tag:blogger.com,1999:blog-8780826420156905635.post8038362215339431728..comments2023-06-27T12:01:33.483+03:00Comments on Printre rânduri: Alo, mami, când te-a sunat ultima dată cineva din Laponia?Ioanahttp://www.blogger.com/profile/01138897487530946381noreply@blogger.comBlogger4125tag:blogger.com,1999:blog-8780826420156905635.post-8692985285051872322012-12-15T12:43:43.942+02:002012-12-15T12:43:43.942+02:00Eu inteleg ce zici si iti inteleg pe undeva dezama...Eu inteleg ce zici si iti inteleg pe undeva dezamagirea, insa a cam trecut ceva vreme de la Nansen si Amundsen, iar Laponia a evoluat si ea odata cu vremurile. Unde mai pui ca Polul Nord cel adevarat e oleaca mai sus de locul in care am fost noi. Care noi macar ne-am dat silinta de a merge pe cont propriu sa descoperim Laponia de dincolo de destinatia clasica si comerciala pentru turisti - Rovaniemi. Si ne-am dus singuri-singurei si fara niciun fel de indicatii pretioase de-ale nimanui intr-un loc pe care ni l-am ales cu ajutorul Google Earth si al hartii de care iti garantez ca nu a auzit prea multa lume nici macar in ziua de azi, dupa patru ani. Eu zic ca e ceva, oricum, chiar daca n-am avut norocul de a fi exploratori :-) <br /><br />Cat despre locurile care mai sunt de explorat si descoperit pe lume, imi pare rau, dar dat fiind ca Polul Nord si Sud s-au "descoperit" deja, eu una raman neconsolata :-))) Daca nu le mai pot descoperi pe astea, tot degeaba :-P<br /><br />Glumesc, desigur, si multumesc pentru urari. Intotdeauna am zis ca vreau sa ma fac Scott, Amundsen sau macar Thor Heyerdahl cand voi fi mare. Dar de nu se va putea, ma multumesc si cu Bear Grylls, sa se consemneze acolo sus, da? ;-)Ioanahttps://www.blogger.com/profile/01138897487530946381noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-8780826420156905635.post-22365137452364362892012-12-15T12:29:41.935+02:002012-12-15T12:29:41.935+02:00Da, Ioana, cred ca aici e greseala. Dupa atatea si...Da, Ioana, cred ca aici e greseala. Dupa atatea si atatea calatorii si experiente unice pe care ni le-ai impartasit si noua si dupa atatea lecturi despre tinuturile polare(Prin noapte si gheata/Fridtjof Nansen,Boreal, bucurie in noapte/Paul Emile Victor,Popoare de vanatori din Arctica/Roger Frison-Roche, Mari calatori, Roald Admunsen/A.Iacovlev(ca sa nu mentionez decat cateva carti pe care si acum le recitesc cu placere), mi-am imaginat ca asa cum spuneai, ai putea fi 1 explorator de pamanturi virgine in Laponia. Asadar carcoteala mea a fost mai mult imaginara- nu vreau sa dreg busuiocul acum , dar eu sper sa ajungi si explorator.Locuri neexplorate au mai ramas inca pe Pamant.Anonymoushttps://www.blogger.com/profile/04494723638292105504noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-8780826420156905635.post-60149656673255555612012-12-15T11:05:37.635+02:002012-12-15T11:05:37.635+02:00Mai Corina, esti libera sa carcotesti oriunde si o...Mai Corina, esti libera sa carcotesti oriunde si oricat, ma tem doar ca ar trebui sa te adresezi nu mie, ci Laponiei si locuitorilor ei :-P Eu nu fac decat sa relatez ce am vazut intr-una dintre cele mai frumoase vacante de-ale mele. Nu stiu de ce esti asa pornita pe ideea de confort si ce din textul meu ti-o fi declansat carcoteala, insa zau ca singurul meu pacat e ca nu m-am nascut vreun explorator de "pamanturi virgine" si nici vreun nabab calare pe galeata de banet ca sa am acces la (putinele) pamanturi virgine care mai exista si pot fi vizitate pe lumea asta. <br /><br />A, si ar mai fi unul, din cate inteleg din comentariul tau: faptul ca n-am dormit la lumanare sub cerul liber in zapada la -25 grade, n-am avut soba cu lemne, nici sarmale in boceluta si nici nu mi-au furat