Decolări și/sau aterizări spectaculoase (II): Mauritius

V-am promis, atunci când am inițiat acest serial, decolări și/sau aterizări memorabile, așa încât nu s-ar cădea să nu includ aici una dintre cele mai vrednice destinații și din acest punct de vedere - Mauritius. Drept e că a fost "nevoie" de nu mai puțin de șase (!) vizite pentru a vă putea oferi selecția de față, din fericire am prins, de fiecare dată, condiții atmosferice și momente ale zilei diferite, lucru pe care îl veți vedea oglindit în imaginile de mai jos. Iar dacă mai aveți nevoie de încă un imbold, aflați că Mauritius este, deocamdată, singura destinație dintre toate faimoasele insule zise exotice în care puteți ajunge cu cel mai mare avion comercial din lume - Airbus-ul A380 (Emirates).

Rendez-vous subacvatic în Zanzibar (video)

Întreabă-mă care este acea experiență fără de care o vacanță în Zanzibar ar fi de-a dreptul searbădă și am să-ți răspund fără să clipesc: delfinii. Ia aminte, nu vorbim despre o banală croazieră în căutarea delfinilor, timp în care mătăluță n-ai avea altceva de făcut decât să zaci confortabil pe puntea unei ambarcațiuni mai mari sau mai mici, dezmierdat/ă fiind de un pui de briză răcoritoare, așteptând din partea echipajului un semnal, atâta doar, pentru a ieși la înaintare cu camera foto. Nici pomeneală. Ca întotdeauna în călătorii și mai mereu în viață, dacă tânjești după experiențe unice ai a te lupta cu o sumedenie de factori, printre care, în astă situație, se numără marea cea mare și adâncă, valurile ațâțate de vânt și manevrele smucite ale barcagiului și, deloc de neglijat, viteza amețitoare cu care se mișcă - ai ghicit - delfinii!

Zanzibar în 28 de fotografii panoramice (II)

Citește partea I aici.

Surpriza și mai plăcută este că nicio plajă nu seamănă cu cealaltă, nuanțele oceanului par a fi nesfârșite iar plajele, dragele, nu ai a le împărți cu nimeni. Decât, poate, când te hotărăști în fine în favoarea uneia dintre multele excursii îmbietoare...

Zanzibar în 28 de fotografii panoramice (I)

De bună seamă că Africa se poate lăuda cu cele mai frumoase plaje din lume. Nu-i vorbă, mi se lipise ea mie de inimă cu mult înainte de a face astă descoperire (cam de pe vremea celui de-al doilea safari), însă de când am dat ochii cu insulele Seychelles și Mauritius parcă am îndrăgit-o și mai abitir. Ei, și tocmai când mă lăsam legănată de iluzia unei oarecare statornicii în ceea ce privește pozițiile fruntașe ale topului meu cu insule mai mult sau mai puțin exotice, întărit de frecventele reîntoarceri ocazionate de ședințe de snorkeling, ski acvatic, plimbări cu catamaranul, înot cu delfinii și altele ca ele, nu știu cum s-a întâmplat că anul ăsta, de ziua mea, mi-am croit în fine drum (după o serie nu tocmai scurtă de amânări) spre Zanzibar. Ajunsă acolo, să vezi comedie...

Să te întreci cu neîntrecuții și să câștigi pierzând

Lucruri minunate se petrec încă de la prima astfel de experiență. La a doua deja se cheamă că ești în temă cu modul de desfășurare al acestora așa încât te supui voit, de dragul potențialei fixări pe peliculă a întâlnirii din adâncuri, încercării istovitoare de a înota cât mai rapid cu putință folosindu-te de o singură mână, în timp ce pe cealaltă o încleștezi cu putere în jurul micului aparat de filmat, rugându-te cerului ca nu cumva hazardul sau vreo vietate marină miraculoasă să ți-l smulgă dintre degete când te aștepți mai puțin. Mai ales dacă vei avea și norocul ca același cer să îți scoată în cale suavele făpturi în căutarea cărora ai pornit. Din fericire nimic de felul ăsta nu se întâmplă și pe când efortul fizic purcede, deja, să se facă simțit, iată că primele roade ale goanei încep și ele, sfios întâi, apoi în număr mare, să apară. 

