Un oraș într-un carusel (11)

München (Oktoberfest), octombrie 2010.

Prima mea călătorie în străinătate

Bianca m-a poftit să îmi amintesc și eu de prima ieșire din țară, lucru deloc dificil dat fiind că respectiva vacanță are o însemnătate specială pentru mine și n-aș putea-o uita prea curând. 

Copilărie pusă la păstrare în München și Praga (II)

Muzeum Hraček, Praga

După succesul fulminant înregistrat cu Muzeul Jucăriilor din München, nemaipunând la socoteală creșterea nestăvilită a colecției sale, nu e de mirare că Ivan Steiger a simțit nevoia să deschidă un nou muzeu. Și uite-așa, tot cercetând și gândindu-se la un loc vrednic de a-i adăposti preafrumoasele jucării, a pus ochii pe Castelul Praga (Pražský hrad). Astfel că în 1989 a avut loc, la etajele superioare ale castelului - într-o zonă cunoscută sub denumirea de „The Old Count’s Chambers” - inaugurarea Muzeului Hraček. Colecția, cuprinzând unele dintre cele mai valoroase jucării europene și americane vechi, este etalată în șapte săli și șaizeci de vitrine care se întind pe două etaje ale castelului. Multe dintre piesele expuse sunt unicate, cele europene provenind, la fel ca la muzeul din München, în principal din Franța și Germania.

Copilărie pusă la păstrare în München și Praga (I)

Știm cu toții că a-ți dori ce nu (mai) poți avea face parte din natura umană. Și dacă nu cumva mă înșel, cel mai adesea principiul ăsta își găsește aplicare în privința vârstelor. Nici nu ne înălțăm bine mai mult de-o șchioapă că și începem să tragem cu ochiul la fardurile, rochiile și bijuteriile mamei ori ne gândim cu jind că abia așteptăm să ne dea și nouă în fine tuleiele pentru a putea bea în mod oficial prima bere la pescuit cu tata. Ne necăjim, noi fetele, că vreun El cu alură și aere de om matur nu ne bagă în seamă pentru că suntem, vezi bine, atât de mititele încât nici pe vârfuri n-am ajunge să împărțim același aer prețios cu Dumnealui, consolându-ne apoi la gândul (mai matur decât ce le trece domnilor prin cap la vârsta cu pricina) că lasă, o să vină ea ziua când îi va țipa și lui buza după vreo domnișoară mai coaptă, însă ea îl va alunga fără milă facându-l să-și încleșteze pumnii de ciudă că nu poate concura cu domnul grizonant căruia ea îi zâmbește galeș, ascunzând în privire promisiuni dulci.

Curiozități din viața unui bătrânel bicentenar: Oktoberfest

Îmi doream de multă vreme să ajung, am trecut de atâtea ori prin München și totuși nu știu, zău, cum de nu s-a brodit niciodată să mă aflu în capitala bavareză în perioada festivalului lunii octombrie. Habar nu aveam eu în tot acest timp de ce, însă anul acesta am elucidat într-un final misterul: pentru că nici anul trecut, nici acum doi ani, nici acum cinci-șase ani când începeau, timid, călătoriile mele, Oktoberfest nu ar fi împlinit, încă, 200 de ani! :-) Recunosc așadar că nu aveam nici cea mai mică idee de această aniversare importantă atunci când, ascultându-mi...să zicem...intuiția feminină, am insistat mai mult ca oricând anul acesta să ajung la München, fie și numai pentru câteva ore. Zis si făcut, într-o duminică, în jurul prânzului, puneam piciorul în sfârșit pe Theresienwiese...

Cum se distrează în mod normal petrecăreții veniți de pretutindeni la Oktoberfest vă puteți lesne imagina și dacă nu ați participat niciodată la festival, așa că nu vă plictisesc cu astfel de amănunte. S-ar putea să vă intereseze însă câteva curiozități legate de Oktoberfest pe care sunt aproape sigură că mulți dintre voi nu le știați:

Având în vedere că cea mai mare parte a festivalului se desfășoară anual în cursul lunii septembrie, prima întrebare care se naște inevitabil pe buzele oricui este de ce Oktoberfest nu se numește mai degrabă...Septemberfest?  Să vă explic de ce. Predecesorul Oktoberfest-ului, care a constat la vremea respectivă într-o măreață cursă de cai, a avut loc între 12 și 17 octombrie 1810 pentru a celebra căsătoria prințului moștenitor Ludovic I al Bavariei cu Therese von Sachsen-Hildburghausen, prințesa al cărei nume îl poartă și astăzi  locul de desfășurare al festivalului. Sărbătoarea s-a repetat și în anii următori, când a fost mutată în septembrie pe motiv că vremea din această lună era mult mai potrivită pentru un astfel de eveniment în aer liber. Oktoberfest se termină însă de fiecare dată tot în luna octombrie, iar numele i-a rămas neschimbat în amintirea primelor festivități. 

