Bird's Eye View over... Perth

Vai de mine, vai de mine, mai sunt doar treizeci și cinci de minute fix până la ultima intrare în Bell Tower iar eu sunt prăvălită confortabil într-un fotoliu moale din camera de hotel, același în care jet lag-ul, arză-l-ar focul, mă azvârlise câteva minute mai devreme, după o primă parte a zilei petrecută pe drumuri. Îmi dau singură un ghiont și ies valvârtej pe ușă, nu înainte de a-mi îndesa în geanta de mână o sticlă de apă menită a mă face să suport mai ușor arșița zilei, neașteptată la jumătatea lunii mai în, practic, prag de iarnă în partea asta a lumii. Dau buzna în lift, din lift în holul hotelului și de acolo o tulesc ca din pușcă pe ușă, las în urmă parcul de un verde nebun în care, la ultima vizită, am întâlnit-o, ce-i drept doar sub formă de statuie, pe însăși Degețica din poveste, și cobor strada îngustă care desparte hotelul de promenada la extremitatea căreia, pe cerul de un albastru cu adâncimi de ocean, se profilează unul dintre simbolurile orașului, Bell Tower. Mă precipit înspre intrare și pătrund în interior cu vreo douăzeci și mai bine de minute înainte de închidere. Răsuflu ușurată, nu mi-aș fi iertat-o prea curând dacă aș fi ratat a doua oară ascensiunea, mai cu seamă că acum doi ani turnul se afla în renovare, și odată cu el toată zona înconjurătoare, transformată acum într-o promenadă fermecătoare pe malul râului Swan, cu zone umbroase numai bune să ofere adăpost cormoranilor, și îmbogățită cu o suită de terase, restaurante, chioșcuri, o insulă artificială, un mic teren de golf, un pod pietonal și două-trei statui reprezentative în fața cărora se adună ciopor turiștii.

Tânăra de la recepție mă liniștește, am timp berechet până la închidere, îmi spune și mă întreabă în ce limbă doresc broșura de prezentare a turnului. Aflu că e nemțoaică și mă apuc să vorbesc cu ea în germană, lucru care îmi aduce un nesperat beneficiu constând într-un voucher pe baza căruia pot vizita gratuit turnul data viitoare. Îi mulțumesc și urc la etajul ultim, unde mă întâmpină o altă angajată pe care accentul britanic o dă de gol că nici ea nu-i de baștină de prin părțile astea. Se pregătește să deșerte asupra-mi un puhoi de informații, însă mai întâi mă întreabă de unde vin. N-am de lucru să îi spun că locuiesc în Dubai, ba stai să vezi că mai sunt și ghid aici, așa că începe să mă ia la întrebări. Nu mă deranjează, suntem doar noi două, iar ea pare de treabă, așa încât îi povestesc despre viața în Dubai, despre proiecte fabuloase, lideri vizionari și un oraș întrupat din nisip. Mă ascultă cu atenție și din timp în timp mă întrerupe cu alte curiozități. Îmi mărturisește că a fost cât pe-aci sa viziteze orașul recent și, deși n-a fost să fie, n-a abandonat ideea, ba chiar speră să ajungă încoace curând. Din vorbă în vorbă timpul a luat-o la goană și realizez că mai am mai puțin de șapte minute până la închiderea turnului ca să mă bucur de priveliște. 

Îi las o carte de vizită și mă reped înspre platforma de observație în aer liber, mulțumind în gând celui sau celei care a avut minunata idee de a nu îngrădi cu geamuri priveliștea, ceea ce-mi deschide rara oportunitate de a face fotografii panoramice de la înălțime. Momentul e perfect, căci soarele își revarsă mierea razelor peste oraș iar cerul e de un albastru cum numai în visele lor cele mai îndrăznețe călătorii îndrăznesc a și-l imagina! 

Vedere panoramică din Bell Tower

Termin în pripă turul și îmi iau la revedere de la englezoaică, ocazie cu care aflu că priveliștea splendidă asupra râului, zgârie-norilor și recentei promenade este, practic, ca și istorie, cât de curând două corpuri ale unui hotel de prim rang vor obtura mare parte din panoramă. Oftez - a câta oară? - la gândul insensibilității umane și a goanei după profit care face orice altă preocupare să treacă în plan secund și îmi încleștez instinctiv degetele peste prețioasa pradă ascunsă, încă, în măruntaiele aparatului foto, luând cu mine din nou, ca de atâtea alte ori în călătorii, mărturii ale unor locuri care nu vor mai fi niciodată la fel.

Isle of Voyage - insulă artificială cu cafenea în zona Elizabeth Quay

Isle of Voyage și, în spate, Elizabeth Quay Pedestrian Bridge

Elizabeth Quay

Hotelul nostru cu vedere la râu (una dintre clădirile înalte din centrul imaginii)