O tumbă, și încă una, că doar nu ne-om fi crezut singurii ieșiți în recunoaștere, și goana reîncepe, încă și mai aprigă, iar sorții-s în favoarea lor, căci noi cu fiece suflare suntem mai istoviți iar ei tot mai vioi.



Ne înverșunăm din nou, în timp ce prin membre, deloc deprinse cu aste confruntări acvatice, ni se insinuează crampe dureroase. Plusează ei, plusăm și noi dar bătălia, n-ai ce-i face, e limpede că e ca și pierdută. Astfel încât aproape că ne dăm bătuți când... poftim, în mod neașteptat, își schimbă direcția și îmi oferă cel mai frumos cadou de ziua mea.



Și gata, am pierdut, dar cui îi pasă? Nu am intrat în joc pentru izbândă. Să te întreci cu neîntrecuții și să câștigi pierzând e un scor chiar onorabil când ești - păi nu-i așa? - la ei acasă...

Mauritius în 11 fotografii panoramice

Șase ore de zbor, atâtea despart Dubaiul de Mauritius. Despart, am zis? Iertare, apropie sună mai nimerit și zău că ar fi fost păcat de Dumnezeu să nu profităm de astă apropiere, mai ales că Mauritius ne picase cu tronc încă de la prima întâlnire, prin luna a zecea a lui 2014. 

Cum îți agravezi dorul de ducă în 22 de pași simpli... de dans

Lisabona la asfințit

Aș fi zis "Cum îți alini dorul de ducă..." dacă experiența nu mi-ar fi arătat de atâtea ori că, departe de a-mi potoli setea de călătorii, melodiile de mai jos și altele ca ele mai rău mă determină să-mi doresc să mă aștern iar la drum, asta când nu mă fac să oftez de mama focului la gândul locurilor pe care le-am văzut, în care am locuit, de care m-am atașat și de care doar cu greu m-am putut desprinde. Cum se prezintă o mică parte din playlist-ul meu călător, poftim de vezi mai jos. Te previn însă că nu îmi asum câtuși de puțin răspunderea pentru consecințe.

Seychelles în 11 fotografii panoramice

Încă de la prima incursiune pe țărmurile seychelleze mi-am promis că am să revin, cândva, în cele mai frumoase insule din lume. Nu mă așteptam să mi se ofere - în ultimele două luni - două ocazii de a mă întoarce în Seychelles la distanță de nici trei săptămâni una de cealaltă, dar dacă așa a fost să fie am zis bogdaproste, mi-am azvârlit rapid în bagaj încălțămintea de plajă și snorkelling, costumele de baie și ochelarii de înot și dusă am fost, fără a-mi mai sâcâi norocul cu prea multe întrebări. 

Octombrie 2014 - 4 continente într-o singură lună

Am fost și sunt extrem de recunoscătoare pentru fabuloasa lună februarie a anului 2012. Chiar și atunci, pe când rememoram în scris experiențele mai mult decât generosului făurar, mi-am dorit însă ca aceea să nu fi fost luna-record a vieții mele călătoare și m-am temut, în sinea mea, că prea curând nu se va găsi o alta care să o egaleze, darămite să o mai și întreacă. Nicio clipă n-am bănuit că octombrie, acest octombrie care nici măcar nu s-a terminat, avea să-mi hărăzească patru călătorii incredibile pe tot atâtea continente, și încă nu oricum, ci aducând cu sine, în premieră, oportunitatea zborului cu cel mai mare avion de pasageri din lume - Airbus-ul A380. Și deși n-a fost cu putință să mă bucur de ele pe de-a-ntregul, cu entuziasmul cu care v-am obișnuit, nu pot nega totuși că am avut parte de o lună remarcabilă, ticsită de peisaje, emoții și aventuri la care alții pesemne nici să viseze nu îndrăznesc.

Stai la... Kempinski Seychelles Resort și sari din pat direct pe plajă!

