Arcen - refugiul olandez al elfilor

Situat în Olanda între râul Maas și granița cu Germania și prea puțin cunoscut turiștilor, Arcen e genul de sătuc pe care îl îndrăgești din prima clipă. Delicată, liniștită, cu străduțe pietruite care te poartă printre case de cărămidă roșie cu două-trei etaje, ale căror fațade au drept unice podoabe ghivece cu mușcate ori felinare decorative, cu bolți de verdeață și gărdulețe năpădite de iederă, cu ferestre înalte și luminoase ale căror tende în culori neutre trădează existența prăvăliilor cu suveniruri și specialități locale, micuța așezare se mândrește cu un castel baroc vechi de secole și cele mai frumoase grădini din Olanda: Kasteeltuinen. Aici are loc de două ori pe an un festival fantezist cu accente medievale la care participă zeci de mii de oameni, pe numele lui Elf Fantasy Fair, la finalul căruia, cucerit de peisajul desăvârșit care i-a slujit drept scenă de desfășurare, nu poți să nu te gândești că elfii înșiși, dacă ar fi avut de ales, și-ar fi stabilit aici cartierul general!

5 văzute, 5 visate, toate 10 neumblate

Chiar dacă fac parte din echipă și nu reprezint un real pericol pentru concurenţii de pe Lumea Mare, nu pot să nu contribui și eu cu lista mea de 5 destinații văzute, alte 5 la care deocamdată doar visez, în total 10 destinații mai puțin umblate și cunoscute de pasionații de călătorii. Și după ce am stat și chibzuit un pic, iată cum se prezintă cele două liste:

Aici am fost...

1. Eltville, Germania

Dacă vă întrebați ce-i așa special la locul ăsta, vă spun doar atât: pe aici a pășit si Sean Connery atunci când a filmat, în interiorul Kloster (mănăstirii) Eberbach, scene din "Numele trandafirului". Mănăstirea și grădinile au acea frumusețe pură căreia numai bunul gust combinat cu o grijă constantă și o mare atenție la detalii îi pot da naștere. Iar în spatele mănăstirii e o fermă de...lame :-)

Dansand cu elfii...

....Si iata ca weekendul asta am dansat si cu elfii... De fapt daca stau sa ma gandesc mai bine am dansat si cu gnomii, orcii, vampirii, fantomele, piratii, vrajitorii si vracii, am admirat printesele, nimfele apelor, ingerasele, castelanele, amazoanele, diavolitele si bebelusele, am respirat aer de copilarie, libertate si noi inceputuri. Ne-am plimbat printre gradini cu ape salbatice, trandafiri si nuferi, am vazut berze ciufulite, lemuri curiosi, pesti si rate tinandu-si tovarasie, ne-am oglindit copaci si iarba in priviri. A fost visul unei zile lungi de toamna. Odata trecuti de intrarea in castel, am uitat cu totii de varste, diferente, rautate, ne-am impartit cu generozitate zambete si am fost un pic, doar un pic copii. Am descoperit iar ca, odata desprinsi de rutina zilnica, suntem tot noi, mai noi, ne reinventam, putem fi orice. Imi place cand merg undeva unde nu ma cunoaste nimeni, ma simt ca o pasare scapata din colivia, aurita ce-i drept, in care isi iroseste glasul in fiecare zi, doar pentru a ii incanta pe altii. Ma simt cu adevarat libera, dincolo de tristete si ganduri si temeri si esecuri. Sunt doar eu, asa cum ma cunosc de o groaza de vreme, asa cum imi doresc sa fiu si nu sunt mereu...

Dansand cu elfii, mi-am dat seama ca totusi, inca, sunt fericita. Mi-am dat seama ca ii pot spune clipei sa zaboveasca si ea sa stea in loc, ascultatoare. Ca inca sunt copil si inca nu m-am tradat pe mine insami. Ca inca mai pot spera, inca mai pot crede ca daca imi pun o dorinta intr-un loc nou, candva se va implini....ca desi inca sufar pentru orice, a suferi inseamna ca iti mai pasa...

Dansand cu elfii, pentru o lunga zi de toamna m-am impacat cu mine si cu lumea......