13.8.11

Tenerife - tentația exotică a Spaniei (IV)

Los Cristianos
Aveam de gând să includ povestirile de astăzi în același episod care le conține și pe cele despre submarinul galben. Sunt însă de părere că trebuie să lași un articol în legea lui, de cele mai multe ori știe singur cam când e cazul să se oprească :-). Unde mai pui că episodul ar fi ieșit mult prea lung, or asta nu mă deranjează din punct de vedere al scrisului - și nici nu mă tem că nu ați fi avut răbdare să îl citiți, știu bine cu cine am de-a face - în schimb m-ar fi obligat să fac o selecție mult mai riguroasă a fotografiilor. Sunt sigură că am fost în asentimentul vostru atunci când am decis să nu sacrific pozele, citesc la rândul meu o droaie de bloguri de călătorii și mă bucur de fiecare dată când autorul își ilustrează povestioarele cu cât mai multe imagini. Și uite-așa s-a nimerit ca episodul de astăzi să fie dedicat în întregime unei pasiuni mai vechi de-a mea, pescuitul, numai că de data aceasta o să vă istorisesc cum a decurs prima mea partidă de pescuit...oceanic.

Crested Wave și coada peștelui-spadă
Vă mărturisesc că nu fusesem tocmai hotărâți cu privire la programul celei de-a patra zile de vacanță, drept pentru care ne rezervasem locurile pe nava de pescuit pe ultima sută de metri, în seara premergătoare excursiei. Vocea de la telefon nu păruse tocmai de încredere - sau poate că eram noi din cale afară de sceptici pentru că, spre deosebire de celelalte opțiuni de petrecere a timpului liber incluse în catalogul de la recepție, pe aceasta o găsisem întâmplător pe un pliant rătăcit cine știe cum printre lucrurile noastre - așa încât în dimineața aceea ne-am urcat în mașină mai devreme decât ar fi fost necesar și am luat calea portului unde urma să ne întâlnim cu organizatorii excursiei. Nu eram siguri că vocea de la telefon reținuse că ne anunțasem și noi prezența pe vasul de pescuit pentru chiar dimineața aceea, așa că am avut ceva emoții până să sosim în Los Cristianos. Ajunși acolo, am căutat ghereta unde primisem instrucțiuni să achităm prețul excursiei și am răsuflat ușurați văzând că eram într-adevăr așteptați, iar omul de după tejghea - care ni s-a adresat zâmbitor cu un vădit accent britanic - arăta cât se poate de serios în spatele zecilor de anunțuri, broșuri și pliante cu care era înțesată ghereta.

Peter Pan
Pentru că ne mai rămăsese suficient timp până la îmbarcare, am căutat un loc unde să ne putem bea în tihnă cafeaua cumpărată de la un chioșc din apropiere și ne-am așezat pe malul apei. Abia acum ne-am putut lua răgazul să contemplăm peisajul idilic în mijlocul căruia poposiserăm și să cercetăm în voie siluetele bine conturate și culorile puternice ale zecilor de nave ancorate în rada portului, legănându-se molatic în bătaia vântului care încrețea abia perceptibil și neuniform suprafața apei. Din când în când, pleoscăitul ce acompania unduirea apelor - ca o expresie de nemulțumire a mării opintindu-se să susțină greutatea navelor - și mișcarea continuă a ambarcațiunilor atrase cu mâini nevăzute înspre larg te duceau cu gândul la căluți tropotind nervos din copite înaintea vreunei curse, fremătând nerăbdători în așteptarea clipei izbăvitoare ce avea să le permită să țâșnească în sfârșit din loc. Era o zi fără de nori, iar soarele înflăcăra oceanul cu mii de raze a căror intensitate sporea văzând cu ochii pe măsură ce dimineața se apropia de sfârșit.

Cu ochii pe lansete
În toiul acestor reflecții ne-am auzit strigați. Ne-am apropiat iute de ponton și am privit curioși în direcția indicată. Un vas de pescuit de mărime medie, de pe ale cărui laturi lansete lungi împungeau văzduhul, ne aștepta în clipocit de unde, iar primul lucru care îți sărea în ochi odată urcat la bord era osul uriaș etalat pe post de trofeu deasupra punții, cândva fără îndoială parte din coada vreunui exemplar gigantic de pește-spadă, capturat cu mândrie de membrii echipajului. Al doilea lucru pe care nu întârziai să îl observi era denumirea navei afișată la pupa, Crested Wave, în traducere aproximativă "valul înspumat". Așadar aceasta era nava cu care aveam să zburăm peste ape preț de 4-5 ore, crestând valurile în speranța de a da peste un banc de monștri marini cu a căror captură ne-am fi împăunat, poate, tot restul zilelor. Pe când imaginația mea conferea proporții hiperbolice peștilor încă neprinși dar care ne așteptau cu siguranță acolo undeva, în străfunduri, am realizat că de fapt și de drept nu eram câtuși de puțin pregătită pentru o astfel de partidă, căci nu știam mai nimic despre pescuitul oceanic. Asta dacă nu punem la socoteală faptul că citisem "Bătrânul și marea" de Hemingway de vreo două-trei ori și văzusem filmul tot de atâtea. Nu mi-ar fi displăcut însă să capturez un pește-spadă având chiar și numai o zecime ori mai puțin din dimensiunile uriașului exemplar din roman, așa că am ascultat cu atenție maximă indicațiile prețioase ale membrilor echipajului, în vreme ce țărmul se retrăgea vertiginos și ne avântam tot mai departe pe Oceanul Atlantic. Mi-am revenit rapid din visare când am fost anunțați că nu ne aflam în sezonul peștilor-spadă și mi-am găsit alinare în gândul că nici un ton sau o pisică de mare nu ar fi tocmai de lepădat.

