6.11.11

Prima mea călătorie în străinătate


Bianca m-a poftit să îmi amintesc și eu de prima ieșire din țară, lucru deloc dificil dat fiind că respectiva vacanță are o însemnătate specială pentru mine și n-aș putea-o uita prea curând. 

Mai-mai să încep prin a mă lamenta cum că eu, față de alți colegi călători ale căror bloguri le urmăresc cu drag, n-am părăsit țara până la venerabila vârstă de 24 (să fi fost totuși 26? :-P) de anișori, când îmi pică fisa că de fapt și de drept prima mea plecare din România s-a petrecut în clasa a patra, când am ajuns grație unui Schüleraustausch (schimb de elevi) neașteptat tocmai în Semmering, Austria, unde am și rămas o lună întreagă. Experiența s-a soldat nu doar cu o îmbogățire considerabilă a vocabularului și pronunției mele în limba germană, dar și cu oareșce comparații (între noi fie vorba, deloc favorabile preaiubitei țărișoare pe meleagurile căreia m-am născut), ale căror ecouri aș zice că nu s-au stins nici în zilele noastre. Plus o serie de întâmplări amuzante care au făcut deliciul părinților mei. Mi-aduc și acum aminte privirea nedumerită a stewardesei de pe Austrian Airlines atunci când, la întrebarea ei standard: "Tee oder Kaffee?" (Ceai sau cafea?), am răspuns fără să clipesc "Kaffee". Mi-a explicat răbdătoare că eram prea mică, că nu se cădea să beau cafea și că aș face mai bine să aleg ceaiul. N-am înțeles nici până în ziua de astăzi de ce a pus întrebarea așa cum a pus-o, în fond și la urma urmei nu logica mea dăduse greș, îmi ceruse să aleg și alesesem :). În tot restul călătoriei mi-am ținut nasul lipit de hublou, admirând cetele de norișori peste care pluteam lin, aparent fără să ne mișcăm câtuși de puțin de pe loc. Era primul meu zbor și habar nu aveam pe atunci câte altele aveau să mai urmeze...

În ceea ce mă privește consider că prima mea călătorie adevărată în străinătate a avut loc mai târziu, adică la vârsta compusă din două cifre de care pomeneam mai sus. Era martie, încă frig, așa că perspectiva unei prime partide prelungite de schi în locuri despre care până atunci doar auzisem povestindu-se ne-a surâs și am făcut rapid aranjamentele necesare. Am ales ca primă destinație Bavaria, regiunea care aduna laolaltă cel mai înalt munte al Germaniei, minunatele castele ale "Regelui nebun" care îmi însuflețiseră imaginația de atâtea ori și, nu în ultimul rând, posibilitatea de a da o raită prin München și în special la Hugendübel, librăria pe 6 etaje plină ochi cu prețioase volume din literatura germană și universală la care râvneam cu lăcomie de ani de zile. Am plecat la drum cu mult entuziasm și un Logan despre care îndrăznesc să afirm că a fost primul sau unul dintre foarte puținele care au ajuns prin părțile acelea la vremea respectivă, lucru confirmat pe drum în repetate rânduri de privirile curioase care nu conteneau să se oprească îndelung asupra lui. Sunt convinsă că în sătucul unde ne-am cazat era chiar primul :). Cu căsuțele lui pictate și oamenii calzi și liniștiți, sătucul de care vă vorbesc ni s-a lipit imediat de suflet și ne-am bucurat nespus că îl alesesem în detrimentul vecinului său mult mai faimos, dar agitat și fără același farmec - Garmisch-Partenkirchen.




Și parcă pentru a ne convinge o dată în plus că merita să revenim acolo și în anii următori, vremea s-a întrecut pe sine, astfel că am avut parte de soare pe toată durata vacanței. Soare blând la Neuschwanstein și Hohenschwangau, 






soare orbitor pe pârtiile care ne-au păstrat urmele canturilor timp de o săptămână și mai bine, 






soare-complice care mi-a zvântat lacrimile la Schloss Nymphenburg, unde rațele sălbatice și lebedele au privit galeș inelul cu piatră azurie ce mi-a poposit pe deget, neînțelegând, probabil, ce vroia să însemne acel "Da" rostit într-un final, cu voce tremurată :).






28 comentarii:

  1. Minoki, nu stiu ce inseamna asta, dar sper ca e de bine :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. Bună dimineața!
    Poveste plină de semnificații, mustind de amintiri pe care, cu siguranță, n-o să le uiți niciodată. Și ce poze!!...
    Frumos, frumoooos!

    RăspundețiȘtergere
  3. Neata, Bubu! Ai dreptate, ba chiar "niciodata" e un timp mult prea scurt :-P

    Da, locul asta este raiul (schiorilor) pe pamant, pozele sunt prea sarace pentru a reda atata frumusete...

    RăspundețiȘtergere
  4. @Apollo: Cele mai frumoase, doar sunt ale mele :-P

    RăspundețiȘtergere
  5. Acuma mă bucur de 10 ori mai mult ca ți-am pasat leapșa asta :)

    1. Doream sa ajung prin zona aia sau macar pe aproape anul acesta de revelion, dar ghici... plec iar in Italia :))

    2. Wow, felicitari sotului pentru locatia aleasa, mereu ma emotioneaza povestile acestea memorabile :D

    3. Nu-mi vine a crede ca abia la 24 de ani ai iesit prima data, nu de alta, dar ai recuperat taaare bine :))

    Duminica frumoasa sa ai :*

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumos! Nu stiam de oraselul cu case pictate. Cum se numeste?
    Foarte frumoase si pozele ati avut intradevar vreme foarte frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  7. Frumoase locatii ca prime vizite! Si frumoase amintiri!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Bianca:

    1. Las' ca nici cu Italia nu mi-e rusine :-P

    2. Mersi frumos :-)

    3. Pardon, la 26 am calatorit prima data in strainatate, si mai si :-)))

    RăspundețiȘtergere
  9. @Adriana Dascalu: Asa e, am ramas indragostiti de locurile cu pricina pana in ziua de astazi, si inca mai descoperim laturi care ne plac...

