Bird's Eye View over... Atena

Ajuns în Atena te vei întreba, bunăoară, care este cel mai bun loc pentru a arunca orașului o privire de la înălțime. Vei studia, poate, ca și mine, cele două posibilități indicate în orice ghid de călătorie, și, amânând vizita mult așteptată la Acropole pe ziua următoare când - odihnit după drum - i te vei putea dedica în întregime, vei alege să îți tragi sufletul urmărind spectaculosul asfințit de soare de pe dealul Lycabettus. Te vei urca, după o scurtă trecere în revistă a numeroaselor suveniruri plasate strategic în calea-ți, în micuțul funicular galben nerăbdător a te depune în chiar vârful dealului înalt de aproape 300 m și vă veți avânta împreună în semiîntunericul întrerupt pe alocuri de blitz-ul ambițios al vreunui aparat foto. Odată ieșit la liman, vei rămâne, chiar și numai pentru o clipă, înmărmurit de priveliștea ce ți se va deschide în fața ochilor: căsuțele ce se întind disciplinat la picioarele tale, smochinii ale căror fructe își etalează, învăluite în aure de crepuscul, rotunjimile ispititoare, terasa cocoțată în vârf de stâncă, dealurile după care, istovit de propria-i strălucire, soarele se grăbește să se ascundă, modesta capelă a cărei albeață nepământeană concurează lumina lunii. Și până să prinzi de veste, lumina tainică a lunii și tăcerea pioasă a celor cu care împarți grandioasa priveliște îți vor înscrie în minte pentru vecie o feerie de trăiri dintre cele pe care numai călătoriile au darul de a le stârni într-un suflet rătăcitor...

Africa on my mind...

Ferice zi a primului safari (III)

Soarele a urcat binișor pe cer și aerul se încinge cu fiecare clipă. Transfigurată de atingerea aurie a soarelui, câmpia se întinde, nemărginită, în fața noastră. Pete de culoare traversează, în jocuri de lumini, întinderea nesfârșită, lăsându-ne un răgaz infim pentru a le petrece cu privirea. Iluzia protecției oferite de dubiță se risipește ca o nălucă și îmi dau seama că sunt conectată cu peisajul într-o măsură mult mai mare decât o permite plafonul ridicat al acesteia, dincolo de care viața adevărată se desfășoară nestingherită, într-un ritm stabilit din timpuri străvechi. Mă simt minusculă, la cheremul universului, știind totodată că fac parte dintr-un plan de proporții fabuloase. Plan în care, cine știe, poate că se înscrie și acest prim safari.

Bird's Eye View over... Saudi-Bahrain Bridge

Nu degeaba se spune că modul ideal de a vedea un oraș este cu un ghid de prin partea locului. De n-ar fi fost el cu siguranță am fi scăpat din vedere o atracție rară: Jisr al-Malik Fahd, podul rutier de 4 benzi și 25 kilometri lungime care leagă Bahrainul de Arabia Saudită și mai ales ocazia, probabil unică, de a-l studia cum se cuvine din turnul de observație înălțat la granița dintre cele două țări. Deși ideea proiectului luase naștere prin anii '50, podul, construit la inițiativa regelui saudit din acea vreme, a fost inaugurat abia în 1986 și a costat nu mai puțin de 800 milioane dolari. Din fericire urcarea în turn costă o nimica toată, 500 fils (jumătate de dinar), echivalent cu 1.33 USD. Priveliștea, în schimb, este neprețuită!    

Ferice zi a primului safari (II)

Avem noroc. Norii se risipesc văzând cu ochii iar cerul, deși nu a plouat, capătă prospețimea de după ploaie. Ne continuăm drumul lăsând dâre groase în pământul reavăn și, deși înaintăm aproape fără zgomot, trecerea noastră stârnește un freamăt imperceptibil printre crengile arbuștilor, înfiorând vârfurile mlădioase ale firelor de iarbă. Din când în când, vântul rece aduce cu el rămășițele vreunui sunet îndepărtat, făcându-ne să tresărim și să ne încordăm la maxim auzul în încercarea de a ghici din ce direcție a fost purtat înspre noi. Micuțe vietăți înaripate ne taie calea în zbor grăbit sau poposesc fugitiv pe câte o ramură, făcând-o să se arcuiască ușor sub greutatea gingașă. E o zi ca nicio alta iar viața pulsează energic în fiecare vinișoară a fiecărui fir de iarbă din savana africană, așa încât ne ridicăm recunoscători privirea către cer, mulțumindu-i în gând pentru șansa acestui prim safari.