Despre Baku, pe Paravion.ro

"(...) Dar Ioana zice că Baku înseamnă mult mai mult decât petrol și Eurovision, deși atât petrolul cât și faptul că orașul a fost gazda unui eveniment de o asemenea amploare au făcut din Baku un oraș și mai atractiv și mai primitor decât trebuie să fi fost oricum mai înainte. Ca turist s-a simțit aici mai bine decât în multe dintre orașele europene și regretă că nu a avut timp să viziteze țara mai pe îndelete. Nu s-ar întoarce neapărat la Paris, Amsterdam sau Istanbul, însă în Baku ar reveni cu mare drag oricând. Pentru că Azerbaidjanul pare a fi cu adevărat "a land of magic colors", după cum susține videoclipul oficial de prezentare a țării, iar influențele orientale (în special persane și turce) de la tot pasul mai că te fac să crezi în existența lămpilor fermecate, covoarelor zburătoare și a duhurilor ce abia așteaptă să îți îndeplinească cele mai năstrușnice dorințe. (...)"

Restul interviului pe care l-am acordat Elenei de la Paravion despre recenta mea călătorie în Azerbaidjan îl puteți citi aici.

Gold souq, Oman - Aur şi giuvaeruri demne de-un sultan

În trecerea voastră prin capitala Sultanatului Oman asigurați-vă că nu ratați una dintre cele mai vechi și pitorești piețe din lumea arabă: Souq Mutrah. Omanezii se numără printre cei mai prietenoși oameni pe care i-am întâlnit vreodată, dacă vă temeți că ați putea să vă rătăciți sau doar doriți să le testați amabilitatea, rugați un localnic să vă indice drumul către souq. Altminteri, tot ce trebuie să faceți este să purcedeți către Cornișă, este imposibil ca privirea să nu vă fie atrasă îndată de poarta tradițională cu cupolă transparentă și arcade dantelate care se va dovedi curând a fi chiar intrarea în souq.

Strada Alberta sau Cu nasul pe sus în Riga

Există, în lume, locuri despre care trebuie să citești mult pentru a le pătrunde toate semnificațiile. Există și locuri pe care, chiar și citind despre ele, nu le înțelegi pe de-a-ntregul decât la a cine știe câta revedere. Există însă locuri care își strigă istoria ori soarta cu mii de glasuri viguroase ce sparg bariera secolelor demult scurse, zădărnicind tentativa timpului de a le ascunde sub vălul prăfuit și uniformizator al uitării. Un astfel de loc este și capitala Letoniei, Riga, al cărei centru istoric a fost înscris - grație uneia dintre cele mai mari și mai bine păstrate colecții de clădiri în stil Art Nouveau din lume, dar și construcțiilor de lemn din partea centrală și în general arhitecturii care reflectă istoria orașului din anul 1201 încoace - în Patrimoniul Cultural Universal UNESCO. Iar cea mai expresivă dovadă a elanului și fanteziei arhitecturale din Riga este strada Alberta, care concentrează o bună parte din cele 750 clădiri în stil Art Nouveau (zis și Jugendstil) ce situează orașul pe unul dintre locurile fruntașe în lume în această privință, alături de rivali redutabili precum Paris sau Praga.

Travel News - Ce se mai întâmplă prin lume (II)

Din seria "cafea cu lacrimi", vă mărturisesc că mi-am început una dintre zilele trecute cu o porție sănătoasă de plâns. Avem, fiecare, măcar un vis pe care nădăjduim, în ciuda obstacolelor majore, să ni-l îndeplinim într-o bună zi, iar visul meu se numește Antarctica. Felicity Aston și-a văzut visul cu ochii, devenind prima femeie din lume care a traversat singură Antarctica.

