Alice în Noaptea Minunilor

Pe Alice am întâlnit-o într-o noapte adâncă la vreo 39.000 de picioare depărtare de pământ în avionul care ne aducea pe amândouă din Los Angeles la Dubai. Ședea pe una dintre băncuțele aflate de ambele părți ale lounge-ului magic plin de prăjiturele și clondirașe viu colorate, cu potențial necunoscut, de genul acelora de care Alice luase hotărârea să se țină departe de la ultima pățanie care îi cam știrbise nu doar din încredere, ci și din dimensiuni, din fericire însă doar vremelnic. Soțul ei, canadian de fel, purta ochelari cu ramă invizibilă și avea o căutătură atentă, vioaie și mereu alertă care te făcea să crezi că primise ștafeta de a-i purta de grijă lui Alice de la însuși Iepurele-Alb-cu-mănuși-din-piele-de-căpriță-și-cu-ceas-de-buzunar pe care Regina, probabil călcându-și pe neinimă, îl mai cruțase în sfârșit de unele dintre sarcini.