16.4.12

Maldive dincolo de clișee (I)


Dintotdeauna am urât din răsputeri clișeele. Vorbiți-mi despre "Paris - orașul iubirii", "București - micul Paris", "Stockholm - Veneția nordului" și altele asemenea și îmi dau ochii peste cap instantaneu, respingând din start orice tentativă de dialog. De îmi sunteți câtuși de puțin simpatici, s-ar putea să mă obosesc să vă demonstrez că în spatele expresiilor de mai sus și a multor altora care le seamănă stau tupilate mai degrabă oximoroane decât comparații cu efect laudativ. De cele mai multe ori însă voi considera că nu merită efortul. Dacă vreți să mă enervați de-a binelea, e foarte simplu: vorbiți-mi despre "orașul vostru de suflet", povestiți-mi măcar o ocazie în care v-ați părăsit "zona de confort" sau începeți-vă istoriile cu un cât se poate de neoriginal: "Nu știu alții cum sunt, dar eu...". 


Dacă nu se poate nega faptul că unele dintre aceste stereotipii agasante - de tipul comparațiilor de mai sus - fac o favoare orașelor, țărilor sau locurilor la care se referă, atrăgând cete-cete de turiști comozi care abia așteaptă să le perpetueze, la fel de adevărat este că deserviciul adus altora nu este deloc de neglijat. Este cazul insulelor Maldive (zise și "paradise islands", "honeymoon islands", "dream islands" și lista clișeelor e departe de a se sfârși aici) pe care nu doar că nu mi-am dorit niciodată să le văd, ba chiar le-am considerat dintotdeauna o destinație echivalentă cu pierderea de vreme și parale, sub demnitatea mea de călător avid de cunoaștere, fără a intui măcar vreo secundă uluirea și admirația sinceră pe care aveau să mi-o stârnească în ciuda mea, peste ani, într-o oarecare lună martie dintr-un viitor peste putință de a fi întrezărit. În noianul de stereotipii năucitoare care se abat asupra capetelor noastre din toate direcțiile, într-o vreme în care textele și ideile abundând în clișee care mai de care mai nesuferite curg gârlă, izvorâte parcă din același condei bont, voit corect, neintenționat sfios, eminamente lipsit de zvâc, haideți să încercăm să descoperim împreună, dincolo de clișee, insulele Maldive.




Sosirea

Am plecat în pripă, fără a avea ocazia de a mă documenta în prealabil. Și apoi la ce bun să mă fi documentat, de vreme ce destinația mea era un biet șirag de insule - fie el și unul dublu - pe care oricum mi se prezisese de la bun început că aveam să mă plictisesc cât ai bate din palme? Cu atât mai mult cu cât - hotărât lucru! - dădeam dovadă de nechibzuință îndreptându-mă înspre acolo fără a face parte din categoria, preponderent prezentă pe insule, a tinerilor însurăței aflați în căutarea unui colțișor ferice care să le tăinuiască, în schimbul unei sume usturătoare, promisiunile de amor. Una dintre imaginile care îmi stăruiau totuși în minte în ciuda prea puținelor informații pe care mă învrednicisem să le aflu era aceea a apelor turcoaz și puțin adânci până hăt departe în larg - atât de des întâlnite în fotografiile tuturor - cărora, dat fiind mijloacele tehnice tot mai evoluate în zilele noastre, mai că nu-mi venea să le dau crezare. Ce te faci însă când realitatea care ți se așterne la picioare cu puțin timp înainte de aterizare este net superioară oricăror plăsmuiri ale imaginației?

În ceea ce mă privește, m-am dezmeticit rapid din uluire, am înșfăcat cu mâini tremurânde camera foto și, ignorând orice interdicție (justificată sau nu) privind neutilizarea electronicelor la bordul aeronavelor la decolare și aterizare, mi-am apăsat fruntea pe geam, trăgând cadru după cadru, minunându-mă de una singură cu glas șoptit și apăsând în neștire pe declanșator, până ce zdruncinătura specifică m-a smuls din transă, anunțându-mă că ne aflam din nou la sol. Priveliștea de la sol nu s-a lăsat însă nici ea mai prejos, aeroportul din Maldive fiind situat, deloc neașteptat, pe o așa-numită insulă aeroportuară ("airport island"), despre care am aflat mai târziu - cu un zâmbet atât de larg cum numai o sonoritate asociată cu ideea de vacanță ar putea produce - că se numește Hulhule. 


