13.7.11

"Odă" unei tarte cu fructe

Acesta este un articol despre o tartă. O da, ştiu prea bine la ce mă expun scriindu-l. Unii dintre voi vor crede cu siguranţă că m-am scrântit de-a binelea. Alţii vor avea impresia că nu visez decât la dulciuri cât e ziulica de lungă. O a treia categorie va ridica din sprânceană cu scepticism, considerând de bună seamă că mi-am epuizat toate subiectele, de vreme ce nu am altceva mai bun de făcut decât să laud virtuţile unei tarte. Nimic mai greşit. Credeţi sau nu, mă aflu în deplinătatea facultăţilor mintale, de fapt mai mult decât oricând :-). Slavă Domnului că am subiecte cât pentru o viaţă întreagă, răbdare să aveţi voi să le parcurgeţi pe toate. Iar de poftit la dulciuri nu poftesc decât în mult prea rarele ocazii când organismul meu vitregit de zaharuri îmi dictează mai mult sau mai puţin conştient o atare necesitate.

Însă tarta căreia îi dedic articolul de faţă nu este o tartă oarecare. Nu, nici pomeneală. O tartă ca ea nu cred să mai fi întâlnit nicicând, ba îndrăznesc să afirm că nici nu cred să fi fost creată vreodată. Ar merita nu un articol, ci o odă de-a dreptul. "Odă unei tarte cu fructe", n-ar suna rău deloc, aşa-i? Păcat că n-am mai scris demult o odă, cam dinainte de a mă naşte, mi-am pierdut exerciţiul. Ei, şi tarta asta despre care vă povestesc de zor este...cum să vă spun eu vouă, o tartă ca nicio alta. Tarta tartelor, zâna tartelor, regina tartelor, spuma tartelor, crème de la crème a tartelor din acest univers şi din toate universurile paralele. Cea mai suavă, asortată, aspectuoasă şi degrabă-acaparatoare-a-tuturor-simţurilor dintre toate suratele ei care au existat şi vor exista vreodată. Iar cel care a inventat-o ar merita cu prisosinţă o titulatură pompoasă gen "Stăpânul tartelor", că tot văd că e la modă tare să "stăpâneşti" ceva, fie că este vorba despre inele, fantome, animale, şosele ori cine ştie ce altceva.

Şi cum tocmai vă mărturiseam că mi-am ieşit din mână într-ale odelor, m-am hotărât măcar să vă ...povestesc tarta asta: În primul şi în primul rând dai de căpşune. Coapte, parfumate, dulci numai atât cât trebuie, alcătuiesc învelişul atrăgător care îţi ia ochii din prima clipă. Până la urmă, vrem, nu vrem, suntem cu toţii atraşi de aparenţe, chit că nu ne lăsăm de-a pururi pradă lor. După ce muşti cu nesaţ din stratul superficial, completat pe ici, pe colo, cu delicioase bucăţi de migdale decojite, a căror albeaţă netedă constituie contrastul perfect la roşul-sângeriu al fructelor rotunjoare, și apoi savurezi într-un soi de beţie senzorială aceste prime arome solicitându-ţi peste măsură papilele gustative, detectezi în fine o altă aromă familiară: vanilia. Împletită într-o cremă consistentă, dar extrem de diafană, aceasta potenţează gustul căpşunelor şi îţi smulge fără voie câteva exclamaţii de plăcere. Te abandonezi cu voluptate amestecului divin de miresme şi gusturi, gândind că nu există nimic pe lume care să poată desăvârşi aparent simpla, dar sublima combinaţie. Chiar nimic? Eşti pe cale să reiterezi gândul de dinainte, însă chiar atunci un nou gust răzbate, mai întâi timid, apoi tot mai puternic, dintre celelalte două. Un gust pătrunzător, dulceag şi amărui deopotrivă. Un gust binecunoscut de pastă de migdale şi zahăr. Marţipan. Un strat gros care umple partea de jos a tartei, înălţând gustul pe culmi paroxistice. Te declari fermecat şi, răsuflând greoi din pricina efortului (nu vă lăsaţi amăgiţi de poze, tarta este de-a dreptul gigantică, am mâncat doi din ea şi doar cu greu i-am venit de hac), dai gata şi ultimele fărâme de aluat delicios.

Mai am un singur lucru de adăugat: Dacă ajungeţi în Copenhaga, încercaţi minunăţia asta de tartă. O găsiţi peste tot (inclusiv în aeroport) la Lagkagehuset.







27 comentarii:

  1. Nici eu n-am stiut ce vrei sa zici pana am vazut pozele. Tu vrei sa ne omori pe astia care ne bem cafeaua?!

    RăspundețiȘtergere
  2. Bună dimineața, Ioana!
    Repede, să nu se răcească...
    Unu - văd că se tot adună superlativele în contul Copenhagăi, ca să-i zic așa.
    Doi - din păcate, la mine chestia cu dulciurile e un capitol închis (mă rog, excepțiile întăresc regula). Asta nu m-a împiedicat să mă desfăt cu tarta asta minunată. Un regal! Și-acum îmi plouă-n gură!!

