25.1.12

Doha de la A la Z (III)

Oryx. Făptură gingașă cu trup ce împrumută culoarea dunelor qatareze, picioare zvelte și coarne lungi și drepte care împung văzduhul ca niște ace, oryxul este o specie de antilopă întâlnită cu precădere în Africa, dar și în peninsula arabă. Amenințată cu dispariția, specia de oryx proprie peninsulei arabe a făcut obiectul a numeroase programe de înmulțire în captivitate și reintroducere în natură, numărând în prezent - în ciuda acestor eforturi - doar puțin peste 1000 exemplare în libertate și în jur de 6-7000 în captivitate la nivel mondial. Animal național și unul dintre cele câteva simboluri principale ale statului Qatar, oryxul se regăsește în formă stilizată pe coada tuturor avioanelor companiei Qatar Airways, dar și ca mascotă (de pildă a Asian Games 2006) în diferite zone din Doha și din împrejurimi. Îl puteți admira la Zoo sau, cu puțin noroc și o autorizație specială, chiar la Oryx Farm. Notă pentru pasionații de lingvistică: Puralul cuvântului "oryx" din limba engleză este, contrar așteptărilor, "oryges", deși pare-se că se acceptă și forma "oryxes". Nu v-am trezit interesul? Aflați atunci că oryxul întâlnit în peninsula arabă ar putea fi responsabil pentru legenda unicornului, priviți-i coarnele din profil și veți înțelege de ce...



Perlă. În amintirea vremurilor când petrolul și gazul erau bogății încă nedescoperite iar locuitorii acestor meleaguri trăiau doar din pescuit și culesul perlelor, dar și ca expresie a speranței care le călăuzea pescarilor sărmani eforturile de a descoperi prețiosul conținut al mereu promițătoarelor, însă prea des amăgitoarelor stridii, speranță în a cărei putere se încred până în zilele noastre, qatarezii au conceput o insulă artificială pe care au denumit-o - cum altfel? - The Pearl. Aflată încă în stadiu incipient, insula - care va avea la finalizare aspectul unui șirag de perle - este construită chiar în zona unde aveau loc în trecut majoritatea scufundărilor menite a aduce la suprafață mult râvnitele mărgăritare. Gândită ca zonă rezidențială de lux, cu o promenadă generoasă străjuită de palmieri și smochini despărțită de apele turcoaz ale Golfului Persic prin impecabile balustrade negru-abanos, cu locuri de ancorare a iahturilor - gigantici albatroși legănându-se molatic în zvon de unde și străluciri de raze - cu o listă nesfârșită de restaurante, magazine, supermarketuri și cafenele cu nume sonore (pentru urechile cui știe să le deslușească), The Pearl este locul ideal pentru o plimbare relaxantă înainte de asfințit sau pentru a te cufunda în citit pe una din băncuțele primitoare dintre palmieri, lăsând vântul să te răsfețe întorcându-ți paginile una câte una ...





Qatarezi. Știi că nu se cade să îi urmărești prea insistent, și totuși îți atrag privirea pretutindeni. La volan, în souk, în restaurante, prăvălii și malluri, îi zărești de la distanță datorită veșmintelor tradiționale pe care le poartă cu mândrie. Siluete albe sau negre, pe alocuri cu mici pete de culoare datorate ghuthrei care acoperă capul bărbaților ori genților supradimensionate ale femeilor, mișcarea lor uniformă îți creează senzația că plutesc, abia atingând pământul în timp ce înaintează în foșnet de materiale prețioase, lasând în urmă dâre groase de parfum dulceag și scump. Bărbații poartă thobe, ghutrah și agal, femeile se învăluie în straturi vaporoase de abayah, ascunzându-și părul sub shaylah și chipurile în spatele niqab-ului. Au trăsături frumoase, pe care femeile și le accentuează folosind cu generozitate farduri colorate, și sunt din cale afară de eleganți. Veșmintele lungi le sunt călcate la dungă și împodobite, după caz, cu butoni, brățări și inele strălucitoare ori broderii delicate. Ochii femeilor - uneori singura punte între două lumi atât de diferite - sunt intens conturați cu khol, căruia i se atribuie nu doar valoare estetică, ci și proprietăți curative. Ce să mai, fără îndoială qatarezii sunt unii dintre cei mai frumoși oameni pe care i-am văzut până acum!