Drept urmare, pe tot parcursul rulajului m-am foit de colo-colo, atât cât îmi permitea centura de siguranță, pentru a fotografia apele turcoaz din jurul pistei de aterizare, pe care le vedeam atunci pentru prima dată. În timp ce avionul înainta tot mai încet, strunindu-și motoarele, câte o adiere mai puternică de vânt învolbura suprafața altfel relativ liniștită a apelor de dincolo de hublou, limbile de spumă astfel iscate părând a fi așteptat nerăbdătoare momentul prielnic pentru a se năpusti înspre țărm, în încercarea de a înghiți o cât de mică bucată de pistă înainte de a se retrage sleite de puteri.

Forfota obișnuită a pasagerilor dinaintea debarcării m-a surprins privind în continuare pe geam, căznindu-mă să disting literele mititele ce alcătuiau denumirea aeroportului. Mai târziu, am căutat curioasă informații despre cel al cărui nume reușisem într-un final să-l deslușesc: Ibrahim Nasir, unul dintre președinții insulelor Maldive și cel care a inițiat construirea primului aeroport. Nerăbdătoare să stabilesc un prim contact cu insula, am coborât cât am putut de repede din avion, însă m-am oprit locului aproape imediat, hipnotizată de un ditamai avionul care se apropia vertiginos de noi, la mică distanță. În afară de mine însă, nimeni nu părea scandalizat, așa că mi-am continuat drumul, întorcându-mă din când în când pentru a mă uita peste umăr la colosul alb și alaiul de însoțitori care îi călcau într-o dezordine ordonată pe urme. Nu știam încă, însă mă aflam pe unul dintre cele mai relaxate aeroporturi din lume. Atât de relaxat, încât piloții liniei aeriene locale, Maldivian, poartă tradiționalele cămăși albe cu trese asortate cât se poate de orginal la... pantaloni scurți kaki și flip-flops!









Citește partea a doua aici.


35 comentarii:

  1. Nu stiu alţii cum sunt , dar eu...sunt innebunit după stilul tău foarte original , fapt pentru care vreau să te felicit din inimă , Ioana ! ....a-nviat !

    RăspundețiȘtergere
  2. Ah, ce fain arată turcoazul ăla! Aştept continuarea, nu de alta, dar şi eu eram plină de prejudecăţi conform cărora doar bogătanii ajung aici în luna de miere :d.

    RăspundețiȘtergere
  3. Ah,prejudecati! Aproape ca ma enervam cand auzeam de cineva care pleca sau venea din Maldive ! Mi se parea un moft,o fita...De catva timp am inceput sa ma documentez si parca ma incearca un dor de duca prin zona!

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte faine pozele si povestea ta, ca de obicei. ;)
    Si ce sigla frumoasa au cei de la Maldivian! :x

    Abia astept continuarea!
    :-*

    RăspundețiȘtergere
  5. Pai si-acum ce faci, ne provoci sa testam daca-ti suntem catusi de putin simpatici ca sa ne raspunzi la comentarii? Uite ca ma risc io:

    Toti avem idiosincraziile noastre, mie nu mi se pare un cliseu cel mai mare rau existent, imi rezerv enervarile sau dispretul pt. alte cauze.
    Hai explica-mi mie ca Bucuresti - Micul Paris (pardon, Micul cu majuscula) e oximoron.

    Si cliseele astea sunt de mai multe feluri: stupide, pt fraieri, tin de marketing cum e Paris-orasul iubirii dar sunt si clisee care intaresc o caracteristica sau atrag atentia unei asemanari care nu ajunge la nivelul originalului, functioneaza ca o eticheta. Venetia nordului imi spune ca seamana cu rarisima Venetia, probabil are canale prin oras, seamana, dar nu rasare. Ca daca ar rasari, s-ar zice Venetiei Stockholmul sudului. Pot fi utile, uite eu nu stiam, acum am aflat si o sa retin asta, cel putin o vreme.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ah, scuze ca scriu in doua comentarii, nu mi s-a incarcat tot articolul si initial crezusem ca se termina cu prima poza.

