Bird's Eye View over... Edinburgh

Dacă mă întrebi pe mine, un oraș care nu dispune de cel puțin un turn, o clădire cu platformă de observație panoramică  sau orice altă modalitate care să îți înlesnească contemplarea împrejurimilor de la înălțime, smulgându-ți indispensabilele exclamații admirative care încununează orice voiaj, nu e un oraș complet. Poate îți vine greu a crede, însă am întâlnit, în frecventele mele preumblări prin lume, suficiente orașe care prezintă un atare neajuns, fie că un astfel de obiectiv lipsește cu desăvârșire din peisaj, fie că acesta există, însă se află în renovare pe termen nedeterminat ori nu se ridică, în ciuda prețului deloc modest, la înălțimea așteptărilor sau măcar la o înălțime cât de cât acceptabilă care să îți reveleze ceva mai mult din chipul orașului decât niște biete acoperișuri banale și oareșce ziduri care le susțin. Din fericire, în Edinburgh posibilitățile de a-ți satisface setea de înălțimi revelatoare sunt nenumărate. Ți-aș fi putut vorbi despre 4 dintre acestea, dacă nu m-aș fi codit în repetate rânduri să urc pe Scott Monument – închinat, desigur, lui Sir Walter Scott, despre care trag nădejde că ai mai auzit vorbindu-se - și asta nu pentru că m-aș fi socotit nepregătită să dovedesc cele aproape 300 de trepte până în vârf, nici pomeneală, ci pentru că am avut mereu (și am și acum) impresia că nu are cine știe ce potențial panoramic. Dacă m-am înșelat, rogu-te nu mă lăsa să mă zbat în continuare în bezna ignoranței, îți promit că e primul lucru pe care îl voi face la următoarea vizită.

Stai la...Old Waverley Hotel Edinburgh, la doi pași de Edinburgh Castle!

Dacă tot v-am povestit atâtea despre Edinburgh, m-am gândit eu așa că aș face bine să vă sfătuiesc și unde să vă cazați odată ce ați poposit în capitala scoțiană. Vă amintiți, poate, că menționam la un moment dat principala arteră comercială din New Town - Princes Street. Ei bine, hotelul Old Waverley este situat chiar pe Princes Street, în buricul orașului nou și totodată la o distanță mai mult decât convenabilă de aeroport (20 de minute de mers cu mașina) și gara Waverley (1 minut de mers pe jos). Cum ați aflat deja de la mine că în Edinburgh distanțele dintre obiective sunt nesemnificative și pot fi lesne parcurse pe jos, fiți deci fără grijă și în această privință: de aici veți ajunge fără prea mari bătăi de cap oriunde veți dori.

Edinburgh – 10 atracții gratuite într-un oraș de nota 10

După cum probabil știți cu toții, Edinburgh nu este o destinație chiar ieftină. Pentru a veni în întâmpinarea celor care își doresc totuși să vadă acest oraș fără a scoate o avere din buzunar, iată o listă a celor mai importante zece obiective pe care le puteți vedea gratis în capitala scoțiană.

Aparență și esență în orașul fantomelor: Edinburgh (III)

Dacă n-am reușit data trecută să vă dau fiori pe șira spinării, luați loc comod și ascultați ce am a vă povesti în continuare. Vă promit că data viitoare sau, după caz, prima dată când veți ajunge în Edinburgh, veți privi cu alți ochi orașul...sau, mai bine zis, orașul vă va privi cu (mulți) alți ochi :-D.

Vă spuneam așadar povestea lui Johnny One-Arm și a faimoasei case bântuite – Dalry House. Sunt sigură că v-ați așteptat ca aceasta să nu fie nici pe departe singura casă bântuită din Edinburgh, caz în care vă dau perfectă dreptate și purced neîntârziat a vă reda istoriile altor două astfel de case, una mai înfricoșătoare decât cealaltă, ambele scrise cu sânge și flăcări...

Aparență și esență în orașul fantomelor: Edinburgh (II)

Vă povesteam data trecută despre nenumăratele contraste care fac din Edinburgh o destinație demnă de trecut în capul listei voastre de călătorii, contraste dintre care mie una cel mai tare mi-a sărit în ochi acela dintre aparență și esență. Ba chiar făceam afirmația - destul de îndrăzneață, recunosc – că, la o adică, Edinburgh însuși n-ar avea cum să nu admită că suferă de ... personalități multiple. Se prea poate ca unii dintre voi să fi ridicat sprânceana a neîncredere. Dați-mi voie să vă spun, în apărarea mea, că eu am fost chiar blândă în exprimare, după cum am realizat între timp :-).  Se pare că nu este deloc o coincidență că istoria macabră a lui Dr. Jekyll si Mr. Hyde a luat ființă pe aceste meleaguri, natura schizofrenică a orașului nefiindu-i străină autorului acestei istorii, Robert Louis Stevenson, care nota la vremea respectivă: „Few places, if any, offer a more barbaric display of contrasts to the eye”. De altfel, povestea este inspirată din viața dublă a localnicului Deacon Brodie, cetățean și comerciant respectabil ziua, hoț, fustangiu și împătimit al jocurilor de noroc noaptea. Cazul lui Deacon Brodie nu este însă singular; una dintre cele mai faimoase povești cu fantome din orașul (cel mai) bântuit Edinburgh are drept protagonist un personaj asemănător care ilustrează cum nu se poate mai bine contrastul mult pomenit dintre aparență și esență. Am zis povești cu fantome? Ei bine, luați aminte la ce vă voi povesti în cele ce urmează, pentru că nu se știe niciodată când dați nas în nas cu o fantomă-două în timpul preumblărilor voastre prin Edinburgh și ...n-ar fi rău măcar să știți cu cine aveți de-a face :-P. 

Aparență și esență în orașul fantomelor: Edinburgh (I)

La fel ca multe alte orașe, și Edinburgh s-a imprimat în conștiința universală prin intermediul unor personalități marcante ce i-au adus faimă în diferite domenii. Ar fi imposibil să înșir toate ilustrele personaje care s-au perindat pe aici de-a lungul timpului, după cum este imposibil ca voi să fi auzit de toate. Cred că e suficient și dacă îi amintesc numai pe Sir Walter Scott, Sir Arthur Conan Doyle și Robert Louis Stevenson, autorii faimoaselor titluri „Rob Roy”, „Ivanhoe”, „Sherlock Holmes”, „Treasure Island” și „The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde”. Nu degeaba Edinburgh a fost declarat de UNESCO primul oraș al literaturii. Sigur că de Edinburgh se leagă și alte nume celebre: Maria Stuart, Charles Darwin, David Hume, Sir Sean Connery, Tony Blair, J.K. Rowling, ba chiar și Ian Wilmut, primul om de știință care a reușit să cloneze un mamifer (oaia Dolly). Dincolo de toate acestea, cel mai frumos oraș al Scoției atrage cu cântec de cimpoi, aromă de whisky, foșnet de kilturi din tartane în varii culori asociate diverselor clanuri scoțiene și ...cea mai mare densitate de fantome (sau istorii cu fantome) din lume. Însă mai mult decât orice, Edinburgh frapează prin contraste. Care sunt atât de puternice, încât dacă s-ar putea prezenta singur, probabil că orașul ar spune: I suffer from split personality. Mă rog, poate nu ar spune-o chiar așa literar, în dialect scoțian ar suna mai degrabă în felul următor: Ah suffer frae split personality :-D.