Riyali. Din anii '70 încoace, după o perioadă în care au fost utilizate rupiile indiene (rebotezate Gulf rupees) și riyalii saudiți, moneda locală a statului Qatar este riyalul qatarez, cu subdiviziunea dirham și prescurtarea QR. Bancnotele de 1, 5, 10, 50, 100 și 500 QR sunt extrem de pitorești, nepurtând - după cum v-ați obișnuit, poate - chipurile unor personaje istorice, ci imagini și motive de prin partea locului: cămile, dhow, stridii, șoimi, păsări, moschei etc. Pur întâmplător, riyalul qatarez are cam aceeași valoare cu leul nostru, așa că n-aveți nicio scuză dacă nu veți reuși să vă țineți în frâu cheltuielile!






Sambousek. Plăcinte rumene umplute cel mai adesea cu carne, brânză sau spanac, îmbogățite uneori cu pătrunjel, hummus, iaurt, măsline sau mentă, cu aluat grosuț și împletit pe margini sau crocant și subțire ca o foiță, sambousek sau sambousik este un antreu de proveniență libaneză extrem de popular în Doha. Încercați-l o dată și nu veți mai avea scăpare! :)


Șoimi. Ei bine, da, Qatarul este unul dintre puținele locuri din lumea largă unde încă se mai vânează cu șoimi. Bietele victime se numesc Houbara Bustards (Chlamydotis undulata) sau, mai pe înțelesul nostru, dropia-gulerată, un soi de găinușă de deșert cenușie pe care o puteți admira și la Doha Zoo. În funcție de specie, vârstă, dimensiuni, țara de proveniență și alte câteva caracteristici, șoimii se vând pe sume bunicele care pot ajunge până la 16.000 QR sau chiar mai mult pentru un singur exemplar. În Doha, șoimii sunt expuși spre vânzare într-un magazin de profil situat în apropiere de Souq Waqif, unde qatarezi amabili și vorbăreți vă vor istorisi câte-n lună și-n stele despre frumoasele păsări și accesoriile trebuincioase șoimăritului. Despre șoimi o să vă mai povestesc eu cu altă ocazie într-un articol special, până atunci poate vi se va părea interesant faptul că șoimii sunt singurele necuvântătoare acceptate în cabina de pasageri de compania aeriană națională Qatar Airways :).




Trafic. Una dintre activitățile pe care n-am de gând să le încerc prea curând în Doha este condusul. Și asta pentru că traficul îți dă serios de furcă, de la segmente de șosea închise de pe o zi pe alta pentru construcții și/sau modernizare până la cozile interminabile din timpul orelor de vârf ori a evenimentelor importante (de pildă Qatar National Day) care te atrag afară din casă cu promisiunea unor artificii de basm sau a altor manifestări mai mult sau mai puțin spectaculoase. Trotuarele sunt rare, la fel și trecerile de pietoni, șoferii sunt neatenți și nu prea semnalizează. Accidentele se țin lanț în Doha, așadar se impune o atenție sporită în trafic, fie că sunteți în spatele volanului ori pe propriile picioare, printre mașini, ceea ce nu vă recomand de altfel decât dacă e absolut necesar și de neevitat!


(Va urma)

Citește și:

Doha de la A la Z (II)




24 comentarii:

  1. ce frumos!
    nu e asa ca dupa ce termini seria, urmeaza si Doha de la Alif la Yaa ?:)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Shakuka: As vrea eu, dar ma tem ca o sa mai dureze un an-doi... patru :-P

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte interesant :-)
    Ca tot povesteai de haine, exista vreun dress-code obligatoriu pentru straini?

    RăspundețiȘtergere
  4. Placintele acelea tricornute , umplute cu carnita de Oryx ...trebuie sa fie admirabile . :)))))
    Prefer Spanacul ! Si asa Oryxii aia sunt pe cale de disparitie ! Iar caii sunt superbi ! De fapt , toate pozele sunt faine !

