Printre rânduri: 2013 - Goodbye Qatar, hello Portugal! (II)

5.1.14

2013 - Goodbye Qatar, hello Portugal! (II)

Published : 00:51 Author : Ioana

Islanda

Un an atât de plin de aventuri și experiențe încât să nu îți fie cu putință să ți le amintești pe toate fără o mână de ajutor din partea notițelor și fotografiilor este un an care nu a trecut degeaba. Iar experiențele, orice călător știe, chiar și în forma lor ulterioară de amintiri sunt cele mai de preț bunuri ale sale. Tocmai un astfel de an a fost 2013 pentru mine și iată mai jos o mică parte din tot ce-mi voi aminti peste ani despre el...

În ianuarie am zburat pentru prima dată cu un Dreamliner. Și încă nu unul oarecare, ci un 787 nou-nouț și cu dotări de ultimul răcnet al Qatar Airways. Februarie a contribuit la lungul șir al musical-urilor văzute la Londra cu trei spectacole pe care le-am sorbit din ochi: "Let it be", "Shrek" și "Singing in the rain". Jane Austen n-ar fi văzut cu ochi buni excursia mea la Brighton din martie, iar mamei cred că am omis să-i menționez că în aprilie m-am îndeletnicit cu prima mea degustare de whisky în Scoția. Așa-s călătorii, trebuie să-și bage ei nasul în toate! Ei, că tot veni vorba de meteahna cu băgatul nasului, în mai am scandalizat Londra cu o vânătoare despre care am să vă povestesc eu cât de curând. Iunie a fost luna turului european cu mașina, așa că mă tem că aș încinge condeiul de m-aș apuca să vă povestesc chiar tot. Pe scurt, am mângâiat rechini, am descoperit în realitate peisaje făcute celebre în tablouri, am revăzut cetatea celor 50 de turnuri, mi-am pus și eu, ca tot omul, o dorință în însoritul Lourdes, fără să bănuiesc măcar că picior de turist nu avea să se mai perinde prin zonă o bună bucată de vreme după inundațiile istorice care s-au abătut asupra sfântului locșor peste mai puțin de o săptămână, am văzut (credeam eu, până să ajung în Islanda în decembrie!) în Croația cel mai neobișnuit muzeu, am trecut pragul camerei unuia dintre hotelurile faimoase unde trăgea peste noapte nimeni altul decât Hemingway în timpul "Fiestei" de la Pamplona, am dormit pe apă în Serbia și am avut o întâlnire de gradul trei cu un locatar mai puțin obișnuit al frontonului unei biserici faimoase din Salamanca, pe care nu l-aș fi descoperit în veci dacă un bătrânel cumsecade nu s-ar fi întrupat din neant oferindu-se de bună voie și nesilit de nimeni să-mi fie... ghid! Timpul s-a dilatat și a luat forme ciudate în iulie când mi-am dat întâlnire în Spania cu Dali, iar despre dimensiuni am continuat să învăț în august, când am înotat cu leii de mare în Portugalia. De bună seamă că am scăpat întreagă, altminteri septembrie nu m-ar fi prins colindând străzi înguste umbrite de ciupercuțe colorate cu saboții mei proaspăt cumpărați din Olanda. Cele mai frumoase statui europene le-am vazut în octombrie, când din sticla rămasă ca și mine cu gura căscată mi-a poposit în pahar, prăvălindu-se de la o înălțime amețitoare, un torent de sidra. În noiembrie m-am înfruptat cu nesaț din baclavalele pregătite de mama. Aș putea jura că au avut gust de "acasă"! Și uite-așa, din lună în lună, dintr-un zbor în alt zbor și dintr-o călătorie într-alta, m-am trezit în decembrie. Vorba vine "m-am trezit", aievea să fi fost sau un vis că mi-am petrecut ziua de naștere printre ghețari, aurore boreale și lagune albastre în Islanda?

Iulie.