    Dar iata un cliseu mai nou: "cete-cete de turisti comozi". Pai uite Ioana, turist, spune DEX-ul e cineva care practica turismul. Iar turismul e " Activitatea cu caracter recreativ sau sportiv, constând din parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport a unei regiuni pitorești sau interesante dintr-un anumit punct de vedere.". Hai sa vedem niste puncte de vedere: arta, arhitectura, geografie, geologie, istorie, frumusete naturala, etc. Oare astia n-or fi ei avizi de cunoastere? Comozi?? de unde ai scos-o? din definitie: parcurgerea...zone interesante??

    RăspundețiȘtergere
  7. uite de aia eu ma documentez la fata locului :)

    RăspundețiȘtergere
  8. @Radu: Adevarat a inviat! Si multumesc, esti tu dragut ca intotdeauna. Mai cad si eu, ca tot omul, prada cliseelor, dar macar INCERC sa ma tin departe de ele :-)

    RăspundețiȘtergere
  9. @Liliana: Bogatani nu suntem, de la (sapta)luna de miere sa tot fie vreo 8 anisori :-P asa ca... traiasca Maldive! :-D

    RăspundețiȘtergere
  10. @Liliana 2: Exact asa si eu. Pana ce am vazut cu propriii ochi despre ce e vorba :-) Iti tin pumnii ca dorul de duca sa se transforme in duca reala!!!

    RăspundețiȘtergere
  11. @Andreea X: Nu-i asa? M-am contorsionat ceva ca sa pozez si doar atat din avion (eram deja in interiorul aeroportului cand l-am zarit), dar prea era frumos ca sa il ratez :-P

    RăspundețiȘtergere
  12. Hmmm, ce vrei şi tu acum, clişeele ne sunt la îndemână şi când vorbim şi când scriem şi ne mai întrebăm probabil uneori cum reuşim să găsim atât de repede cuvintele potrivite... care sunt, de fapt, eternele clişee... Pentru cei mai mulţi, e muncă prea multă să vadă, treacă, dincolo de clisee... Ultima imagine care mi-a rămas din ce-ai scris este cea cu piloţii în pantaloni scurţi şi flip-flops... Zău aşa, să tot munceşti în Maldive! Nu mai zic de celelalte :-)

    RăspundețiȘtergere
  13. @Ioana (Micile vacante): Ai zis ca iti rezervi enervarile pentru cauze mai importante si totusi te-ai infierbantat. Nu trebuia, parerile mele sunt ale mele si le citeste cine pofteste. Sa fi facut oare o greseala ca mi-am exprimat parerea personala pe propriu-mi blog? Hm, stai sa cuget...

    In rest, ai uitat sa citezi (sau era "citesti"?) definitia cuvantului "cliseu" :-) Zau ca nu pricep o iota din argumentatia ta, desi batuta-n cap nu s-ar zice ca sunt, nici la prima, nici la a doua vedere (sau era "la revedere")?

    Ca sa nu te mai enervezi si data viitoare, iti recomand sa nu citesti partea a doua a articolului. Nu de alta, dar blogul meu nu e locul unde sa ne luam la harta, nu a fost pana acum si n-as dori sa fie nici de acum inainte. Parerile, atat cele pro cat si cele contra, frumos ar fi sa ni le exprimam civilizat...

    Dupa cum vezi (si gresit ai inteles), imi esti catusi de putin simpatica :-)

    RăspundețiȘtergere
  14. @Micky: Si foarte bine faci, asta si era ideea principala a acestui text. Eu una am invatat din greselile trecutului :-)

    RăspundețiȘtergere
  15. De cate ori m-am gandit la Maldive mi-am imaginat (la fel ca tine) ca m-as plictisi dupa 2 zile. Astept continuarea sa vad cat de tare m-am inselat. Oricum pozele sunt grozave!

    RăspundețiȘtergere
  16. @Claudia Mihaila: Sper sa te ajut sa iti schimbi parerea, sunt sigura ca ti-ar placea si mai mult de 2 zile, eu una sunt hotarata sa ma intorc... daca s-o putea :-P

    RăspundețiȘtergere
  17. @Mira: Exact, sa tot muncesti imbracat asa! Pe mine m-a frapat imaginea, desi stiam de ceva vreme ca pilotii merg la munca imbracati ca in vacanta. Imi pare doar rau ca nu am o poza sa va arat, omul a trecut prin fata mea, insa mi-a fost nu stiu cum sa scot aparatul si sa ma apuc sa il pozez, chiar daca poate - relaxat cum parea - nu l-ar fi deranjat :-)

    RăspundețiȘtergere
  18. Albastrul ala e adevarat? Pana acum am crezut mereu ca e cunoscuta nuanta "albastru de Photoshop".

