgârie-nori și întinderi considerabile de apă, fie ele râuri sau oceane, nu dă greș niciodată. Este și cazul New York-ului, unde clădirile emblematice, aglomerările ordonate de vegetație, nu puține situate la înălțime, insulele mai mari sau mai mici și puzderia de poduri ce fac legătura între ele își dau mâna într-o regiune cunoscută drept unul dintre cele mai mari porturi naturale din lume pentru a crea o imagine greu de uitat chiar și de către cei mai versați călători.

Străzile, faimoasele străzi din San Francisco

Te înșeli dacă ai impresia că nu-ți trebuie nimic special pentru a lua la pas străzile, faimoasele străzi din San Francisco.

Pe lângă o minimă condiție fizică, e musai să te înarmezi cu o pereche de pantofi confortabili, altminteri îți prezic un sfârșit prematur al plimbării.

N-ar strica să dispui și de un interval de timp rezonabil, alergătura pe colinele orașului nu e recomandabilă decât dacă intenționezi, în viitorul mai mult sau mai puțin apropiat, să participi la San Francisco Marathon.

Alergător la San Francisco Marathon 2015

Și apoi ar fi păcat să nu apuci să te delectezi cu peisajele spectaculoase ce se ivesc la fiecare cotitură abruptă, nemaivorbind de frecventele oportunități fotografice.

Alice în Noaptea Minunilor

Pe Alice am întâlnit-o într-o noapte adâncă la vreo 39.000 de picioare depărtare de pământ în avionul care ne aducea pe amândouă din Los Angeles la Dubai. Ședea pe una dintre băncuțele aflate de ambele părți ale lounge-ului magic plin de prăjiturele și clondirașe viu colorate, cu potențial necunoscut, de genul acelora de care Alice luase hotărârea să se țină departe de la ultima pățanie care îi cam știrbise nu doar din încredere, ci și din dimensiuni, din fericire însă doar vremelnic. Soțul ei, canadian de fel, purta ochelari cu ramă invizibilă și avea o căutătură atentă, vioaie și mereu alertă care te făcea să crezi că primise ștafeta de a-i purta de grijă lui Alice de la însuși Iepurele-Alb-cu-mănuși-din-piele-de-căpriță-și-cu-ceas-de-buzunar pe care Regina, probabil călcându-și pe neinimă, îl mai cruțase în sfârșit de unele dintre sarcini.