Începând de anul trecut, avioanelor le este interzis să survoleze Theresienwiese la o altitudine mai mică de 860 m. Elicoptere ale poliției stau pe poziții, pregătite să intervină în caz de încălcare a acestei interdicții, iar piloții care nu respectă aceste reglementări sunt pedepsiți penal. 

Chelnerii angajați să servească în cadrul festivalului muncesc din greu, dar și câștigă pe măsură. În cele două săptămâni ale Oktoberfest-ului se câștigă în medie 5.500 de euro. Dacă au noroc să se ocupe de vedetele prezente la festival, câștigurile lor pot depăși chiar 10.000 euro. Vă gândiți cumva să vă luați de pe acum concediu de Oktoberfest pentru la anul? :-P

2010 este primul an în care fumatul nu mai este permis în nici unul dintre corturile festivalului. 

Poate ați mai auzit povești cu pahare, căni sau halbe pe care unii sau alții și le îndeasă în geantă prin baruri ori la diverse târguri după ce le-au golit, „uitând” să le plătească. Nu cumva să vă treacă prin gând una ca asta la Oktoberfest, peste tot sunt afișe care interzic în mod expres această practică. În caz contrar, s-ar putea să vă treziți (pe bună dreptate!) urmăriți penal pentru furt și cu siguranță nu vă va salva nici faptul că nu înțelegeți limba germană. În schimbul sumei de 7,50 euro veți putea lua cu voi în mod legal ditamai halba aniversară. Ceea ce eu una am și făcut.

Din anul 1810 de când a luat naștere tradiția Oktoberfest-ului, festivalul a fost anulat de 24 de ori din cauza războaielor, epidemiilor de holeră și hiperinflației. Oktoberfest celebrează, ce-i drept, 200 de ani de la debut, dar anul acesta a avut loc abia ediția cu numărul 177 a festivalului.

În anul 2008 vizitatorii au pierdut 4.600 de obiecte la Oktoberfest. M-am perpelit de râs aflând cam ce se găsea printre acestea: un costum de Superman, o pereche de ochelari de scafandru, o pereche de clăpari, patru verighete, un stativ de partituri, un extinctor, o scară de aluminiu și o dantură falsă :-D.

Multă lume își ia concediu special pentru a munci pe Theresienwiese pe durata Oktoberfest-ului. Cred și eu, având în vedere punctul 3 de mai sus!

Cea mai lungă pauză din istoria Oktoberfest-ului a avut loc între anii 1939 și 1948. În timpul celui de al Doilea Război Mondial festivalul a fost anulat complet, la sfârșitul anilor ’40 fiind înlocuit temporar cu mai micuțul  „Herbstfest” (Festivalul toamnei).

Ediția aniversară din anul 1985 a adus cei mai mulți vizitatori la Oktoberfest. În 1985 Oktoberfest exista exact de 175 de ani, deși – având în vedere cele 24 de ediții anulate – la momentul respectiv se desfășura de fapt abia festivalul cu numărul 151.

Cel mai mare cort al tuturor timpurilor a fost cortul Pschorr-Bräu-Rosl din anul 1913. Acesta avea o arie de 5.500 mp și o capacitate de 12.000 de locuri. În prezent, cel mai mare cort aparține halei Hofbräu, capabilă a găzdui 10.000 de vizitatori.

Atât aniversarea din anul 1835 (25 de ani), cât și cele din anii 1910 (100 de ani) și 1985 (175 de ani) coincid cu apariția cometei Halley. Pasămite așa petreceri de pomină au loc la nemți, dom’le, încât nici măcar cometele nu pot sta departe :-D.

Fiind prima mea prezență la Oktoberfest, n-aș ști să vă spun dacă anul acesta petrecerea a fost mai îndrăcită decât cu alte ocazii sau nu. Ce pot să vă spun însă este că n-am văzut în viața mea atâta puzderie de lume la un loc, n-am mirosit nicicând atâtea minunății de arome amestecate, n-am admirat niciodată atâtea costume tradiționale, n-am crezut vreodată să curgă undeva atâta bere! Și mai ales n-am savurat nicicând ca acum liniștea orașului aproape pustiu la lăsarea serii, în timp ce la Oktoberfest, probabil, petrecerea era în toi.