    RăspundețiȘtergere
  5. @Apollo: In principiu nu, teoretic se recomanda imbracamintea decenta, practic sunt destul de relaxati chiar si cu cei/cele care mai sar calul. Sunt atat de multi straini aici incat cred ca nu li se mai pare nimic iesit din comun :-). Deci da, am vazut si pantaloni scurti, am vazut si bluze si rochii decoltate/scurte, eu personal insa prefer sa trec neobservata, if you know what I mean...

    RăspundețiȘtergere
  6. @Radu: Placintelele sunt cu carne de miel, sa nu se inteleaga gresit cumva :-D Ma bucur ca iti plac pozele! :-)

    RăspundețiȘtergere
  7. Vai cum arata placintele alea...imi ploua in gura! :)

    RăspundețiȘtergere
  8. @Claudia: Cand vii incoace o sa poti sa le si gusti, sunt bune rau! Badger iti poate confirma, i-am corupt si pe ei :-P Chiar, cand vii incoace?

    RăspundețiȘtergere
  9. Pe frigul asta de aici, plimbarea in Doha a fost numai binevenita. Claudiei ii ploua in gura la placinte. Mie mi-a plouat in gura cand am vazut banii. O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  10. @Minoki: Ma mir, ca prea multi nu erau, mai mult impresia artistica de ei :-)))

    Ma tot plang si eu ca e cam racoare in Doha (9 grade), mai ales ca aici nu exista notiunea de incalzire in case... stiu, sunt caraghioasa, am auzit ca la voi a venit valul de frig cu grade minus :-(

    RăspundețiȘtergere
  11. Foarte bun si informativ articolul. Aceasta serie mi-a placut foarteee mult!
    Apropo de frig, stiu ce zici, la noi sunt minus afara dar in casa tot incalzim la 20 de grade. Pe cand acolo e mult mai frig ...

    RăspundețiȘtergere
  12. Mersi, Alicee, nu pot decat sa ma bucur :-).

    Cat despre vreme, mie si la 20 grade mi-e cam racoare in casa, sunt friguroasa, nu gluma!

    RăspundețiȘtergere
  13. @Ioana@m-v: Da, clar! Desi cred ca va arata si mai bine cand se va fi terminat cu santierul :-)

    RăspundețiȘtergere
  14. Bun Sambousek!
    Am încercat și la București, dar nu se compară.
    Contează și antrenul, dom'le! Cu o shisha alături și o limonadă cu mentă pe masă, în Souq Waqif ... cum să nu fie bun ...?

    RăspundețiȘtergere
  15. @Catalin: :-P Sa va trimit cateva placintele cu DHL-ul? Desi... pe zapezile care sunt la voi acum, s-ar putea sa ajunga cel mai devreme intr-o luna :-)))

    RăspundețiȘtergere
  16. Hmmm ... tot acolo sunt mai bune.
    Am prefera însă prăjiturele de la Ana's Baked Good, made in Doha ;)

    RăspundețiȘtergere
  17. @Catalin: Pai va poftim din nou pe aici oricand :-P

    RăspundețiȘtergere
  18. Daca Badger refuza placintele le primesc eu bucuroasa. Si poti sa trimiti si niste limonada de-aia faimoasa. :P

    RăspundețiȘtergere
  19. @Claudia: Ok, deal! Dar ma tem ca limonada o sa ajunga bocna :-D

    RăspundețiȘtergere
  20. ma omori cu zile :)))) uite ceva ce poate te ajuta, apropo de urmatoarea plimbare: http://vacantevacante.blogspot.com/search/label/Norvegia
    Prietena mea Ina s-a indragostit de Norvegia dupa vizita asta :)

    RăspundețiȘtergere
  21. @Micky: Mai bine zis tu ma omori pe mine cu zile :-))) Arata de vis, uite-acuma ma mananca si mai tare talpisoarele! :-D

    RăspundețiȘtergere
  22. Interesanta povestea soimului si a dropiei gulerate. Biata pasare chiar e lipsita de aparare, sau ciocul ascutit o poate scapa de pradator? Astept cu interes si alte articole

    RăspundețiȘtergere
  23. :-)))))))))))) Nu stiu, trebuie aprofundata chestiunea...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Subscribe