La polul opus (dar nu Polul Nord, deși îmi ocupă și el mare parte din gânduri), cele câteva escapade în Maldive și Seychelles de anul acesta mai că mi-au deschis apetitul pentru insule. Celor ca mine care s-au bătut ani la rând cu pumnul în piept cum că ei nu se dau în vânt după insule exotice pentru ca apoi să le pice vrăjiți în mreje la prima vedere, Lonely Planet le oferă material consistent de studiu. Nu-mi spuneți că n-ați găsit măcar o insuliță care să vă facă cu ochiul...

Pasionații de călătorii și Beatles vor citi articolul acesta pe nerăsuflate. Pe 5 octombrie s-au împlinit 50 ani de la apariția single-ului de debut "Love me do", scuză numai bună pentru a porni pe urmele lor în sfârșit dacă asta v-ați dorit dintotdeauna.

Luna octombrie nu înseamnă însă numai Beatles. E drept că Oktoberfest s-a încheiat deja și sper că ați reușit să ajungeți și voi acolo pentru a trăi pe pielea voastră atmosfera de zile mari care cuprinde orașul cu prilejul festivalului, însă câți dintre voi ați descoperit Bavaria cea de dincolo de Oktoberfest? Vă spun cu mâna pe inimă că puține locuri din lumea asta mare îmi sunt la fel de dragi... Iar dacă v-a cuprins cumva febra Halloween-ului și nu știți cum și unde să-l petreceți anul acesta, poate vă atrage un sejur într-unul dintre hotelurile bântuite de peste ocean.

Apropo de hoteluri trăznite, v-ați gândit vreodată să înnoptați pe o barcă? Iată o serie de propuneri cărora abia aștept să le dau curs cu prima ocazie... La capitolul "așa nu" aș încadra cel mai recent proiect al Dubaiului, Taj Arabia - o replică de 3-4 ori mai mare a Taj Mahal-ului indian cu destinația de hotel. O lacrimă teatrală pe obrazul timpului?! Nu mersi, pentru mine Taj Mahal este unul singur!

În cazul puțin probabil în care ați rămâne în pană de idei în ceea ce privește destinațiile acestui sfârșit de an, orașe de peste mări și țări se întrec în a vă avea drept mușterii. Fie că alegeți să conduceți un tren pe unul dintre simulatoarele din incinta Muzeului Căilor Ferate din Tokyo ori să vă amestecați printre cei 100.000 turiști așteptați cu brațele deschise la Wellington cu prilejul lansării cu fast a filmului "The Hobbit", organizatorii vă promit o experiență de neuitat. Ce să mai zic de ispita inaugurării celui mai mare oceanariu din lume la Singapore fix de ziua mea? :-)

Dacă toate astea vi se par inaccesibile ori dacă plănuiți să nu vă îndepărtați prea tare de casă, Roma, Veneția ori Florența s-ar putea să vă surâdă toamna asta. Grijă mare totuși să nu împușcați oareșce amenzi, v-ar putea reduce considerabil bugetul de vacanță! Altminteri, Marocul pare să merite cât mai curând o vizită, citiți aici ce nu trebuie să ratați odată ajunși acolo.

Cât despre mine, vă salut cu drag din Lisabona!

La maasai (II)

Citește aici La maasai (I).

Vocea maasaiului-ghid răzbate până la mine și înțeleg că acei șaizeci de dolari de la începutul vizitei ne-au câștigat dreptul de a face oricâte fotografii dorim. În ciuda acestei permisiuni, mă urmărește senzația că am pătruns într-un loc în care n-am ce căuta și în care sunt tolerată în virtutea obolului plătit fără să crâcnesc. Dacă majoritatea maasailor se arată prietenoși și ne întâmpină cu zâmbete largi, nu pot să nu observ că unii dintre ei ne aruncă priviri piezișe iar câteva femei își trag păturile pe cap îndată ce schițez cel mai mic gest de a încerca să le fotografiez. Cei mai neîndurători sunt bătrânii. Ne scrutează încruntați, făcându-ne să resimțim și mai acut vina de a ne fi născut sub auspicii mai favorabile.