2018 - an mizerabil, călătorii fabuloase (II)

Polinezia Franceză

Pe cât de dezamăgitor a fost, în anumite privințe, 2018, pe atât de darnic s-a arătat în materie de călătorii, deșertându-și cu generozitate tolba de experiențe memorabile în fața ochilor noștri mereu pregătiți a se minuna. N-aș ști să spun, deci, cu ce m-a uimit mai tare, însă e limpede că un an în care am petrecut Revelionul la Moscova, Paștele la Nisa, aniversarea căsătoriei la Chișinău, ziua mea la bordul giganticului A380 (unde am avut parte de o surpriză de neuitat din partea stewarzilor Emirates) - în drum spre piețele de Crăciun din Madrid - și trecerea dintre ani cu ai mei în România, nu avea cum să mă lase indiferentă. Cu atât mai mult cu cât am bifat, printre altele, câteva reușite notabile, a căror realizare a părut să atârne până în ultima clipă de un fir de păr: finala Simonei Halep din Melbourne (Australian Open), finala concursului Eurovision la care țineam morțiș să îi duc pe ai mei, Oktoberfest-ul la München (da, iarăși, de data asta însă alături de sora mea) și două descinderi în Portocalia în timpul cărora - ca un ghid destoinic ce mă aflu :D - am avut eu grijă ca sor-mea și ai mei să se amorezeze si ei lulea de cea mai iubită țărișoară din lume.

Să le luăm, dară, pe rând...

2017 - Anul celor mai reușite... încropeli (II)

Urs polar veritabil la el acasă :-O

Pentru un an al încropelilor, cum îl declaram oficial în prima parte a retrospectivei, 2017 a fost, cu noi, de-a dreptul amabil. Hotărât lucru, un an în care am fost martori fără planificare la Australia Day în Sydney, Expo 2017 în Astana, unul dintre cele mai dificile maratoane din lume în Torshavn (Feroe), Universiada din Taipei, sărbătorirea cu fast a 80 de ani de Golden Gate Bridge în San Francisco, a 150 de ani de Canada în Toronto, Winnipeg și Churchill și (final apoteotic) a trecerii în noul an în minunata Moscovă (cu tot cu Târgurile ei de Crăciun fabuloase care și-au adjudecat - definitiv, s-ar zice - poziția fruntașă în topul celor mai emoționante și feerice astfel de târguri de care m-am bucurat până acum), ar satisface exigențele celui mai pretențios dintre călători. Și cum "pretențios" e un epitet care mă descrie al naibii de bine, și nu doar în ceea ce privește călătoriile, recunosc, sunt peste măsură de încântată de ce-a ieșit în urma repetatelor rateuri de planificare ale lui 2017 (căci oho, fost-au ele o mulțime!).

Care au fost (unele dintre) momentele notabile ale lui 2017? Să vedem...

Arcen - refugiul olandez al elfilor

Situat în Olanda între râul Maas și granița cu Germania și prea puțin cunoscut turiștilor, Arcen e genul de sătuc pe care îl îndrăgești din prima clipă. Delicată, liniștită, cu străduțe pietruite care te poartă printre case de cărămidă roșie cu două-trei etaje, ale căror fațade au drept unice podoabe ghivece cu mușcate ori felinare decorative, cu bolți de verdeață și gărdulețe năpădite de iederă, cu ferestre înalte și luminoase ale căror tende în culori neutre trădează existența prăvăliilor cu suveniruri și specialități locale, micuța așezare se mândrește cu un castel baroc vechi de secole și cele mai frumoase grădini din Olanda: Kasteeltuinen. Aici are loc de două ori pe an un festival fantezist cu accente medievale la care participă zeci de mii de oameni, pe numele lui Elf Fantasy Fair, la finalul căruia, cucerit de peisajul desăvârșit care i-a slujit drept scenă de desfășurare, nu poți să nu te gândești că elfii înșiși, dacă ar fi avut de ales, și-ar fi stabilit aici cartierul general!

5 văzute, 5 visate, toate 10 neumblate

Chiar dacă fac parte din echipă și nu reprezint un real pericol pentru concurenţii de pe Lumea Mare, nu pot să nu contribui și eu cu lista mea de 5 destinații văzute, alte 5 la care deocamdată doar visez, în total 10 destinații mai puțin umblate și cunoscute de pasionații de călătorii. Și după ce am stat și chibzuit un pic, iată cum se prezintă cele două liste:

Aici am fost...