    RăspundețiȘtergere
  10. @Alicee: Mai toate casutele din zona Garmisch-Partenkirchen sunt pictate, oriunde mergi pe acolo nu ai cum sa le ratezi :-)

    RăspundețiȘtergere
  11. Foarte frumoasa povestea inelului de logodna :) Felicitari Alex!
    Pozele sunt de vis si nu pot decat sa ma inverzesc de invidie pentru ca in iarna in care am ajuns eu zona Garmisch-Partenkirchen nu cazuse niciun fulgusor de zapada. A fost cam dezolant...

    RăspundețiȘtergere
  12. @Moni: Noi am fost la sfarsit de martie si era din plin, dupa cum se vede...mersi :-))

    RăspundețiȘtergere
  13. Acum inteleg de ce iti place mult Bavaria, first love :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Exceptionala povestea primei tale iesiri în strainatate!
    M-am amuzat teribil la faza cu "Tee oder Kaffee?":)
    Asa deci, ai vazut Schloss Neuschwanstein la 24 de ani! Eu aveam deja 36 :( Dar de atunci, l-am vizitat de mai multe ori, pentru ca este magic în orice anotimp!
    Superbe fotografiile tale! absolut superbe!

    RăspundețiȘtergere
  15. @Carmen: Da, pai zi si tu, cum sa intrebi un copil de 10-11 ani asa ceva? :-))) Tanti aia nu cred ca era "cu toate cestile in dulap" :-P

    La 26 de ani, mai exact, am scris in text initial 24 pentru ca asa credeam, dar apoi (dupa un calcul mai exact) am completat in paranteza 26 :-)), sa stii ca si mie mi se pare f tarziu 26 fata de tinerii din ziua de azi care incep sa calatoreasca super devreme, avand acces la mult mai multe posibilitati decat am avut noi :-)) Pana la urma fiecare cu timpul lui, important e ca am putut vedea asa minunatii de locuri!

    Mersi frumos :-)

    RăspundețiȘtergere
  16. Ehe, pe vremea aia iti trebuiau vize, ceea ce marea lista de probleme. Daca stau sa ma gandesc bine, si eu aveam 25 de ani la prima iesire "pe cont propriu" (aia de la 16 ani despre care am scris pe blog nu prea o pot socoti, ca nu era "pe banii mei").

    RăspundețiȘtergere
  17. @Apollo: Las' ca om fi inceput noi tarziu, dar am recuperat repede, nu? :-P Sanatosi sa fim, ca de vazut avem timp sa mai vedem una-alta...

    RăspundețiȘtergere
  18. Frumoase amintiri si frumoase fotografii!
    Si eu am iesit prima data din tara intr-o tabara in Ungaria pe cand aveam vreo 13 ani si ma minunam de toate chestiile care evident erau altfel decat la noi...ce vremuri! :)

    RăspundețiȘtergere
  19. In week-endul dinaintea primei mele plecari in starinatate m-am impiedicat ca un mototol ce eram pe treptele din fata blocului, si, fiind in pantaloni scurti, m-am si taiat adanc in gratarul de fier de stres picioarele de noroi din fata blocului. Au inceput sa-mi curga suroaie de sange pe picior ! Dar nu am plans ! (Aveam cam 8 ani deja.) Mama m-a dus la camera de garda de la un spital apropiat ca s-a gandit ca poate trebuie sa mi se puna copci, dar pana la urma s-au decis sa nu imi puna nimic si doar m-au bandajat. Pe urma am luat avionul impreuna cu mama, catre tara unde era tata, si, la aeroport, cand m-a vazut tata aparand cu un pansament urias la genunchi, efectiv a facut ochii mari si si-a pus o mana la falca ! (Nu-l mai vazusem de vreo 9 luni.) Pe urma ne-am dus la serviciu la tata, in drum spre apartament, deoarece el mai avea ceva treaba de rezolvat acolo, si secretara lui tata s-a repezit pana la magazinul din colt, si mi-a cumparat si mi-a facut cadou un plasture mare special de genunchi care arata mai estetic decat pansamentul ala alb urat care ii speria pe toata lumea. Mie mi-a placut f mult ca tata avea o secretara asa de dragita si saritoare, si, in clipa aia, nu m-am mai ingrijorat despre starea lui, deoarece mi-am dat seama ca a avut cine sa aiba grija de el si cat timp nu am fost eu si mama langa el. (Nu ma gandeam la ceva erotic, ma gandeam efectiv sa aiba cineva grija de tata, ca fusese plecat de unul singur de atata timp de lanag noi.)

    RăspundețiȘtergere
  20. @Claudia: Mersi frumos! Ai putea sa scrii si tu povestea primei tale calatorii, ce zici? :-)

    RăspundețiȘtergere
  21. Rudolph: Totul e bine cand se termina cu bine, nu? :-)

    RăspundețiȘtergere
  22. mersi! sper sa ajung si eu in zona aceea! imi plac multe casele pictate

    RăspundețiȘtergere
  23. @Alicee: Cand te hotarasti, da de stire (aici sau pe mail), poate iti dau cateva ponturi...

    RăspundețiȘtergere
  24. Si eu am ramas impresionata de picturile de pe casele din Garmisch :) dar si de trambuline :D

    RăspundețiȘtergere
  25. Alina, cred si eu :-) O sa caut sa vad daca ai si poze de acolo pe blog...

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Subscribe