Caracatița
Cele patru ore ale excursiei s-au scurs cu repeziciune. Îmi ocupasem locul în dreptul uneia dintre lansete și mă pusesem pe așteptare, vigilentă și răbdătoare, încordându-mi la maxim vederea pentru a nu scăpa cumva vreo trăsătură. Trăsăturile însă au întârziat să apară, și nu doar la mine, astfel încât aproape mă resemnasem și mă consolam odihnindu-mi privirea pe spuma care încununa valurile ca o dantelărie prețioasă. Din timp în timp îmi roteam ochii primprejur surprinzând pescărușii care dădeau raite pe deasupra apei, scrutând adâncurile în căutare de hrană și uneori chiar înhățând cu ghearele puternice câte o biată pradă ivită în calea privirii lor pătrunzătoare. Cum ziceam, mă resemnasem, așa că trăsătura m-a luat prin surprindere. Am început să mulinez cu înfrigurare până ce la capătul undiței s-a ivit ceva ce nu arăta a pește, ci de-a dreptul a...caracatiță. Imediat unul dintre membrii echipajului s-a apropiat de mine oferindu-și zelos ajutorul. "I can handle it", am refuzat oferta, însă el nu s-a lăsat și a început să turuie sfaturi pe care în nerăbdarea și concentrarea mea nici măcar nu le auzeam bine, darămite să le mai și înțeleg. Uitasem să vă spun că eram singura pescăriță dintre duzina de oameni de la bord (nu și singura femeie însă, mai era o nemțoaică între două vârste care își asumase rolul de spectator și îmi împuiase capul cu tabletele ei împotriva răului de mare, pe care nu contenea să mi le recomande în ciuda faptului că răul de mare mă ocolise, din fericire, cea mai mare parte a călătoriei), așa că toată lumea simțea nevoia să îmi explice mai mult decât era necesar. Și m-am descurcat până la capăt, ceea ce m-a propulsat brusc în topul pescarilor victorioși de la bord, dat fiind că dintre ceilalți doar doi băieți avuseseră noroc să prindă câte ceva (un pește și o caracatiță) iar alți doi tineri stăteau de ceva vreme cu jumătate de trup atârnat în afara bărcii, eliberându-se din când în când de povara răului de mare...

Debarcarea
La finalul excursiei situația rămăsese neschimbată. Nu fusese o zi prea grozavă pentru pescuit, mai ales pentru aceia dintre noi care nu prinseseră nimic. Era însă în continuare o zi senină și avuseserăm noroc de valuri suficient de blânde cât să nu ne pună probleme. Iar peisajul care ne încântase privirea ore în șir era neprețuit. Pe când coboram pe mal, unul dintre englezii din echipaj a bombănit ceva legat de prezența femeilor la bord care ar fi, vezi Doamne, incompatibilă cu norocul la pescuit. I-am aruncat zâmbind o privire de tipul ce-știi-tu-câți-pești-am-prins-eu-la-viața-mea-și-în-ce-condiții și am pășit cu capul sus pe țărm. În fond și la urma urmei, capturasem una dintre singurele trei viețuitoare oceanice care se aventuraseră pe lângă momeala noastră, și asta la chiar prima mea partidă de pescuit oceanic!






Momeală
Ne depărtăm vertiginos de țărm

Momeală vie

Nu eram singurii ieșiți în larg la pescuit :-)
Prima caracatiță
Caracatița mea în timp ce era adusă la suprafață
Caracatiță la bronzat

Alte momeli
Ceva mai târziu în aceeași zi




14 comentarii:

  1. Ce sa spun? ca de obicei am citit pe nerasuflate. Desi nu sunt pasionata de pescuit mi-a placut mult articolul. Pozele superbe, ac de obicei. O zi frumoasa si weekend placut!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mersi frumos, Minoki, vreau sa zic ca - desi m-am temut nitel la inceput - chiar nu erau sanse sa iasa plictisitor articolul pentru nepasionati, n-as fi stiut sa dau detalii tehnice nici daca as fi vrut, n-am avut timp sa le retin :-))). Zile frumoase si tie si profita de minivacanta!