    PS: Nu stiu altii cum sunt, dar... tie nu prea ti-a placut Ion Creanga la scoala :-D

    RăspundețiȘtergere
  19. @Apollo: E cat se poate de adevarat, ba chiar mai are si alte cateva tonuri mai deschise, dupa cum se va vedea daca se va sta pe aproape :-P

    p.s. Ba dimpotriva, mi-a placut prea mult si sunt sigura ca e (a fost) unul singur :-D

    RăspundețiȘtergere
  20. Uau!!
    Mi se pare mie ori te-ai angajat pe o abordare nouă?
    Parcă-i văd pe bieții tăi cititori (printre care, cu umilință, mă număr și eu) oleacă crispați că i-ai prins cu clișeul în sac. Scormonind prin propriile scrieri ca să vadă pe unde-au păcătuit. Păi cum să te ferești de exprimări intrate-n folclor (adică un fel de comportament mimetic, rod al repetiției permanente, al convenționalulului acceptat și însușit) dacă atât te duce pe tine gândirea metaforică?! Drept e că, dacă am depune un strop de efort ca să evităm șablonul, ne-am putea referi la urbea noastră dâmbovițoasă ca fiind „Parisul cel Pitic”, la o adică. Ori, ca să rămânem la același reper de pe malurile Dâmboviței lor (La Seine, vezi bine) am putea zice „Paris, orașul amorurilor galante”, neapărat pronunțat cu litera „r” rostogolită nazal pe sub palatin. Cam ăstea au fost gândurile mele (personale) citind preambulul postării tale, dragă Ioana. Pe urmă mi-am zis că, de bună seamă, ai dreptate. Se prea poate să nu faci mare rating la popularitate punându-i la colț pe păcătoșii șablonarzi, dar, în definitiv, tu nu faci decât să-ți spui răspicat părerea în propria-ți ogradă. Cui nu-i place „bonjur et a bună vedere!”
    Gata cu partea asta, iertat să fiu, mi-ar fi stat pe suflet dacă n-o spuneam.
    Maldive!
    Fraate, ce m-aș mai plictisi vreo săptămână-două pe-acolo! Mă uit de vreo oră la pozele tale și salivez.
    Apropo, ia uite ce-am primit azi pe mail de la o prietenă: http://www.airpano.ru/files/Maldives-at-Night/2-2

    RăspundețiȘtergere
  21. Bubule :-)))))) Ca de obicei, m-am distrat copios. Cred ca in zilele noastre "Parisul, marele Bucuresti" ar fi mult mai nimerit decat reversul. Nu de alta, dar mie una deloc nu mi-a placut Parisul acela mult trambitat, mi s-a parut un Bucuresti si mai sufocant si mai aglomerat si mai mizerabil si mai necivilizat. Nimic din trasaturile care or fi inspirat, odinioara, mai sus amintitul cliseu :-)

    Cat despre rating si popularitate, cand oi ajunge sa ma intereseze aspectul asta atat de mult incat "sa-mi vand" parerile contra unui avantaj sau altuia, umpland blogul de nimicuri doar-doar oi atrage cat mai multi cititori care sa-mi umple buzunarele - fie ei si saraci cu duhul - ori preaslavind vreun hotel sau serviciu altfel decat din convingere, va dau voie sa ma stergeti de-a pururi din memoria proprie si a blogurilor, asta daca nu cumva m-oi retrage eu inainte, dintr-o bruma de bun simt :-D

    p.s. Superb linkul, ti-ai pus in gand sa te "razbuni" facandu-ma sa salivez eu, de data asta? :-D

    RăspundețiȘtergere
  22. valeu la asta nu m-am gandit. oare asa oi fi scris si eu? :)))) ma uit intr-o zi, ma verific.

    RăspundețiȘtergere
  23. Foarte frumos articolul! Cliseele de care ai vorbit si tu nu fac decat sa strice poate toata vraja și interesul pentru locul respectiv. Fiecare stie mai bine cum sa isi eticheteze orasele, tarile si mai ales locurile de suflet.

