17.10.11

Sosirea la Doha sau Cu inima între două continente


Am plecat din București într-o seară, după multe zile lungi și chinuitoare împărțite în și mai multe clipe care au stat sub semnul adjectivului "ultim", îndulcit prea puțin pe moment de conștiința laturii nedefinitive a despărțirii: ultima carte citită pe nerăsuflate în freamăt de ramuri și zarvă de vrăbii la adăpostul umbros al copacilor din grădina alor mei, ultima hârjoneală cu maidanezul misogin negru-tăciune cu care încheiasem în fine un armistițiu (știuse, oare, că plec, de mă tratase cu atâta indulgență și afecțiune?), ultima plimbare prin parcul preferat alături de cea mai bună prietenă, ultima noapte răcoroasă, scuza perfectă pentru a te cuibări lângă sora ta amintindu-ți de zilele netulburate ale copilăriei pe care ai încercat de nenumărate ori să le regăsești de atunci, aflându-le mereu mai îndepărtate ca oricând, ultima privire încețoșată de lacrimi aruncată înspre ai tăi la aeroport, în timp ce domnul acela în uniformă striga la tine Dumnezeu știe ce aținându-ți calea pentru a nu păși și mai departe de zona destinată pasagerilor în încercarea-ți disperată de a-i mai vedea o dată și încă o dată, ultima răbufnire de suspine la ghișeul de pașapoarte urmată de întrebarea, însoțită de un zâmbet reconfortant, a tinerei din spatele ghișeului: - V-ați despărțit de cineva drag, nu-i așa? 

Știți de bună seamă la ce mă refer, așa că nu voi stărui asupra amalgamului de emoții care mi-au acompaniat într-un final plecarea propriu-zisă, rezistența mea la lacrimi este încă suficient de scăzută încât mă tem că a răscoli din nou toate aceste sentimente înainte de a fi căpătat o oarecare imunitate, fie ea și iluzorie, nu ar fi o idee prea fericită. Iată-mă așadar în avion, pregătită în sinea mea să dau piept cu nenumăratele provocări ale zilei ce avea să mă găsească pe un alt continent. Adâncită cum eram în gândurile mele n-am dat prea mare atenție manevrelor de decolare ale avionului care urma mă poarte în zbor spre a doua casă (între noi fie vorba: avionul era nou-nouț și el, în ton cu noua viață spre care decolam), astfel încât, de n-ar fi fost ușoara hurducătură marcând ca de obicei desprinderea de sol, aș fi omis, poate, să las privirea să îmi alunece pe geam, ratând spectaculosul asfințit cu care Bucureștiul găsise de cuviință să își ia rămas bun. Și, deși nu m-am dat niciodată în vânt după orașul meu de baștină, am realizat atunci că, totuși, îi voi duce dorul.

Între treizeci de lacrimi, șapte suspine și tot atâtea zâmbete destinate știu-eu-cui cu care Doha avea să mă readucă împreună, zborul a trecut la fel de repede precum accesele de melancolie ale unui suflet vesel. Staff-ul Qatar Airways, linia aeriană de cinci stele a statului Qatar cu care am zburat pentru a doua oară cu acest prilej, a fost din nou la înălțime, iar printre stewarzi am descoperit și de această dată cel puțin doi români. Când am auzit numele comandantului, Khaled, mi-a fost imposibil să îmi înăbuș un surâs. Nu de alta, dar printre ultimele cărți citite și îndrăgite de mine se numărase "Splendida cetate..." a lui Khaled Hosseini - pe care vă mărturisesc că nu degeaba o citisem în chiar perioada de dinaintea plecării - iar în Doha mă aștepta deja, de vreo două luni, "Vânătorii de zmeie"...și vă spun cu mâna pe inimă că nu de puține ori o invidiasem teribil pentru că ajunsese acolo înaintea mea. Mi-am petrecut cea mai mare parte a zborului revăzând două musical-uri de referință ("Singing in the rain" și "Mary Poppins"), leacul perfect pentru ușoarele turbulențe din aer și suflet. Și uite-așa, cât ai zice "supercalifragilisticexpialidocious" în limba arabă...dacă n-ai habar o boabă :-D, m-am trezit în Doha, orașul meu adoptiv, cel pe care îl iubisem încă din prima clipă a scurtei noastre întrevederi din februarie!
































22 comentarii:

  1. Bun venit in noua ta casa. O sa mai treaca tristetea de inceput. Si totul este o experienta, nu? Care nu este definitiva. Curaj!

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, normal, si ma bucur foarte mult ca sunt aici! Trebuie doar sa ma obisnuiesc nitel cu departarea de casa :-) Mersi si te pup

    RăspundețiȘtergere
  3. Vreau sa vin sa te vad :P. In Doha!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. @Liliana: Pai ce mai astepti???, ca sa zic asa :-))) Acum e momentul, ca la vara va fi parjol pe aici :-P

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma bucur ca esti bine si esti intr-un loc atat de frumos. Sa iti fie bine si sa ne tii la curent cu viata ta de acolo!