Cândva în viața asta s-ar putea să deschizi ochii pe una dintre insulele acelea mirifice rezervate în principiu bogaților planetei, nicidecum bieților muritori de rând printre care, ca și tine, mă număr. În ziua în care se va întâmpla minunea, m-aș bucura să știu că ai ales și tu un hotel care, dincolo de aspect, facilități și servicii, să constituie micul tău refugiu tihnit la care să te întorci cu drag din timp în timp, fie și numai cu ochii minții. Din fericire, ai ghicit, am nu doar gânduri bune pentru tine, ci și o propunere concretă: Kempinski Seychelles Resort, hotelul de cinci stele aflat chiar pe Mahé, cea mai mare dintre insulele seychelleze.

Amplasat ideal pe coasta de sud-vest a insulei Mahé, lângă faimoasa Baie Lazare și la o distanță de doar 30 minute cu mașina de Aeroportul Internațional Seychelles, hotelul are niscaiva atuuri mai presus de interiorul luxos al camerelor, întregit de balcoane și terase private confortabile cu vedere la dealuri, piscină și ocean. Primele impresii, culese în zbor din goana micuțului buggy cu care un angajat al hotelului te va transporta până în fața recepției, nu cumva să obosești folosindu-ți propriile picioare, își vor găsi confirmare îndată ce vei păși afară din camera proaspăt luată în primire: hotelul este situat în plină pădure tropicală! Înconjurat adică, așa cum îi șade bine oricărui refugiu respectabil, de stânci golașe, brun-roșcate, ochiuri de apă cotropite de nuferi și lintiță și o bogăție de vegetație din mijlocul căreia se detașează trunchiurile înalte ale palmierilor înfipți în pământ ca niște pămătufuri numai bune de curățat cu ele cei câțiva nori răzleți în spatele cărora soarele își are și el, refugiul său.

Stai ca-n filme la... cele mai frumoase hoteluri de safari din Tanzania!

Gata, nu mai poți aștepta și pace! Anul acesta va intra în istorie dreptul anul ferice în care vei fi văzut Africa. Cauți febril informații, dai telefoane peste telefoane, întrebi în dreapta și-n stânga, răscolești internetul în căutarea celor mai bune variante și nu omiți nici să te informezi cu privire la puzderia de vaccinuri, pastile și sprayuri antiinsecte. Ți se învârte capul de la câte mai ai de făcut și cercetat însă ești hotărât să nu te lași chiar dacă mai mult decât prețul usturător al distracției nu te înfioară decât zecile de boli exotice ale căror simptome mai ai puțin și le înveți pe dinafară. Și ca un făcut, tocmai când îți autodeclarai cu convingere că ești în stare de orice sacrificiu ca să poți, în fine, să ajungi să vezi cu ochii tăi Africa, dai peste un lanț uluitor de hoteluri care îți răstoarnă fără drept de apel toate planurile și socotelile. Sigur, ai putea să treci mai departe încercând să uiți că le-ai descoperit vreodată, însă ce te faci că argumentul acela perfid care începe cu "O dată în viață..." și continuă cu "Cine știe când și dacă mai pup eu Africa a doua oară?" ți se înșurubează chinuitor în minte și pe dată te simți năpădit de un potop de alte argumente care îi țin isonul, în fruntea lor mărșăluind persuasiv acela că Africa nu este, totuși, chiar cel mai sigur loc din lume și n-ar strica să alegi o cazare care nu este doar croită pentru tine ci te va și ține departe de principalele pericole asociate de când lumea unei vacanțe pe continentul așa-zis negru.

Știu exact ce simți, am trecut prin toate astea și, ca și ție, nu mi-a fost chiar ușor să mă hotărăsc. Tot ce îți pot spune acum este că n-ai să regreți nicio clipă că ți-ai ascultat instinctul, ai ales fără îndoială cele mai frumoase hoteluri de safari din Tanzania! A, și nici măcar să nu te gândești să rezervi prin agenție, cei de la Serena Hotels îți vor oferi pachetul complet la un preț mai convenabil - cu toate excursiile incluse - și crede-mă că, oricât ai fi de sociabil din fire, în Africa nu e puțin lucru să ai ditamai safari jeep-ul doar pentru tine!