    RăspundețiȘtergere
  24. @Micky, tind sa cred ca nu :-D Desi n-as baga mana in foc nici pentru mine, desi incerc sa ma pazesc cat pot, cum ziceam :-P

    RăspundețiȘtergere
  25. @Bilete avion: Asa e, multumesc mult! :-)

    RăspundețiȘtergere
  26. Atat am asteptat articolul asta incat era sa-l ratez :-(
    Tu, ca de obicei, te joci si imi arunci in fata doar o frantura de poveste, dar nu-i nimic, o sa mai am rabdare cateva zile.
    Nu ma bag in discutia despre clisee, doar atat iti spun: pentru un honeymoon aici (ca sa ma potrivesc in peisaj si cetele de turisti) as mai face nunta inca o data. Doua saptamani de-as sta nu cred ca m-as plictisi de paradis
    Vise, vise.....

    RăspundețiȘtergere
  27. Eu am auzit ca Amsterdam-ul e Venetia Nordului...:) Si inca vreo doua-trei orase, de care nu-mi aduc aminte acum. Cred, totusi, ca nu cliseele atrag turistii, ci modul in care iti poti umple timpul pe-acolo, nu? Carnavalul venetian nu s-ar tine daca orasul nu ar avea celebrle canale? Sau daca sunt solo (nu Han :)), sa nu merg la Verona, orasul indragostitilor? Pai, poate acolo-i sansa mea...:))
    Gata cu divagatiile... asteptam continuarea asta inca de cand ai pus filmuletele facute prin Maldive. Superbe poze, m-am lamurit de ceva timp ca realitatea inregistrata pe retina bate orice fotografie. So, ca sa te cred trebuie sa ajung pe-acolo si eu, musai...:)

    RăspundețiȘtergere
  28. Buna dimineata!
    multam de vizita, e onoranta, eu am ramas surprins de frumusetea blogului tau fara sa fie "incarcat" de picturi, cum fac eu...
    incerc sa ma cizelez, trecand pe aici...
    sunt roman deci sunt carcotas (roman carcotas e pleonasm!) dar imi plac mai mult comentariile decat postarile!
    week-end placut!

    RăspundețiȘtergere
  29. Foarte frumos articolul si pozele...
    Culori superbe! Abia astept sa merg si eu, mult dorita mea luna de miere o voi face acolo (chiar si asa cu intarziere de vreo 2 -3 ani)
    Pupici!!!

    RăspundețiȘtergere
  30. @Moni: Va trebui sa mai astepti oleaca, o sa am o perioada foarte aglomerata :-( Insa promit sa merite asteptarea...

    RăspundețiȘtergere
  31. @Dan: Amsterdam, Stockholm, Bruges, Copenhaga si 2348556 alte locuri sunt si ele "Venetia nordului", te doare mintea :-))) Da un search pe Wikipedia ("Venice of the North") si probabil te vei amuza copios, ca si mine (incercand desigur sa nu te enervezi).

    Sigur ca unii turisti nu sunt atrasi de clisee, dar la fel de sigur este ca altii sunt tinuti la distanta de ele, vezi eu cu Maldive. Asa ca sa lasam naibii cliseele si sa mergem sa vedem cu ochii nostri... si mai ales, sa judecam cu propria minte :-D

    RăspundețiȘtergere
  32. @De vorba cu mine: Multumesc frumos pentru aprecieri si pentru ca te-ai abatut pe aici. Pai daca e asa cum zici, te mai astept cu comentarii, dar si cu postari, desigur! :-P

    RăspundețiȘtergere
  33. @Loredana: Mersi frumos! Sa inteleg ca s-au rezolvat problemele pe care le intampinai la incercarea de a comenta pe blog? Daca e asa, ma bucur :-)

    Si eu mi-am facut "luna" de miere cea adevarata la aproape 2 ani de la nunta - in Laponia - asa ca nu e bai, better late than... sorry :-P

    RăspundețiȘtergere
  34. Știi... Eu chiar mă gândesc serios să nu te mai citesc, atât de mult rău faci sufletului meu cu toate fotografiile astea și destinațiile, pentru mine, intangibile (deocamdată sper) și detalii și poze și iar poze...

    Trebuie neapărat să mă înveți ce și cum trebuie făcut să fiu capabilă să călătoresc așa cum o faci tu :D

    RăspundețiȘtergere
  35. @Ana: Eu chiar ma gandesc serios sa te rog sa nu faci una ca asta :-))) Cat despre destinatii intangibile, urmatoarea va fi tare de tot, asa ca daca nu vrei, nu citi, sa nu zici ca nu te-am prevenit :-D

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Subscribe