"Once I'm Dead" by Wendy Cope

În avionul către Helsinki am frunzărit un Financial Times ca să treacă timpul ceva mai repede. Și tot citind eu diverse, inclusiv un articol cutremurător (impertinent cuvânt, știu, dar e primul care mi-a venit în minte) despre tragedia din Japonia, la un moment dat mi-a atras atenția cel mai scurt text din ziarul cu pricina.
O poezie. M-a impresionat foarte tare și m-a pus pe gânduri, semn că nu totdeauna ai nevoie de multe cuvinte ca să dai glas unui infinit de simțăminte. Am rupt bucățica relevantă din ziar și am dosit-o bine într-un ungher al genții ca pe o pradă prețioasă. Așa că o redau acum aici, sperând nu doar să vă placă, ci și să îi consolidez fragila existență legată de un biet petic de hârtie.

Once I'm Dead

Once I'm dead, I won't mind being dead.

Why worry? I don't want to say goodbye

To everything, to me - the voice that said

"Once I'm dead I won't mind being dead",

The words are comforting. But still I dread

The day that we must part, myself and I.

The voice may still be heard when I am dead

But not by me. I will have said goodbye.

(Wendy Cope)