Al șaptelea continent în 9 minute și jumătate (video)

Până oi reuși eu să vă povestesc una-alta, voila filmulețul expediției noastre, cadou de bun rămas de la Quark Expeditions. 

Să te întreci cu neîntrecuții și să câștigi pierzând

Lucruri minunate se petrec încă de la prima astfel de experiență. La a doua deja se cheamă că ești în temă cu modul de desfășurare al acestora așa încât te supui voit, de dragul potențialei fixări pe peliculă a întâlnirii din adâncuri, încercării istovitoare de a înota cât mai rapid cu putință folosindu-te de o singură mână, în timp ce pe cealaltă o încleștezi cu putere în jurul micului aparat de filmat, rugându-te cerului ca nu cumva hazardul sau vreo vietate marină miraculoasă să ți-l smulgă dintre degete când te aștepți mai puțin. Mai ales dacă vei avea și norocul ca același cer să îți scoată în cale suavele făpturi în căutarea cărora ai pornit. Din fericire nimic de felul ăsta nu se întâmplă și pe când efortul fizic purcede, deja, să se facă simțit, iată că primele roade ale goanei încep și ele, sfios întâi, apoi în număr mare, să apară. 

O tumbă, și încă una, că doar nu ne-om fi crezut singurii ieșiți în recunoaștere, și goana reîncepe, încă și mai aprigă, iar sorții-s în favoarea lor, căci noi cu fiece suflare suntem mai istoviți iar ei tot mai vioi.



Ne înverșunăm din nou, în timp ce prin membre, deloc deprinse cu aste confruntări acvatice, ni se insinuează crampe dureroase. Plusează ei, plusăm și noi dar bătălia, n-ai ce-i face, e limpede că e ca și pierdută. Astfel încât aproape că ne dăm bătuți când... poftim, în mod neașteptat, își schimbă direcția și îmi oferă cel mai frumos cadou de ziua mea.



Și gata, am pierdut, dar cui îi pasă? Nu am intrat în joc pentru izbândă. Să te întreci cu neîntrecuții și să câștigi pierzând e un scor chiar onorabil când ești - păi nu-i așa? - la ei acasă...

14 (+2) lucruri pe care să le iei cu tine în Antarctica

O călătorie în Antarctica nu poate și nu ar trebui să fie tratată altfel decât cu cea mai mare seriozitate. Vorbim, în fond, despre cel mai mare deșert din lume, și încă unul polar, ceea ce complică suplimentar lucrurile. Pe lângă frig, vei avea de luptat cu un mediu extrem de uscat, vântos și - cel mai adesea - potrivnic, altfel spus care se va simți dator să-ți pună bețe în roate ori de câte ori se va ivi ocazia. Nu există garanții de nicio natură, nici măcar aceea că te vei întoarce teafăr și nevătămat, deși o minimă, dar riguroasă pregătire și, mai ales, respectarea șirului interminabil de reguli pe care le comportă o vizită în ceea ce este, probabil, cel din urmă ținut sălbatic al lumii, s-ar putea să ridice semnificativ rata de succes. Pregătirile anterioare plecării sunt doar o mică parte din lunga serie de precauții pe care ai face bine să nu le neglijezi, vârful aisbergului, mai exact, ca să folosesc o expresie cum nu se poate mai nimerită în contextul dat. 

Găsești în continuare o listă a lucrurilor de bază fără de care o vizită în Antarctica, fie ea și una în plin sezon (ceea ce nu-ți recomand, deși asta e cu totul altă poveste), este aproape de neconceput.

2015 - Șturlubaticul an al celor 7 continente (II)

Antarctica

Mi-am promis să nu mă las copleșită de nostalgie, deși vă spun drept că ușor nu e să lași să plece un an-vedetă precum 2015. Să nu regreți că se sfârșește un an care ți-a adus atâtea momente de bucurie și îndeplinirea celor mai arzătoare dorințe ar însemna că nu ești chiar în toate mințile și vreau să cred că mă situez la o distanță confortabilă de astă bănuială. Îmi înăbuș tot eu melancolia spunându-mi că anii nu-s oricum decât o unitate de măsură convențională a timpului iar 2015 poate, în fond, să dureze cât vreau eu. Zică-și el de mâine și 2016 de poftește, în noaptea asta am să-i culeg frumos rămășițele și am să le pun la piept într-un buzunăraș știut numai de mine de unde să poată fi extrase cu ușurință ori de câte ori mă va cuprinde dorul de ele. Și uite așa n-am să uit niciodată să-i fiu recunoscătoare și mai ales voi purta mereu cu mine sentimentul indescriptibil pe care îl aduc cu sine visurile transformate într-o bună zi în realitate.

2015 - Șturlubaticul an al celor 7 continente (I)

Ne-am tot făcut noi de cap binișor și anii trecuți, dar parcă în 2015 n-am avut astâmpăr. Bilanțul, potrivit însemnărilor pe care am grijă să le fac cu regularitate într-unul dintre deja faimoasele mele 7 carnețele, nu e chiar de trecut cu vederea: 23 de țări vizitate, dintre care 10 noi (am o senzație de deja vu!), al doilea an de trai în Dubai și anul în care în mod sigur am zburat cel mai mult și mai mult de când mă îndeletnicesc eu cu activitatea asta fabuloasă și extrem de rodnică mental și spiritual care este călătoritul. Dacă pun la socoteală faptul că am reușit, nici eu nu știu cum (în orice caz fără prea multă planificare!), să ajung într-un singur an pe toate cele 7 continente, ba chiar să îmi și îndeplinesc cele mai mari 3 dorințe în materie de călătorii (în ordine inversă Patagonia, Groenlanda și Antarctica), zic eu că ar fi mare minune dacă aș mai egala măcar vreodată astă performanță, că să o depășesc zău că nici nu mă mai avânt să sper! Pe de altă parte, am mai zis eu asta și despre anul 2012 și (ce bine-mi pare că) m-am înșelat...!