Travel News - Ce se mai întâmplă prin lume (IX)

Cordoba

Prea multe lucruri bune nu se întâmplă prin lume zilele astea, dacă e să ne luăm după titlurile care mai de care mai bombastice cu care dai ochii, vrei, nu vrei, cam peste tot. Dacă ești sătul de atâtea necazuri și nenorociri care apasă pe umerii și așa destul de chinuitei planete, ba mai mult, te vezi nevoit să stai locului o vreme deși, dacă ar fi după tine, ai porni iar la drum chiar astăzi, doar-doar te-oi vedea confruntat cu dileme și întrebări din cu totul alte sfere, mai ușor digerabile, poate că articolele de mai jos îți vor aduce un strop de alinare și îți vor mai îndulci un pic așteptarea. O altă soluție ar fi să te refugiezi între niscaiva coperți primitoare, promit să te ajut cu câteva titluri aici pe blog cât de repede posibil. 

Până atunci, uite câteva articole cu care merită să îți "pierzi" timpul, cu gândul la aventurile viitoare.

Top-fulger - 11 atracții de nota 10 în Madeira

Despre Madeira afli cu ușurință că se numără printre primele teritorii descoperite de portughezi, mai exact de discipolii lui Henric Navigatorul la început de secol XV, că se bucură de un peisaj de-a dreptul spectaculos și o climă relativ constantă, care-ți permite să o vizitezi în principiu în orice sezon (cu rezervele de rigoare, deloc de neglijat, despre care n-ai decât să citești printre rânduri în continuare), că are toate motivele să se mândrească cu un festival al florilor care este o încântare pentru ochi și nări, cu un vin și niscaiva mâncăruri tradiționale de pomină (diferite de cele pe care le întâlnești și în alte locuri din Portugalia, nota bene), precum și cu cel mai mare foc de artificii din lume, consfințit ca atare de Cartea Recordurilor.

Ce nu-ți spune oricine este că, în ciuda zvonurilor, iarna nu este nici pe departe cel mai bun moment pentru a o vizita, că insularii nu sunt chiar cei mai prietenoși dintre portughezi, că ai face bine să le dai încolo de agenții și să vizitezi Madeira pe cont propriu, că levadas sunt mai mult decât orice o găselniță turistică căreia nu e musai să-i dai curs, mai ales dacă le-ai mai întâlnit și prin alte colțuri de lume (de pildă Oman) și desigur că, pentru ca experiența-ți de pe insulă să fie cât mai autentică în ciuda acceselor de comercial de care n-a rămas ferită nici Madeira, recomandabil ar fi să stai nu la un hotel de 4 ori 5 stele, ci la o micuță (sau nu) quintă tradițională pe care, dacă ai și un strop de noroc și unul de inspirație, sunt șanse să nu o uiți câte zile vei avea.

Dar poate vrei să știi exact ce mi-a plăcut mie mai mult și mai mult în Madeira? Stai să vezi.

Bird's Eye View over... Edinburgh

Dacă mă întrebi pe mine, un oraș care nu dispune de cel puțin un turn, o clădire cu platformă de observație panoramică  sau orice altă modalitate care să îți înlesnească contemplarea împrejurimilor de la înălțime, smulgându-ți indispensabilele exclamații admirative care încununează orice voiaj, nu e un oraș complet. Poate îți vine greu a crede, însă am întâlnit, în frecventele mele preumblări prin lume, suficiente orașe care prezintă un atare neajuns, fie că un astfel de obiectiv lipsește cu desăvârșire din peisaj, fie că acesta există, însă se află în renovare pe termen nedeterminat ori nu se ridică, în ciuda prețului deloc modest, la înălțimea așteptărilor sau măcar la o înălțime cât de cât acceptabilă care să îți reveleze ceva mai mult din chipul orașului decât niște biete acoperișuri banale și oareșce ziduri care le susțin. Din fericire, în Edinburgh posibilitățile de a-ți satisface setea de înălțimi revelatoare sunt nenumărate. Ți-aș fi putut vorbi despre 4 dintre acestea, dacă nu m-aș fi codit în repetate rânduri să urc pe Scott Monument – închinat, desigur, lui Sir Walter Scott, despre care trag nădejde că ai mai auzit vorbindu-se - și asta nu pentru că m-aș fi socotit nepregătită să dovedesc cele aproape 300 de trepte până în vârf, nici pomeneală, ci pentru că am avut mereu (și am și acum) impresia că nu are cine știe ce potențial panoramic. Dacă m-am înșelat, rogu-te nu mă lăsa să mă zbat în continuare în bezna ignoranței, îți promit că e primul lucru pe care îl voi face la următoarea vizită.

De la Lisabona la București cu mașina: 4300 km și 3 nopți pe vapor plus soare, plaje și insule pe săturate (II)

Priveliștea de pe Monte Titano

Toate bune şi frumoase până aici, ne-am zis, măcar de-ar ține vremea cu noi și în continuare. Și a ținut. Două săptămâni întregi cu soare și vreme caldă - în condițiile în care frigul și ploile făceau prăpăd prin restul Europei - nu-s de ici, de colo, iar un nor gigantic care s-a încăpățânat să ne țină tovărășie pe vapor din Ancona și până aproape de Igoumenitsa și un pui de furtună care ne-a aținut calea în Bulgaria, revărsând trei stropi mărunți și deloc amenințători asupră-ne, nici măcar nu merită a fi pomeniți. Partea a doua a călătoriei nu s-a lăsat cu nimic mai prejos decât prima, iar frecventele popasuri s-au întrecut în momente memorabile pe care să le tot ții minte peste ani...

Un oraș într-un carusel (17)

Roma, octombrie 2012.