    RăspundețiȘtergere
  3. Tin dieta de fix 65 de zile. Cat crezi ca mai suport?! Asta aveam eu nevoie sa citesc acum? Te credeam fata serioasa, zau!

    RăspundețiȘtergere
  4. Liliana, nu, doar vreau sa moara si capra vecinului :-))))) Tu vorbesti, care imi dai zi de zi cu Islanda pe la nas?!

    RăspundețiȘtergere
  5. @Bubumaia: Neata, sa stii ca da! Si vor mai urma si altele, Copenhaga m-a impresionat pana peste poate :-)

    Doi: Sa inteleg ca pana la urma e bine ca te-ai delectat macar asa, virtual, cu preagustoasa tarta, nu? :-P

    RăspundețiȘtergere
  6. Cami, clementa, rogu-te! Gandeam ca ai terminat cu dieta, altfel nu mi-as fi permis :-D

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu ador tartele, mai ales cele cu capsuni asa ca nu mi-a picat prea bine aceasta Oda la ora asta asa matinala! Dar daca voi ajunge la Copenhaga o sa o incerc!

    RăspundețiȘtergere
  8. Of s-a sters comentariul celalalt din greseala! Oricum vroiam sa spun ca ma ucide tarta ta la ora asta matinala! Iubesc tartele cu capsuni asa ca nu am cum sa le ratez daca ajung in Copenhaga!

    RăspundețiȘtergere
  9. Ha ha, dar Islanda nu e dulce!!! Aaa, ba da, dar macar nu ingrasa :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Alicee, nu s-a sters, e ok :-). Deci te-am nimerit la fix si pe tine cu tartele mele, bag seama :-)))

    RăspundețiȘtergere
  11. Chiar ma intrebam oare cand o sa ne faci pofta cu bunatatile cu care m-ai amenintat...si uite ca ai si inceput! :-) Acuma sa nu-ti faci un obicei din a ne face sa salivam, te rog frumos, ai mila!

    RăspundețiȘtergere
  12. Liliana, corect. Ba chiar te slabeste Islanda, la ce consum de calorii ai pe frigul ala :-D

    RăspundețiȘtergere
  13. @Claudia: Nici n-ai idee ce urmeaza, mwahahaha! :-D

    RăspundețiȘtergere
  14. Bine, tu ai vrut-o! las' ca am eu ac de cojocul tau! :)

    RăspundețiȘtergere
  15. @Claudia: Imi plac provocarile, ia, sa te vaz! :-P Si asa vad ca urmatoarul tau articol de pe blog se lasa asteptat :-)

    RăspundețiȘtergere
  16. Stiu, ai dreptate sa ma tragi de maneca,in apararea mea pot sa spun doar ca nu am fost lenesa, am avut niste necazuri in familie, incerc sa ma adun si sa revin.

    RăspundețiȘtergere
  17. Of, imi pare rau :-(. Ziceam si eu asa, nu ma baga in seama.

    RăspundețiȘtergere
  18. E clar, ti-am gresit cu ceva...grav de tot! Ma duc sa beau un pahar de apa plata cu lamaie si sa nu ma mai gandesc la o tarta daneza cu capsune, vanilie si martipan...

    RăspundețiȘtergere
  19. Moni, chiar ma intrebam cum de nu te-ai infiintat deja pe aici la auzul cuvantului magic "martipan" :-D

    RăspundețiȘtergere
  20. Interesante povestioarele tale:) Am citit cateva si mi-au palcut mult. Ma bucur ca te-am descoperit.
    O seara minunata si sa auzim mereu numai de bine!

    RăspundețiȘtergere
  21. Mersi mult, Tudor! Si eu te urmaresc indeaproape :-)

    RăspundețiȘtergere
  22. Mda.... ce sa zic... eu m-am abonat la inghetata top gun mojito dupa ce mi-ai povestit-o tu! :D (aia a fost poveste, acum vad c-ai trecut la ode :P). Bine ca nu am pe aproape Lagkagehuset, ca ma trezeam cu abonament si pt tarta asta!

    RăspundețiȘtergere
  23. :-))))) Poate citeste cine trebuie umilul meu blog si isi face pomana sa ne aduca si noua tartele astea la nas :-D Sau macar sa incerce sa le copieze, putin acolo :-P

    RăspundețiȘtergere
  24. Aaauuu, cine m-o fi pus sa citesc din urma? Nu puteam ramane la articolul de azi? :((((
    Da, daca ajung pe acolo trebuie musai incercata... :D

    RăspundețiȘtergere
  25. @Maria: Sa nu iti para rau, deja s-a "invechit" tarta de atatea zile :-P

    RăspundețiȘtergere
  26. greu mi-am dat seama unde a zburat randunica !

    in fine ... decit sa pui poze cu tarte de prin diverse cofetarii , aeroporturi , mai bine-ti faci .

    nu-ti trimit poze :d

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Subscribe