2013 - Goodbye Qatar, hello Portugal! (I)

Aveiro, Portugalia

N-a fost cel mai bun an, n-a fost nici cel mai prost, iar de răsturnări de situație spectaculoase slavă Domnului că am avut parte din plin, deci nici plicticos n-a fost și nici de adrenalină n-am dus lipsă. În ianuarie ne-am hotărât să spunem "adio" Qatarului, primăvara ne-a adus în dar aproape 3 luni petrecute în Marea Britanie, Portocalia ne-a adoptat în mai, iunie ne-a arătat câte locuri minunate am ratat anul trecut cât am stat departe de Europa, pe august i l-am dedicat în întregime celei mai noi iubiri, Portocalia, toamna am stat tot mai mult pe drumuri iar în decembrie am văzut a treia oară aurora boreală și mi-am îndeplinit, de ziua mea, încă un mare vis în Islanda. Un bilanț de 18 țări, majoritatea revizitate, vreo 77 locșoare incredibile și (mult prea) multe poze, singurele care mă ajută să mai țin șirul călătoriilor mai mici sau mai mari cu care nici 2013 nu s-a zgârcit deloc în ceea ce ne privește. Un an în care am citit mult, am călătorit mult, am neglijat voit scrisul ca să câștig și mai mult timp pentru a acumula cunoștințe și experiențe prețioase care își vor găsi, poate, drumul către voi când va fi timpul. E limpede că n-am dreptul să mă plâng orice ar fi și nu-mi rămâne decât să sper ca 2014 să fie măcar la fel de cumsecade ca predecesorul lui. În concluzie, vă doresc ceea ce îmi doresc și mie - sănătate cu carul, un dram de noroc și călătorii de care să ne aducem aminte până la adânci batrâneți!!!

Islanda de Crăciun

Islanda. Închid ochii și-mi amintesc de un ținut ireal în care parcă am pășit cândva demult, în sezonul Crăciunului. Să fi fost un vis de Crăciun? Nu, nu, aievea a fost. Crăciunul însă e un vis în Islanda. Domol, seren, blând și plin de înțelesuri, așa cum ar trebui să fie (dar nu prea mai e) Crăciunul. Prilej de cugetare și recunoștință, motiv în plus pentru a-ți avea aproape familia, scurt răgaz înaintea noii treceri de la vechiul la noul an, mai puțin bun, mai bun, mai comod, mai aventuros, sau cine știe. Și un pic de magie. Doar un pic, cât să nu devină greu de crezut. Iar islandezii nu sunt mai buni, mai blânzi și mai iertători doar de Crăciun. Așa sunt ei dintotdeauna.

Un oraș într-un carusel (12)

Metz, Franța, decembrie 2013.

10 motive să vizitezi degrabă o țară arabă

Dacă ar fi să ne luăm după publicitatea exagerată care se face Emiratelor Arabe Unite, în special Dubaiului, de către agențiile de turism autohtone și de aiurea, mai că am putea crede că acesta este unicul loc din Orientul Mijlociu în care merită să-ți organizezi o vacanță. Nimic mai greșit, le-aș spune cetelor de turiști bezmetici care pică în plasa acestora și care, odată ajunși în destinația „exotică” Dubai, primul lucru dau iama în malluri, după care gravitează, făcând exces de zâmbete și fotografii, în jurul unui anume hotel de lux cu interior kitschos și a faimosului zgărie-nori Burj Khalifa, gândind de bună seamă că un shopping consistent și un preț exorbitant plătit pentru o priveliște de altfel nu cine știe cât de spectaculoasă și care nu se apropie câtuși de puțin de cea pe care ar avea oricum șanse mari să o zărească din avion plus niscaiva soare în plină iarnă cu care să se laude mai apoi prietenilor la fel de naivi, constituie o suficientă justificare pentru o “vacanță de vis” în Dubai și în „lumea arabă”. Lăsând la o parte orice considerente de ordin financiar (se știe că Orientul Mijlociu este scump prin definiție iar orice serviciu de orice fel îți va ușura vădit buzunarul), dacă ar fi să recomand cuiva să călătorească într-un singur loc din Orientul Mijlociu, în mod sigur acesta nu ar fi Dubai. Unde mai pui că, în ciuda opiniei larg răspândite printre cei care nu stau prea bine la capitolul informare, E.A.U. nu înseamnă doar Dubai și Burj al Arab, l-aș da cu dragă inimă oricând (măcar) pe-un Abu Dhabi! Ce să vezi – în afară de malluri - și unde să călătorești în Orientul Mijlociu – în afară de veșnicul și deja agasantul Dubai – poftim de citește mai jos.

Cel mai cumsecade dintre azeri

Suspinam în taină după Azerbaidjan încă din mai, când Eurovisionul ne înflăcărase tuturor imaginaţia cu o serie de imagini surprinzător de reuşite din capitala Baku. Cine s-ar fi gândit că ocazia de a-l vizita avea să se ivească peste doar câteva luni, la final de august, cu vreo săptămână înainte de Ramadan? Încrezători în oportunitate şi prea puţin obişnuiţi cu planurile făcute cu cine ştie cât amar de timp înainte, având la dispoziţie vreo zece zile în care să ne obţinem viza, am mai şi tărăgănat vreo câteva descinderea la ambasada Azerbaidjanului din Qatar, mai ales că documentele indicate pe site-ul acesteia nu păreau să ascundă vreo capcană de nedovedit. Când într-un final, după niscaiva eforturi serioase de a localiza adresa ambasadei (știut fiind faptul că în Qatar informațiile circulă cu dificultate iar paginile web nu sunt actualizate cu lunile, uneori chiar anii), ne-am văzut în fața clădirii nisipii peste care steagul Azerbaidjanului, în absența unei pale oricât de firave de vânt, încremenise pe fundalul cerului senin, am crezut că trecuserăm peste partea cea mai dificilă a procesului obținerii vizei.