2019 - And what a (record-breaking) year it has been! (I)

Surprise of the year: amazing Tajikistan 

There are good years and not-so-good years. There are years to remember and years you wish you could forget. There are long years, seemingly never-ending years and years that pass in the blink of an eye. An then there are great years... surprising, mind-blowing, record-breaking years like 2019. Please bear with my overuse of hyperbolic adjectives, how else do you think could one describe a year that has been richer in travel and experiences than (almost) all those before? 

But hey, you don't need to take my word for it, with all this social media craziness people really tend to exaggerate these days, don't they? So let's... um... see the figures. Which by the way I'm only listing here year after year lest I should forget them - and I have to admit even this would be quite a difficult task if I didn't have a number of notebooks to help me keep record of my past travels.

Un oraș într-un carusel (30)

Montreux, septembrie 2013.

2014 - De la un capăt al lumii la celălalt și înapoi "acasă" (II)

Lăsând la o parte cifrele cărora nu le revine, din punctul meu de vedere, decât un rol pur statistic care să mă ajute să-mi amintesc una-alta peste ani, trebuie să recunosc că 2014 a fost un an cât se poate de darnic, prilejuindu-mi o serie deloc neînsemnată de experiențe și întâlniri. În ianuarie am simțit pe limbă și în nări aroma celei mai scumpe cafele din lume, și nu oriunde, ci la celălalt capăt al lumii, în Taiwan, unde m-am plimbat de una singură o săptămână întreagă, spre uimirea majorității taiwanezilor cu care am interacționat. Februarie mă găsea în fine la unul dintre cele mai vânate festivaluri de pe Coasta de Azur, Fete du Citron; de bună seamă că tema din 2014 (20.000 de leghe sub mări) fusese gândită special pentru mine, altminteri nu-mi explic o atare nimereală după ani și ani în care n-am reușit să ajung. În martie dădeam nasul cu primăvara în București și apoi în Londra cea veșnic însorită, pentru ca aprilie să mă prindă, cu a sa revărsare de flori, spectacole de flamenco și procesiuni religioase de Paște în... Andaluzia. În mai am făcut cunoștință cu o altfel de Africa în țara de baștină a Cesariei Evora, apoi, abia întorși, am pornit-o cu mașina prin Europa într-o aventură de călătorie pe care m-aș mira să o uităm prea curând. Iunie a fost și vesel, și înlăcrimat, căci ne va rămâne de-a pururi în memorie drept luna în care am spus adio Portugaliei, nu înainte de a da o ultimă fugă în Madeira și Porto Santo, ocazie cu care ne-am cazat în cel mai dătător de fiori pe șira spinării loc din lume (vin ele și detaliile, parol!). În iulie ne împachetam frumos viețile în aceleași valize vechi și ne întorceam în... viitor, unde băgam spaima în cămilele emirateze și de pretutindeni, deși nu făcusem nimic mai mult decât să le invităm la noi la masă...bine, fie, pe masă, mai degrabă, dar cine și de ce mă rog și-ar mai bate capul cu o biată prepoziție în ziua de azi?! It's high time we had a high tea, ne-am spus în august și ne-am cocoțat tocmai la etajul douăzeci și șapte al faimosului Burj Al Arab. În septembrie am încălecat pe o aripă de muson și ne-am dus să vedem Omanul așa cum nu-l vede oricine. Octombrie a fost luna recordurilor, dar și a premierelor: primele zboruri cu cel mai mare avion comercial din lume, călătorii pe 4 continente, primele încercări de schi nautic, înot cu delfinii - prima dată în mediul lor natural - întâlniri față în față cu dugongi, oposumi și ornitorinci, și cele mai lungi zboruri de când călătoresc. În noiembrie am numărat încântați nu doar puzderia de decorațiuni de Crăciun malteze, ci și gradele din termometru, care ne-au înlesnit în mod neașteptat o baie și snorkelling în Laguna Albastră. Decembrie ne-a găsit în Sri Lanka, nu de alta, dar ținea morțiș să mă pună la curent cu câți ani am mai împlinit.

Iată așadar cum mi-am petrecut a doua jumătate a lui 2014...

Octombrie 2014 - 4 continente într-o singură lună

Am fost și sunt extrem de recunoscătoare pentru fabuloasa lună februarie a anului 2012. Chiar și atunci, pe când rememoram în scris experiențele mai mult decât generosului făurar, mi-am dorit însă ca aceea să nu fi fost luna-record a vieții mele călătoare și m-am temut, în sinea mea, că prea curând nu se va găsi o alta care să o egaleze, darămite să o mai și întreacă. Nicio clipă n-am bănuit că octombrie, acest octombrie care nici măcar nu s-a terminat, avea să-mi hărăzească patru călătorii incredibile pe tot atâtea continente, și încă nu oricum, ci aducând cu sine, în premieră, oportunitatea zborului cu cel mai mare avion de pasageri din lume - Airbus-ul A380. Și deși n-a fost cu putință să mă bucur de ele pe de-a-ntregul, cu entuziasmul cu care v-am obișnuit, nu pot nega totuși că am avut parte de o lună remarcabilă, ticsită de peisaje, emoții și aventuri la care alții pesemne nici să viseze nu îndrăznesc.