La maasai (II)

Citește aici La maasai (I).

Vocea maasaiului-ghid răzbate până la mine și înțeleg că acei șaizeci de dolari de la începutul vizitei ne-au câștigat dreptul de a face oricâte fotografii dorim. În ciuda acestei permisiuni, mă urmărește senzația că am pătruns într-un loc în care n-am ce căuta și în care sunt tolerată în virtutea obolului plătit fără să crâcnesc. Dacă majoritatea maasailor se arată prietenoși și ne întâmpină cu zâmbete largi, nu pot să nu observ că unii dintre ei ne aruncă priviri piezișe iar câteva femei își trag păturile pe cap îndată ce schițez cel mai mic gest de a încerca să le fotografiez. Cei mai neîndurători sunt bătrânii. Ne scrutează încruntați, făcându-ne să resimțim și mai acut vina de a ne fi născut sub auspicii mai favorabile.

La maasai (I)

Mașina în care ne-am petrecut ultima săptămână staționează și Rashid, ghidul nostru cu ochi ageri și chip cumsecade, ne îndeamnă să coborâm. Satul maasailor, pe care până să ne apropiem mai că îl crezusem părăsit, se însuflețește brusc și din spatele gardului des improvizat din crengi spinoase de acacia se ivesc câteva siluete negricioase înveșmântate în binecunoscutele pături colorate. Li se alătură cât de curând multe altele și toate se îndreaptă în pas alergător în direcția mașinii. În doi timpi și trei mișcări, cam o duzină de bărbați și tot atâtea femei se aliniază de o parte și de alta a intrării în sat și ne privesc insistent, în timp ce dintre ei se desprinde un maasai voinic cu căutătură dezghețată care ne strânge mâinile urându-ne bun venit într-o engleză neașteptat de corectă. "How much?" întrebăm pentru a fi siguri că am înțeles bine și răspunsul sosește îndată: "Sixty dollars". Îi întindem banii pe care îi ia și și-i îndeasă grăbit în buzunar, nu înainte de a-i număra cu o dexteritate care ar face să roșească orice casier destoinic al unei bănci de renume.

Africa on my mind...

Ferice zi a primului safari (III)

Soarele a urcat binișor pe cer și aerul se încinge cu fiecare clipă. Transfigurată de atingerea aurie a soarelui, câmpia se întinde, nemărginită, în fața noastră. Pete de culoare traversează, în jocuri de lumini, întinderea nesfârșită, lăsându-ne un răgaz infim pentru a le petrece cu privirea. Iluzia protecției oferite de dubiță se risipește ca o nălucă și îmi dau seama că sunt conectată cu peisajul într-o măsură mult mai mare decât o permite plafonul ridicat al acesteia, dincolo de care viața adevărată se desfășoară nestingherită, într-un ritm stabilit din timpuri străvechi. Mă simt minusculă, la cheremul universului, știind totodată că fac parte dintr-un plan de proporții fabuloase. Plan în care, cine știe, poate că se înscrie și acest prim safari.

Ferice zi a primului safari (II)

Avem noroc. Norii se risipesc văzând cu ochii iar cerul, deși nu a plouat, capătă prospețimea de după ploaie. Ne continuăm drumul lăsând dâre groase în pământul reavăn și, deși înaintăm aproape fără zgomot, trecerea noastră stârnește un freamăt imperceptibil printre crengile arbuștilor, înfiorând vârfurile mlădioase ale firelor de iarbă. Din când în când, vântul rece aduce cu el rămășițele vreunui sunet îndepărtat, făcându-ne să tresărim și să ne încordăm la maxim auzul în încercarea de a ghici din ce direcție a fost purtat înspre noi. Micuțe vietăți înaripate ne taie calea în zbor grăbit sau poposesc fugitiv pe câte o ramură, făcând-o să se arcuiască ușor sub greutatea gingașă. E o zi ca nicio alta iar viața pulsează energic în fiecare vinișoară a fiecărui fir de iarbă din savana africană, așa încât ne ridicăm recunoscători privirea către cer, mulțumindu-i în gând pentru șansa acestui prim safari.