1. Eltville, Germania

Dacă vă întrebați ce-i așa special la locul ăsta, vă spun doar atât: pe aici a pășit si Sean Connery atunci când a filmat, în interiorul Kloster (mănăstirii) Eberbach, scene din "Numele trandafirului". Mănăstirea și grădinile au acea frumusețe pură căreia numai bunul gust combinat cu o grijă constantă și o mare atenție la detalii îi pot da naștere. Iar în spatele mănăstirii e o fermă de...lame :-)

Mlaștini mângâiate de maree – paradis al păsărilor la Zwin

La Marea Nordului, mai exact între Belgia și Olanda, se află un ținut cu totul și cu totul special, născut din îngemănarea apei cu uscatul: rezervația naturală Het Zwin. Pe când era „doar” un braţ navigabil al Mării Nordului, acest teritoriu vast a jucat un rol aparte în istoria orașului-port medieval Brügge, dar şi a celorlalte două importante oraşe comerciale ale vremii, Damme şi Sluis, conectându-le unele cu altele şi pe fiecare dintre acestea cu restul lumii. Cu timpul, ca urmare a invaziilor şi retragerilor succesive ale apelor, dar şi a drenajelor şi mişcărilor mareice, aici s-au depus sedimente peste sedimente, iar nisipul a luat treptat locul apei. Astfel că, în prezent, trecătorului curios i se dezvăluie privirii un peisaj incredibil: porţiuni nisipoase alternează cu pârâiaşe înguste întretăiate la rândul lor de alte porţiuni nisipoase, zone mlăştinoase se întrepătrund cu fâşii de păşune, verdele închis se îmbină cu nuanţe de gri, griul cu luciul albăstrui al apei, galbenul-cenuşiu al zonelor uscate se topește ușor în verde, iar dincolo de toate acestea se ridică, protector, dunele.

Rezervația naturală Zwin se întinde pe o lungime de aproximativ 2,3 km de-a lungul coastei belgiano-olandeze. Din suprafața sa totală de 158 ha, cea mai mare parte - adică vreo 125 ha - se află pe teritoriu belgian.

Dansand cu elfii...

....Si iata ca weekendul asta am dansat si cu elfii... De fapt daca stau sa ma gandesc mai bine am dansat si cu gnomii, orcii, vampirii, fantomele, piratii, vrajitorii si vracii, am admirat printesele, nimfele apelor, ingerasele, castelanele, amazoanele, diavolitele si bebelusele, am respirat aer de copilarie, libertate si noi inceputuri. Ne-am plimbat printre gradini cu ape salbatice, trandafiri si nuferi, am vazut berze ciufulite, lemuri curiosi, pesti si rate tinandu-si tovarasie, ne-am oglindit copaci si iarba in priviri. A fost visul unei zile lungi de toamna. Odata trecuti de intrarea in castel, am uitat cu totii de varste, diferente, rautate, ne-am impartit cu generozitate zambete si am fost un pic, doar un pic copii. Am descoperit iar ca, odata desprinsi de rutina zilnica, suntem tot noi, mai noi, ne reinventam, putem fi orice. Imi place cand merg undeva unde nu ma cunoaste nimeni, ma simt ca o pasare scapata din colivia, aurita ce-i drept, in care isi iroseste glasul in fiecare zi, doar pentru a ii incanta pe altii. Ma simt cu adevarat libera, dincolo de tristete si ganduri si temeri si esecuri. Sunt doar eu, asa cum ma cunosc de o groaza de vreme, asa cum imi doresc sa fiu si nu sunt mereu...

Dansand cu elfii, mi-am dat seama ca totusi, inca, sunt fericita. Mi-am dat seama ca ii pot spune clipei sa zaboveasca si ea sa stea in loc, ascultatoare. Ca inca sunt copil si inca nu m-am tradat pe mine insami. Ca inca mai pot spera, inca mai pot crede ca daca imi pun o dorinta intr-un loc nou, candva se va implini....ca desi inca sufar pentru orice, a suferi inseamna ca iti mai pasa...

Dansand cu elfii, pentru o lunga zi de toamna m-am impacat cu mine si cu lumea......