    RăspundețiȘtergere
  3. Tatal meu e pescar, de aceea cred ca nu m-as duce in nici un fishing trip fiindca m-a dus el prea mult cand eram mica :))), desi apa asta din imaginele tale arata exceptional! dar nu cred ca as mai avea rabdare ....

    RăspundețiȘtergere
  4. Alicee, si nu s-a lipit pasiunea de tine?? Si pe mine tot tata m-a dus la pescuit incepand cu varsta de 3-4 ani, insa nu m-as putea satura niciodata, pe mine m-a "prins" rau pescuitul :-D

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce frumos! Nici eu nu sunt pasionata de pescuit, dar mi-a placut articolul. Mai ales finalul, coborarea pe tarm ;).

    RăspundețiȘtergere
  6. Salmi, sa inteleg ca ai rau de mare? :-P

    RăspundețiȘtergere
  7. Azi am ieșit cu amicul Radu la o baltă.
    Pești? Câțiva. Mici și foarte mici. Dar ce contează? Tu știi bine, Ioana. Ce e pe lângă te-mbogățește. Prietenul de-alături, luna spre apus și soarele ițindu-se pe după culme.
    Mă bucur pentru captura ta și mă mai bucur că i-ai tras englezoilui îmbibat de prejudecăți una peste bot.

    RăspundețiȘtergere
  8. De mine nu s-a prins! Imi place sa mananc peste (nu exagerat dar din cand in cand e ok) imi plac fructele de mare (astea desul de mult), dar cu pescuitul nu le am! imi plac mai mult acolo in farfurie :))

    RăspundețiȘtergere
  9. Bubu, frumos spus, asa e. Daca nu ai ochi pentru frumusetea din jur, tot degeaba. Nu prea cred ca a inteles nimic englezoiul, dar nici nu simteam nevoia sa ii dau prea multe detalii. E suficient ca stiu eu in sinea mea ce experiente faine am trait de-a lungul timpului la pescuit, as putea povesti luni in sir despre ele :-)

    RăspundețiȘtergere
  10. Alicee, eu in schimb m-as hrani exclusiv cu peste si fructe de mare (am mai scris parca pe blog). Daca pestele e prins de mine, cu atat mai fain. Deci pe mine m-a acaparat total pasiunea asta, dupa cum vezi :-))))

    RăspundețiȘtergere
  11. Ioana, imi place foarte mult cum iti impartasesti experientele, sentimentele traite, imi plac foarte mult si pozele...am fost si eu, prin intermediul tau, azi la pescuit si m-am simtit tare bine...de fapt, cred ca si pentru tine e o modalitate de a-ti reaminti, de a retrai milioanele...cred ca nu exagerez...de momente absolut unice de care ti-a fost dat sa te bucuri...dar, ti-a fost dat si darul, pe care l-ai cultivat frumos, de a ne povesti...si nu ma mir, doar constat inca o data, doar iti cunosc talentul...din frageda pruncie, e, intr-un fel si...mostenire de familie...
    O singura dilema am: ai dat caracatita cu lotiune protectoare SPF50 inainte de expunerea la soare?!

    RăspundețiȘtergere
  12. Anca: Nu, nu mi-a trecut prin cap, ca sa fiu sincera :-)))

    p.s. Nu trebuie sa scrii de 2 ori comentariul, nu apare pe site din prima pentru ca trebuie sa il aprob eu mai intai, iar eu nu sunt mereu prin preajma. Am sters unul dintre comentarii, daca tot se repetau...

    RăspundețiȘtergere
  13. Ioana ,
    imi place mult stilul tau si cu atat mai mult daca e vorba de pescuit . Pentru prima partida oceanica eu zic , nu stai rau deloc . Dar dupa cum povestesti tu eu cred ca pescuitul a fost un pescuit " la trena" care mie nu-mi spune mare lucru . As prefera sa ma opresc pe langa un recif si sa incerc un pescuit pendular , la fundul apei , cu momeala naturala , eventual vie , nu congelata gata !

    RăspundețiȘtergere
  14. Radule, dupa ce ne-au acceptat pe barca pe ultima suta de metri nu era cazul sa mai facem si nazuri :-))))) Glumesc, astia au fost singurii mai acatarii pe care i-am gasit, asa ca am luat si noi ce am gasit, n-a fost rau deloc nici asa, sa stii...daca intri pe site-ul lor (e link in articolul meu de mai sus) vei vedea ca au cu ce sa se laude, nu gluma! :-P

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Subscribe