    RăspundețiȘtergere
  6. Mersi tare mult, Minoki, sper sa mearga totul asa cum ne dorim. Si sigur ca va tin la curent, mai incape vorba? :-P

    RăspundețiȘtergere
  7. Iti dorim mult noroc in noua ta casa.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Apollo: Sa fie, mersi frumos! :-)

    RăspundețiȘtergere
  9. De-ar fi asa simplu ;). Viata e insa suprinzatoare! Astept sa ma surprinda iar :P

    RăspundețiȘtergere
  10. Buna dimineata , Ioana !
    Iti doresc din inima sa ai parte de o acomodare fara turbulente sufletesti , acolo la Doha . Te afli intr-o tara cu un inalt nivel de trai , langa o persoana pe care o indragesti . Restul conteaza , stiu bine , eu fiind in postura parintelui ramas pe meleagurile mioritice . Cu sanatate si rabdare te vei acomoda , sunt sigur . Avem o prietena care de cativa ani a plecat la Brisbane . Acum nu-i pare deloc rau ca a facut marele pas . O lume civilizata nu poate decat sa-ti dea o senzatie de confort . Nu ?

    RăspundețiȘtergere
  11. @Liliana: Cu asta stii ca sunt perfect de acord. Asa ca astept si eu, alaturi de tine :-P

    RăspundețiȘtergere
  12. @Radu: Asa e, clar! Oricum, sunt abia la inceput, azi am implinit 2 saptamani de cand sunt aici, asa ca o sa tot am timp sa ma acomodez :-) Mersi frumos!

    RăspundețiȘtergere
  13. Costelush,iti trimit ganduri bune si calde de sustinere maxima! Stiu ca nu e usor chiar daca peisajul este minunat...dar profita din plin de tot ce are de oferit noua conjunctura :D

    RăspundețiȘtergere
  14. Multumesc, Costelushul meu, stiu ca tu ma intelegi perfect :-). Asa am sa fac, doar sa ma dezmeticesc nitel si, mai ales, sa ma aclimatizez :-) Te pup cu drag si dor

    RăspundețiȘtergere
  15. Buna Ioana,

    mi-a placut foarte mult blogul tau. Si eu sunt mare amatoare de calatorii. Poate schimbam un link?
    www.evadeaza.ro
    Email: redactie@evadeaza.ro
    O seara placuta,
    Carmen

    RăspundețiȘtergere
  16. Sigur, Carmen, si mie imi place ce vad pe site-ul tau :-) Te-am si adaugat si te mai astept pe aici. Seara frumoasa si tie!

    RăspundețiȘtergere
  17. O nouă lume, o nouă provocare, o nouă viață! Nu numai „știi-tu-cine” îți e alături, dragă Ioana, ci și multe, multe gânduri bune.
    Să-ți fie bine!

    RăspundețiȘtergere
  18. @Bubumaia: Uff, tare ma emotionati voi cu mesajele astea frumoase, multumesc din suflet! Numai bine si voua!

    RăspundețiȘtergere
  19. Eu am un repros sa-ti fac...prea scurt articolul! Ma tii cu sufletul la gura, abia astept sa vad cum e viata acolo. Cat despre privirea aruncata alor tai printre lacrimi si tot restul, nu incep, pentru ca desi sunt la doar doua ore de avion, e la fel de grea plecarea de fiecare data. Sunt bucuroasa sa revin aici, dar imi e greu sa plec fara ei, atata tot.

    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  20. Alina, oricat as scrie tot ar fi prea putin la cate sunt de spus, te asigur :-)) Da, asta cu parintii e partea cea mai grea, altfel imi place din ce in ce mai mult aici, e o minunatie de oras iar desertul...cum ai putea sa nu iubesti desertul?! Pup si eu

    RăspundețiȘtergere
  21. Buna Ioana,
    Foarte tare ce scrii tu aici. Sunt sentimente pe care niciodata nu le-am putut exprima in cuvinte. Am trait si eu acum 2 ani aceleasi senzatii. Am plecat in Dubai. Nu am stat decat 7 luni si ne-am intors acasa, insa.... acum abia asteptam sa mergem intr-o vacanta de o luna de zile in zona. Citind postul tau parca mi se face pielea gaina gandindu-ma la momentul devederii acelor locuri. Si cand ma gandesc...cat timp am fost in Dubai am prins Craciunul acolo ...a fost foarte trist, m-a luat un dor de casa...
    Iar Craciunul asta as fi vrut nu zbor numaidecat in Dubai.
    Sentimente neintelese:)
    Astept o oferta buna si am zburat ...

    Ps. La multi ani! sa fi fericita unde esti!

    RăspundețiȘtergere
  22. @AM: Buna si La multi ani! Multumesc frumos de urari, in curand fac 4 luni de cand sunt aici, pot spune ca m-am acomodat deja cat de cat :-) Iti tin pumnii sa te reintorci in Dubai, daca asta iti doresti... si te mai astept pe aici :-)

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Subscribe