Ferice zi a primului safari (I)

În Africa nu te poate călăuzi decât un singur gând: SAFARI. Nimic din tot ce-ți iese în drum, oricât de colorat sau exotic, oricât de pitoresc sau trist, oricât de intrigant sau sâcâitor, nimic în lume nu poate concura cu acel unic gând: s-a-f-a-r-i. Deschizi ochii mari să înregistrezi pe retină detaliile captivante ale lumii noi, însă mintea îți joacă feste, repetând monoton și obsesiv: safari, safari. Iar inima, complice mut, își întețește și ea bătăile, accentuând ritmicitatea: sa-fa-ri, sa-fa-ri, sa-fa-ri. Când mintea și inima jinduiesc la unison după același lucru, te poți oare opune? Poți oare să te împotrivești poruncii lor, când ai o singură minte, o singură inimă?

Seychelles - cele mai frumoase plaje din lume

Dacă prin nu știu ce întorsătură fericită a sorții v-ați pomenit, fără să știți nici voi prea bine cum, tocmai în Seychelles, cel mai bun lucru pe care l-ați putea face ar fi să vă închiriați o mașină, nicidecum acela de a vă închide cu zilele în spatele porților tăinuitoare ale vreunui resort de lux, cum nu contenesc să propovăduiască - monoton și agasant precum bâzâitul unui țânțar la ceas de seară - agențiile de turism. În schimbul unui pumn de gologani azvârliți în pripă în palma unui localnic cu zâmbet servil veți avea astfel hârbulețul propriu cu care veți putea explora în voie (voia lui, că doar nu credeați că a voastră, suntem, totuși, în Africa!) împrejurimile pentru a vă alcătui propriul top al celor mai frumoase plaje seychelleze. Nu vă va părea rău, varietatea peisajelor va convinge până și pe cel mai necredincios dintre voi și, dacă la început ați ridicat sprânceana a îndoială nefiind tocmai adepții concediilor pe plajă, în Seychelles veți sfârși prin a vă întreba cum Dumnezeu o fi zburat iar timpul ăsta blestemat și de ce nu vă puteți da de trei ori peste cap pentru a vă transforma măcar și numai într-unul dintre bolovanii roșcovani de granit care veghează, de atâta amar de ani, cele mai vechi insule oceanice de pe planetă. N-oi fi văzut eu toate plajele pământului, dar le-am văzut pe acelea despre care se spune că sunt cele mai frumoase din lume... și tind să cred că pe bună dreptate!

Bird's Eye View over... Seychelles

Seychelles. O mânuță de insule pierdute în imensitatea Oceanului Indian. Natură la superlativ, plaje sălbatice și cele mai spectaculoase apusuri de soare. Africa subecuatorială dintr-o altă perspectivă, fie ea și una parțial amăgitoare. Pe cât de mici, pe atât de surprinzătoare, insulele ți se lipesc pe dată de sufletul și așa peticit prefigurându-ți prețul usturător - intuit și acceptat însă de la bun început - al călătoriei: o altă despărțire sfâșietoare, un alt loc după care ești osândit să oftezi pe vecie, neștiind dacă vei mai avea șansa să îl revezi vreodată. Întoarsă de zece zile, încă mă întreb dacă a fost aievea sau doar închipuirea unei minți înfierbântate de soarele ce veghează neîndurător asupra Golfului Persic. Fotografiile, unica dovadă palpabilă, sunt ele însele iluzii, încercări înșelătoare de a fixa pe un suport durabil clipe ce pier ca fumul risipit de vânt în fața nesocotinței de a captura imposibilul.

Și totuși... Port încă pe piele atingerea arămie și efemeră a razelor seychelleze. Mai mult decât atât, în suflet port imagini dintr-o altă lume pe care vorbele, oricât de măiestrite, n-ar face decât să le nedreptățească...

Seychelles - natură pură