Piața de pește din Malé - forfotă și culoare

Capitala Republicii Maldive nu este neapărat genul de loc pe care să îl recomanzi mai departe. Dacă totuși hotărăști să îți faci drum până pe Malé Island, înarmează-te cu calm și răbdare. Orașul este murdar și aglomerat iar traficul un coșmar care-ți va persista multă vreme în memorie. De la aeroport pleacă frecvent bărcuțe înspre capitală, iar călătoria de 10 minute costă 1 USD sau vreo 10-15 rufiyaa maldiviene. O nimica toată, însă nu te aștepta la cine știe ce condiții de banii ăștia, consideră-te norocos dacă traversarea decurge fără probleme și respiră adânc pentru a-ți controla palpitațiile date de numeroasele bărci din jur care par a goni toate în direcția ta. Odată ce ai pus piciorul în capitală, caută să ajungi la piața de pește, locul înspre care converg toate recomandările de pe internet și de aiurea. Ideal ar fi să o vizitezi după prânz sau chiar mai pe seară, când pescarii întorși de pe mare își etalează țanțoși capturile proaspete. Nu te teme că ai să o ratezi chiar dacă mirosul vigilent te poartă mai întâi către hala cu pește afumat. Vei găsi într-un final și clădirea cenușie proptită pe stâlpi de susținere de un albastru spălăcit, cu pereți murdari și scorojiți, care adăpostește prețioasa pradă.

Doha de la A la Z (IV)

Ţepuşe. Dacă aţi trecut prin Doha şi n-ați primit "botezul țepușelor", ați trecut degeaba. Un loc tainic, ascuns în inima souq-ului, rezervat exclusiv cunoscătorilor. De astă dată descoperirea nu-mi aparține, însă de când prietenii de la Travelbadgers au dat întâmplător peste magnificul locșor unde m-au convocat și pe mine în vreo două rânduri, la ceas de seară, nu pot să uit minunatele țepușe pe care se lăfăie, purtând încă atingerea focului, bucăți de carne fragedă și suculentă de "chicken and meat". Pui și miel, mai exact :). Li se alătură lipii delicioase, proaspăt ieșite din cuptorul ce dogorește în apropiere, și frunze verde-întunecat stropite cu suc de lime. Dați un semn când sosiți în Doha, un asemenea secret se cere împărtășit!

Travel News - Ce se mai întâmplă prin lume (I)

Pentru aceia dintre voi care, din varii motive, nu le puteți urmări pe pagina mea de Facebook, dar și pentru ca eu să pot găsi mai ușor, în caz de nevoie, link-urile către respectivele articole care m-au interesat la un moment dat, am hotărât ca începând de astăzi să vă anunț pe blog cele mai recente noutăți în materie de călătorii, dintre cele pe care le citesc cu nesaț dimineața la prima oră în timp ce îmi beau cafeaua. Nu mă angajez la o anumită frecvență pentru că mă aștept la un final de an din cale afară de încărcat, însă promit că încerc să vă fac un rezumat al știrilor care mi-au atras atenția în mod deosebit măcar o dată pe săptămână.

Nici n-am deschis bine ochii de dimineață că m-am și trezit în mijlocul unui eveniment pentru care mai că m-am simțit nepregătită dat fiind că abia am aterizat ieri în Doha nu cu mult înainte de miezul nopții: Ziua Internațională a Turismului :). Wow, asta da ocazie să-mi mai cumpăr un bilet de avion către o nouă (dar mai veche) destinație. Nu că aș mai avea nevoie de vreo ocazie. De ce pică ZIT fix pe data de 27 septembrie puteți citi aici. Pentru cei care au acces la Facebook, mai pe seară veți putea încerca din nou să ghiciți unde plec de astă dată, pun la bătaie obișnuitele două vederi trimise cu mânuța mea chiar de acolo.

Cercetez mai departe internetul și dau peste... ce să vezi? Qatar Airways mai lansează o destinație. Najaf, mai exact, care se alătură celor două orașe irakiene Baghdad și Erbil operate de linia aeriană. Dacă v-a apucat așa un dor de ducă la auzul acestei știri chiar vă poftesc să mergeți și aștept să-mi povestiți și mie cum a fost, nu de alta, dar eu una prea curând nu calc pe acolo. În schimb aștept cu nerăbdare primele curse către Belgrad și Varșovia. Nu mai e mult până în decembrie, însă până în noiembrie mai e și mai puțin :). Apropo, v-am povestit că am terminat de văzut toate filmele de pe Qatar Airways? Bine, am omis intenționat să le văd pe cele de tip Bollywood și nici după cele horror și/sau cu tragedii/boli incurabile/catastrofe nu mă dau în vânt, dar în rest le-am văzut pe toate. Mint, mai am vreo două cu Bond, James Bond. Aproape că am epuizat și toate documentarele care mă interesau (National Geographic și Travel Channel)!

Am continuat seria articolelor din și despre aviație cu o întâmplare amuzantă și nu prea: în timpul unei curse Qantas, un crocodil prestidigitator s-a eliberat din cușcă. Pesemne îl întemnițaseră pentru că nu plătise bilet că să stea laolaltă cu ceilalți pasageri.

Năzuiți să întâlniți și voi un crocodil pe o linie aeriană? În cazul ăsta poate că ar trebui să zburați mai des. Cel mai simplu mod ar fi să vă reprofilați, devenind - de ce nu? - însoțitori de bord. Simplu, ziceți? Mai gândiți-vă.

Așa cum îi șade bine unui călător sadea, mi-am început ziua punând alte două destinații pe listă. Azi, litera B: Baku și Bologna. Cine nu și-ar dori să vadă noile turnuri din capitala Azerbaidjanului ori să viziteze primul muzeu al înghețatei din lume??? Dacă ajung, promit să fac multe poze pe care să vi le arăt și vouă.

Că tot veni vorba de poze, iată 7 moduri creative de a le arăta și altora pozele făcute de voi în călătorii fără a-i plictisi peste măsură. Într-adevăr, "cine ar vrea să vadă 300 de poze ale unuia și aceluiași elefant"? Ups, dar 300 de poze ale unui leu?! Ghepard cu pui? Sausage tree?

În final, iată ultima ispravă marca Google. Senzațional, nu?

Maldive - Love at first flight

La maasai (I)

Mașina în care ne-am petrecut ultima săptămână staționează și Rashid, ghidul nostru cu ochi ageri și chip cumsecade, ne îndeamnă să coborâm. Satul maasailor, pe care până să ne apropiem mai că îl crezusem părăsit, se însuflețește brusc și din spatele gardului des improvizat din crengi spinoase de acacia se ivesc câteva siluete negricioase înveșmântate în binecunoscutele pături colorate. Li se alătură cât de curând multe altele și toate se îndreaptă în pas alergător în direcția mașinii. În doi timpi și trei mișcări, cam o duzină de bărbați și tot atâtea femei se aliniază de o parte și de alta a intrării în sat și ne privesc insistent, în timp ce dintre ei se desprinde un maasai voinic cu căutătură dezghețată care ne strânge mâinile urându-ne bun venit într-o engleză neașteptat de corectă. "How much?" întrebăm pentru a fi siguri că am înțeles bine și răspunsul sosește îndată: "Sixty dollars". Îi întindem banii pe care îi ia și și-i îndeasă grăbit în buzunar, nu înainte de a-i număra cu o dexteritate care ar face să roșească orice casier destoinic al unei bănci de renume.