cainii (husky?) caltabosii inexistenti :-))))))) Zau ca pentru asta nu trebuia sa ma duc atat de departe, mi-era mai la indemana si mai "confortabila" Romania. Apai cand taie la ai mei la tara curentul electric cu zilele in plina iarna grea si nu deszapazesc drumurile de raman ai mei, bietii, captivi intre patru pereti, fara caldura, lumina si provizii, sa vezi acolo experienta autentica si "virgina"!Ioanahttps://www.blogger.com/profile/01138897487530946381noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-8780826420156905635.post-41495425819238426432012-12-14T23:09:04.481+02:002012-12-14T23:09:04.481+02:00Frumos,dar... iartă carcoteala: ma asteptam sa pov...Frumos,dar... iartă carcoteala: ma asteptam sa povestesti despre o Laponie mai putin "orasaneasca"(adica fara calorifere, atat de multa electricitate- pe toate potecile, saune cu pietre naturale dar vaduvide de focul cu esente tari, mirosind a rasina si de maturicile din ramuri de mesteceni de taiga. Inteleg ca daca vrei sa ai turism de calitate si aducator de profit in conturi bancare, trebuie sa ai si standarde de confort. Dar experienta mea de atatia ani nu in Laponia ci la modesta Muntele Baisorii, imi spune ca poti avea confort si atunci cand faci foc cu lemne si ai grija ca dimineata, primul lucru pe care sa il faci este sa tai "atataturi", pentru a porni din nou caldura in soba. Confort este si mersul prin zapada virgina, pe curba de nivel sau nu pentru a aduce de la izvor apa(si sa reusesti sa nu aluneci la 1 hop si sa rastorni galeata). Confort mi se pare si mersul pe jos, o buna bucata de drum pana la coliba, cu rucsacul incarcat de bunatati inclusiv sarmale, atunci cand viscolul face imposibila inaintarea pe 4 roti(viscol, viscol dar copiii si sotul sositi cu cateva zile mai devreme la munte, te asteapta sa vii cu colinzi si mirosuri de Craciun). Confort mi se pare si mersul in noaptea dintre ani pe 1 varf nu prea inalt(Buscat-1676m), cu "piticii", dupa noi, toti in urma tatalui care taie partie in zapada (uneori pana la brau): "mama, mama nine lupu"- nu vine puiule e numai vantul printre brazi....Confort mi se pare spalatul la lighean, dupa ore de schiat sau "tropaieli" de-a lungul si de-a latul pe culmile domoale ale statiunii. Confort mi se pare si perioada in care "becul lui Ilici" venea (cateva ore) la coliba prin intermediul generatorului care functiona cu combustibil lichid(alta distractie pentru procurare si depozitare, plus tabietul curatului de filtre de...)<br />Confort mi se pare si hazul de-a necazul, cand in drumul nu foarte lung de la masina la coliba, prin viscol, se mai intampla ca "micutii" sa fie vaduviti tocmai de cutia cu caltabosi si carnati, vanata si dobandita de cainii bastinasi, mai priceputi in ale supravieturii pe timp de iarna.Confort mi se pare si atmosfera de sarbatoare, cand eram cu totii impreuna de Craciun, in jurul unei mese(facuta din barda, cu cateva zile inainte de eveniment si care nu va putea fi scoasa din coliba decat demontata-daca va fi scoasa vreodata sau va fi lasata sa moara odata cu ea...). Da, cred ca acesta este adevarul, "confort" este atunci cand te simti "acasa si in familie" in orice loc de pe lumea asta oleaca mai mare decat sufletul tau calator...<br />Asa cum am mai spus am fost cam carcotasa si sunt convinsa ca Laponia este o experienta extraordinara pentru orice om, fie si numai din perspectiva "cufundarii in aurora boreala cu sine cu tot".<br />p.s. Noi am imbatranit, copiii au plecat la ale lor, coliba e tot acolo, e racordata la curent electric, dar apa e tot la galeata si focul tot cu lemne. Dar inca e "confort".Anonymoushttps://www.blogger.com/profile/04494723638292105504noreply@blogger.com